Reinstatement action for metro station commercial space: nullity of cassation appeal for failing to formulate specific illegality grounds against appellate reasoning

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 26 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamantele S.C. A. S.R.L şi B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând obligarea pârâtei la restituirea în deplină proprietate şi liniştită posesie a reclamantei B. S.R.L. a imobilului spaţiu comercial construcţie în suprafaţă de 212 m.p., identificat potrivit schiţei anexă şi în baza expertizei ce se va efectua, situat în staţia de metrou Piaţa Unirii 1, obligarea pârâtei la plata sumei de 254.318,13 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă asupra imobilului sus menţionat, calculată de la data de 1 iulie 2014 până la data de 1 mai 2017, precum şi obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă de la data de 1 mai 2017 până la data restituirii efective a imobilului, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în cuantum de 72.405,77 RON calculată la suma de la punctul 2, de la data de 1 iulie 2014 până la data de 1 mai 2017, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data de 1 mai 2017 până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 9 iunie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia de necompetenţă funcţională şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile III-V din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 18 iulie 2017 sub nr. x/2017.

La data de 4 decembrie 2017, reclamantele au formulat cerere completatoare, prin care au arătat că înţeleg să se judece şi în contradictoriu cu pârâţii D. S.R.L. şi Statul Român prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, precum şi faptul că înţeleg să solicite, în subsidiarul capetelor 1-3 de cerere, în măsura în care instanţa va aprecia că imobilul nu poate fi restituit în deplină proprietate şi posesie, obligarea la plata sumei de 20.863,40 RON reprezentând contravaloarea investiţiei realizate pentru construirea şi amenajarea imobilului, cu dobânda legală.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:

Prin sentinţa civilă nr. 1072 din data de 4 iunie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată în forma iniţială şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L şi B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii C. S.A., S.C. D. S.R.L. şi Statul Român prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, ca inadmisibilă; a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile solicitate prin cererea completatoare şi, în consecinţă, a respins cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L şi B. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii C. S.A., S.C. D. S.R.L. şi Statul Român prin Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, ca prescrisă, şi a obligat pe reclamante să achite pârâtei S.C. D. S.R.L. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat redus.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 812A din data de 22 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins apelul declarat de apelantele-reclamante S.C. A. S.RL. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1072 din data de 4 iunie 2018, pronunţate în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. S.A., S.C. D. S.R.L. şi Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, ca nefondat.

A obligat pe apelante să plătească intimatei D. S.R.L. suma de 16.522 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei 812A din data de 22 mai 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2017, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamantele B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2017, la data de 5 septembrie 2019.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: recursul este legal timbrat, este formulat în termenul prevăzut de lege, cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., raportorul a reţinut că recurentele-reclamante au susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., iar intimata-pârâtă C. S.A. a invocat nulitatea recursului apreciind că părţile adverse nu au formulat critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Faţă de prevederile art. 493 C. proc. civ., s-a arătat că, în cauză, completul de filtru urmează a aprecia dacă criticile formulate de către recurentele-reclamante pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, iar, în măsura în care va trece peste excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-pârâtă C. S.A., urmează a se pronunţa cu privire la admisibilitatea în principiu a căii de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, care nu au formulat puncte de vedere cu privire la conţinutul acestuia.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se cele evidenţiate prin raportul întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că, deşi s-a susţinut incidenţa motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., această invocare este una formală, recurentele-reclamante criticând împrejurarea că instanţa de apel nu a încuviinţat administrarea probei cu expertiza şi reluând în totalitate criticile formulate împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă referitoare la: excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa capetelor 1, 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, aplicarea greşită a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958, a regulilor privind suspendarea prescripţiei şi a dispoziţiilor art. 2513 noul C. civ., precum şi a art. 205 şi 208 noul C. proc. civ.

Excedează controlului de legalitate exercitat de către instanţa de recurs susţinerile vizând respingerea de către instanţa de apel a probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcţii, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare strict reglementate de lege.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentelor-reclamante Înalta Curte reţine că, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate pe care instanţa de apel le-a expus în conturarea soluţiei adoptate.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să se raporteze la argumentele instanţei de apel reţinute în cuprinsul hotărârii recurate pentru soluţionarea apelului sau să vizeze procedura judiciară derulată în faţa instanţei anterioare, întrucât în caz contrar, nu poate fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar şi de procedura derulată.

Aceasta întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ci obiectul exclusiv al judecăţii îl constituie legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurentele-reclamante tind să obţină o nouă verificare a susţinerilor formulate în cauză, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Ca atare, reiterarea argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată, iar modul concret de redactare, în cauză, a cererii de recurs nu îngăduie instanţei învestite cu soluţionarea căii extraordinare de atac exercitarea controlului de legalitate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, iar, în speţă, criticile formulate de recurentele-reclamante nu se raportează punctual la conţinutul deciziei recurate.

Astfel, fără să combată în concret argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentele-reclamante au nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului.

Or, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, respectiv atunci când se invocă aspecte ce vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii recurate sau atunci când se reiau criticile formulate în faza procesuală anterioară şi asupra cărora instanţa de apel deja s-a pronunţat.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentele-reclamante nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentele-reclamante nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantele B. S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 812A din data de 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.