Nullity of notarial inheritance certificate; failure to substantiate cassation grounds with legal criticism of appellate reasoning

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată, la data de 17 martie 2017, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta Capitol S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună nulitatea absolută a Certificatului de calitate de moştenitor nr. 7 din data de 15 aprilie 2003 emis de Biroul Notarului Public "B." în dosarul nr. S-l1/2003 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 5 septembrie 2017, reclamanta Capitol S.A. a depus la dosar o cerere completatoare prin care a arătat, în plus faţă de aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată, faptul că certificatul de calitate de moştenitor nr. 7 din 15 aprilie 2003 a fost emis cu fraudarea legii.

2. Hotărârile pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă:

În cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 5 septembrie 2017, s-a reţinut că apărătorul reclamantei a depus la dosar o cerere completatoare, care a fost comunicată şi părţii adverse, iar, instanţa a dispus amânarea judecării cauzei pentru a da posibilitatea pârâtului să îşi pregătească apărarea, încuviinţând cererea acestuia de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2017 tribunalul a respins excepţia tardivităţii depunerii cererii completatoare, invocată de pârât.

În cauză, prin încheierea din camera de consiliu din data de 22 februarie 2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a doamnei judecător C., formulată de pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 1067 din data de 4 mai 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis cererea formulată de reclamanta Capitol S.A. în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat nulitatea absolută a certificatului de moştenitor nr. x din data de 15 aprilie 2003 emis de Biroul Notarului Public "B.", hotărârea urmând să fie comunicată din oficiu către Camera Notarilor Publici, la data rămânerii definitive a hotărârii.

3. Decizia pronunţată în cauză de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Prin decizia nr. 402A din 28 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1067 din data de 4 mai 2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a încheierilor de şedinţă din 5 septembrie 2017 şi 31 octombrie 2017, respectiv, a încheierii din camera de consiliu din 22 februarie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Capitol S.A.

4. Calea de atac declarată în cauză:

Împotriva deciziei 402A din data de 28 martie 2019, pronunţate în dosarul nr. x/2017, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs pârâtul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2017, la data de 3 septembrie 2019.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că: prezenta cale de atac este formulată în termen legal, este legal timbrată, cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, iar părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-pârât A., raportorul a reţinut că acesta a susţinut incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar intimata-reclamantă Capitol S.A., prin întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, completul de filtru urmând a aprecia dacă, în speţă, criticile formulate de către recurentul-pârât pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în măsura în care va constata că nu este incidentă sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor în vederea formulării unui punct de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, recurentul-pârât A. a formulat concluzii de admitere a căii de atac declarate.

Intimata-reclamantă Capitol S.A. nu a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cauză a fost fixat termen la data de 23 iunie 2020, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului, reţinându-se şi excepţia nulităţii invocată, prin întâmpinare, de intimata-reclamantă Capitol S.A.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate a hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Înalta Curte reţine că, în speţă, deşi a invocat incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât nu a formulat critici care să se grefeze pe raţionamentul curţii de apel care a determinat respingerea, ca nefondate, a apelurilor promovate de către acesta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, de judecata realizată în primă instanţă şi de probele administrate în cauză.

Astfel, nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de către instanţa de recurs cele invocate de către recurentul-pârât cu privire la o pretinsă încălcare de către tribunal a procedurii reglementate de art. 200 C. proc. civ., având în vedere că acestea nu vizează analiza realizată în considerentele deciziei atacate şi nu îşi găsesc corespondent în raţionamentul instanţei de apel care a determinat adoptarea soluţiei pronunţate în respectiva fază procesuală.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către recurentul-pârât vizând respingerea apelurilor declarate împotriva încheierilor de şedinţă din data de 5 septembrie 2017 şi 31 octombrie 2017, Înalta Curte constată că nici acestea nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât susţinând că i-au fost cauzate vătămări prin faptul că tribunalul nu i-a adus la cunoştinţă că trebuia să formuleze întâmpinare la cererea completatoare depusă de partea adversă la termenul din data de 5 septembrie 2017 şi, totodată, nu a pus în discuţie cererea de transformare a cererii completatoare în cerere modificatoare, formulată de către intimata-reclamantă la termenul din data de 31 octombrie 2017, nefiindu-i solicitat acordul expres pentru acceptarea acestei cereri.

Or, aceste critici excedează analizei ce poate fi realizată în faza recursului, având în vedere, pe de o parte, că reprezintă o reluare a celor susţinute în apel, iar o astfel de motivare a cererii de recurs nu corespunde rigorilor stabilite de lege, şi, pe de altă parte, împrejurarea că recurentul-reclamant nu a arătat în concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din această perspectivă.

În dezvoltarea criticilor aduse soluţiei de respingere a apelului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 februarie 2018, recurentul-pârât a apreciat ca fiind greşită constatarea instanţei de apel, potrivit căreia aspectele invocate prin cererea de apel reprezintă doar propriile păreri cu privire la imparţialitatea judecătorului, şi a susţinut că, în realitate, acestea constituie dovezi rezonabile privind încălcarea normelor de procedură, capabile să constituie elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli privind imparţialitatea judecătorului.

Nici aceste susţineri nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs, neputând fi circumscrise motivelor de casare strict reglementate de legiuitor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs neputând să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărâri recurate, nevizând raţionamentul instanţei de apel, nici cele invocate de către recurentul-pârât referitor la trimiterea eronată la curtea de apel, de către tribunal, pentru a fi judecate în mod separat, a apelurilor pe care le-a declarat împotriva încheierilor de şedinţă din 5 septembrie 2017 şi, respectiv, 31 octombrie 2017.

De asemenea, nici dezvoltarea criticilor vizând respingerea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1067 din data de 4 mai 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu se convertesc în niciunul dintre motivele de casare reglementate de lege, recurentul-pârât reluând o parte din susţinerile formulate în apel şi prezentând situaţia de fapt a speţei, fără a indica în concret aspectele de nelegalitate a deciziei recurate sub acest aspect, deşi a făcut trimitere la mai multe dispoziţii legale.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurentul-pârât nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare strict reglementate de lege, acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurentul-pârât nu se grefează pe considerentele deciziei recurate, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 402A din data de 28 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.