Extinction of administrative rights over privately restored property and waiver of principal appeal rendering incidental appeal without effect

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2017, sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Muzeul de Etnografie Braşov, solicitând:

1. rectificarea notării de sub C2 şi C3 din CF x şi y Braşov, fost CF x, apoi x Braşov, în sensul radierii notărilor menţionate, întrucât înscrierea nu mai este în concordanţă cu situaţia juridică reală a imobilului;

2. să se constate că pârâtul nu deţine asupra imobilului vreun drept de administrare, acest drept stingându-se odată cu încetarea dreptului de proprietate al Judeţului Braşov - domeniul public, prin restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001 a imobilului proprietatea reclamanţilor;

3. obligarea pârâtului la predarea imobilului situat administrativ în Braşov, înscris în CF x, nr. cad x, imobil pe care îl deţine fără drept;

4. obligarea pârâtului la achitarea folosului nerealizat, începând cu data de 28 decembrie 2014 şi până la soluţionarea irevocabilă a prezentului litigiu;

5. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalului Braşov

Prin sentinţa civilă nr. 251 S din 22 noiembrie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii A. şi B. împotriva pârâtului Muzeul de Etnografie Braşov; a constatat stins dreptul de administrare al pârâtului asupra imobilului situat în Piaţa Sfatului nr. 15, înscris în CF x Braşov, nr. top x şi CF x Braşov, nr. top x; a dispus rectificarea cărţilor funciare mai sus menţionate în sensul radierii înscrierii dreptului de administrare de sub C3 din CF x Braşov şi de sub C2 din CF x Braşov; a obligat pârâtul să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi posesie, imobilul situat în Braşov, înscris în CF x, nr. top x şi cota de 1/2 din părţile de uz comun; a respins celelalte pretenţii ale reclamanţilor; a obligat pe reclamanţi să plătească în contul Biroului Local de Expertize Braşov suma de 4147,2 RON cu titlu de diferenţă onorariu pentru raportul de expertiză nr. x/11.09.2018 întocmit de expert C.; a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Braşov

Prin decizia civilă nr. 937 Ap din 04 iulie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă a respins apelul declarat de către apelanţii-reclamanţi B. şi A. şi apelul declarat de către apelantul-pârât Muzeul de Etnografie Braşov împotriva sentinţei civile nr. 251/22.11.2018 a Tribunalului Braşov.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 937 Ap din 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, au declarat recurs pârâtul Muzeul de Etnografie Braşov şi recurs incident reclamanţii B. şi A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 05 noiembrie 2019, sub nr. x/2017.

Recurentul-pârât Muzeul de Etnografie Braşov a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 251/2018 a Tribunalului Braşov.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat că instanţa de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat în contextul în care prin decizia civilă nr. 422/2013 a Tribunalului Braşov s-a stabilit că radierea dreptului de administrare al Muzeului de Etnografie Braşov din cartea funciară, prin încheierea nr. 50043/24.06.2008, a fost nelegală, întrucât nu există un act administrativ din partea celui care a constituit dreptul de retragere/revocare, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există consimţământul titularului dreptului de administrare de radiere a acestuia.

A susţinut că prin decizia nr. 72/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că OCPI nu are calitate procesuală pasivă în procedurile deschise ca urmare a plângerilor privind cartea funciară, în schimb, au calitate procesuală persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.

A precizat că reclamanţii erau titularii dreptului de proprietate asupra imobilului grevat de dreptul de administrare aflat în litigiu, calitate în care au fost citaţi şi au luat parte la judecată, iar prin încheierea prin care Judecătoria Braşov a respins plângerea privind radierea ilegală a dreptului de administrare are caracter necontencios, în schimb, decizia pronunţată în apel şi cea pronunţată în recurs, ambele analizând compatibilitatea dreptului de administrare al Muzeului de Etonografie cu dreptul de proprietate al reclamanţilor, au fost pronunţate în procedura contencioasă.

Potrivit art. 535 din C. proc. civ., doar încheierea de primă instanţă pronunţată în procedura necontencioasă nu are autoritate de lucru judecat, în schimb hotărârile pronunţate în căile de atac au autoritate de lucru judecat câtă vreme au stabilit existenţa unui drept de administrare potrivnic reclamanţilor. Acest caracter al deciziei civile nr. 422/2013 a fost recunoscut şi prin decizia civilă nr. 277/2016, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2015, însă instanţa de apel a apreciat că nu poate fi vorba de vreo autoritate de lucru judecat.

În drept, cererea de recurs a fost motivată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Prin recursul incident declarat împotriva aceleiaşi decizii, reclamanţii B. şi A. au solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel doar în ceea ce priveşte acele dispoziţii ale instanţei relative la respingerea cererii reclamanţilor de obligare a intimatului-pârât Muzeul de Etnografie Braşov la achitarea folosului nerealizat, începând cu data de 28 decembrie 2014 şi până la soluţionarea definitivă a litigiului.

În motivarea recursului, cu referire la situaţia de fapt şi la istoricul litigiului, au arătat că instanţa de apel, respingând apelul, a interpretat şi aplicat în mod eronat prevederile art. 566 alin. (2) din C. civ. şi că Muzeul de Etnografie trebuie calificat ca fiind un posesor de rea-credinţă sau chiar detentor precar care trebuie obligat, la cerere, şi la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, odată cu retrocedarea imobilului în temeiul Legii nr. 10/2001, dreptul de proprietate al Judeţului Braşov s-a stins, iar după înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului din litigiu, nu se mai justifică vreun drept de administrare, retrocedarea făcându-se fără sarcini.

Cu toate că dreptul de administrare nu a fost constituit de către reclamanţi, acestora le revine contravaloarea lipsei de folosinţă a bunului din momentul în care dreptul de proprietate a devenit un drept de natură privată, fiind lipsiţi de un atribut al dreptului de proprietate pe o perioada lungă de timp şi fără nicio contraprestatie, lucru care reprezintă o îmbogăţire fără just temei în dauna reclamanţilor.

Au precizat că instanţa în mod corect şi legal a reţinut că prin emiterea dispoziţiei de restituire regimul juridic al proprietăţii asupra bunului s-a modificat, bunul aflat în proprietatea publică a Unităţii Administrativ Teritoriale Braşov a trecut în proprietatea privată a reclamanţilor persoane fizice aşa încât orice dezmembrământ al dreptului de proprietate publică încetează de drept odată cu încetarea dreptului de proprietate publică din care a fost dezmembrat.

Cu alte cuvinte, instanţa a statuat în mod legal că dreptul de administrare este incompatibil cu dreptul de proprietate privată, iar data la care această incompatibilitate a intervenit este însăşi data deciziei de restituire nr. 12/2009.

Au arătat că dispoziţia instanţei are natură declarativă şi nu constitutivă, constatând încetarea unui drept cu efect retroactiv, acţiunea reclamanţilor dovedindu-se o acţiune în rectificare menită să aducă în acord situaţia juridică corectă a imobilului cu înscrierile în cartea funciară.

Înscrierea dreptului de administrare în cartea funciară nu echivalează cu existenţa lui, odată ce în 2009 proprietatea publică din care el s-a născut a încetat, motiv pentru care dreptul de administrare a fost notat în cartea funciară în foaia C, foaie de sarcini, şi nu la foaia B, de proprietate, având în vedere că nu mai putea fi înscris ca un dezmembrământ al dreptului de proprietatea publică, fiind incompatibil cu dreptul de proprietate privată a unor persoane fizice.

În condiţiile în care instanţa a constatat stins dreptul de administrare trebuia să admită şi capătul de cerere referitor la plata folosului nerealizat.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

La data de 19 februarie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), recurentul-pârât Muzeul de Etnografie Braşov a depus cerere prin care învederat că înţelege să-şi retragă recursul şi să se constate că recursul incident a rămas fără efect, potrivit art. 472 din C. proc. civ.

5. Procedura de filtru

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport.

Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea, în scris, a punctelor de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la data de 18 iunie 2020, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursurilor, precum şi a cererii de renunţare la judecată, formulată de recurentul-pârât Muzeul de Etnografie Braşov.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2020, recurentul-pârât Muzeul de Etnografie Braşov a arătat că înţelege să renunţe la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 937 Ap din 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Cererea a fost semnată de domnul D., în calitate de director al Muzeului de Etnografie Braşov, potrivit dispoziţiei nr. 452 din 23 iulie 2019 emisă de Consiliul Judeţean Braşov, aflată la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 din C. proc. civ., în conţinutul căruia intră şi dreptul părţilor de a face acte procedurale de dispoziţie cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaşte ori stabili aceste drepturi.

Astfel, dând eficienţă dreptului recurentului-pârât Muzeul de Etnografie Braşov de a dispune asupra cererii formulate, în contextul celor expuse, Înalta Curte este îndreptăţită să ia act de renunţarea la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 937 Ap din 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Ca o consecinţă directă a renunţării la judecata recursului principal, va constata că recursul incident, declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva aceleiaşi decizii, a rămas fără efect, în considerarea dispoziţiilor art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora " Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect", aceste prevederi fiind aplicabile, mutatis mutandis, şi în calea extraordinară de atac a recursului, potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea pârâtului Muzeul de Etnografie Braşov la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 937 Ap din 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Constată că recursul incident declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 937 Ap din 04 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.