Defamation appeals fail; null principal appeal leaves damages denials intact.

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia I civilă, la data de 16 ianuarie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., primar al comunei Roşia de Amaradia, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale aduse onoarei, reputaţiei şi demnităţii; obligarea pârâtului să publice într-un ziar local, în trei numere consecutive, un articol prin care să dezmintă acuzaţiile lansate împotriva sa, sub sancţiunea acordării de către pârât de daune-interese cominatorii de 500 RON/zi pentru fiecare zi de întârziere în publicarea articolului de dezminţire a acuzaţiilor false aduse împotriva sa, daune calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

La data de 9 februarie 2019, data poştei, pârâtul B. a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului-pârât reconvenţional A. la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, ca urmare a denigrării în articolul publicat şi în care i-a fost lezată imaginea şi personalitatea; a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., să se dispună obligarea reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 53 din data de 21 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018,Tribunalul Gorj, secţia I civilă a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtului B. şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional B., în contradictoriu cu reclamantul-pârât reconvenţional A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă:

Prin decizia nr. 2389 din data de 17 septembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondate, apelul principal declarat de apelantul-reclamant A. şi apelul incident declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 53 din data de 21 februarie 2019, pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect pretenţii-daune morale.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei 2389 din data de 17 septembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs principal reclamantul A..

Pârâtul B. a formulat recurs incident împotriva aceleiaşi decizii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2018, la data de 18 noiembrie 2019.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, în cuprinsul acestuia constatându-se că atât recursul principal, cât şi recursul incident sunt formulate în termenul prevăzut de lege, sunt legal timbrate, iar cererile de recurs îndeplinesc condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

Totodată, s-a reţinut că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportorul a constatat că recurentul-reclamant A. a invocat incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, recurentul-pârât a susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Faţă de cele evidenţiate prin raport, s-a reţinut că, în cauză, completul de filtru va analiza dacă susţinerile recurenţilor pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege şi, în măsura în care va aprecia că nu este incidentă sancţiunea nulităţii, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se va pronunţa asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursurilor, faţă de cele reţinute prin raport.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului principal formulat de reclamantul A., în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că, deşi a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca nefondat, a apelului promovat de către acesta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei şi de probele administrate în cauză.

Excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susţinerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate.

Astfel, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, reprezentând critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele susţinute de către recurentul-reclamant, prin care acesta a invocat că în mod greşit instanţa de apel a apreciat că nu i-a fost încălcată demnitatea şi nu i-a fost cauzat vreun prejudiciu, având în vedere că au fost invocate aspecte ce ţin de aprecierea probelor, respectiv de valoarea dată de către instanţa de apel răspunsurilor pârâtului la interogatoriu, precum şi declaraţiilor date de martori în cauză.

Pentru aceleaşi considerente nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs nici cele arătate de către recurentul-reclamant cu privire la depăşirea limitelor libertăţii de exprimare, partea aducând din nou în discuţie aspecte de ţin de interpretarea probelor administrate în cauză şi de situaţia de fapt a speţei.

Totodată, deşi a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1357 C. civ., recurentul-reclamant nu a arătat în concret în ce a constat această greşeală a instanţei, ci a susţinut că instanţa de apel a apreciat că nu există o faptă prejudiciabilă, dând o interpretare greşită declaraţiilor date de către partea adversă, analizând în mod greşit apărările pe care le-a formulat în cauză şi minimalizând toate acuzaţiile făcute în mod direct de către pârât, susţineri care nu se convertesc în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare limitativ reglementate, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de pârâtul B., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 491 raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ., dacă recursul principal este respins pentru un motiv care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale anterior evocate, raportat la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză cu privire la recursul principal declarat de reclamantul A., care nu presupune cercetarea pe fond a căii de atac, Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul principal declarat reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2389 din data de 17 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident formulat de pârâtul B. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.