Territorial jurisdiction for forced execution: application of general debtor-domicile rule over special movable-pledge creditor-seat rule where creditor did not expressly invoke the special procedure

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 21 aprilie 2020, sub nr. x/2020, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite în dosarul nr. x/2020, privind pe creditoarea B. S.R.L. şi pe debitorul C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de gaj nr. x/01/02.12.2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea din 28 aprilie 2020, Judecătoria Tecuci a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect încuviinţare executare silită, formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. pentru creditoarea B. S.R.L. împotriva debitorului C., privind titlul executoriu reprezentat de contractul de gaj, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Tecuci a reţinut că titlul executoriu invocat de către creditoarea B. S.R.L. este contractul de gaj nr. x din data de 2 decembrie 2019 şi actul adiţional nr. x-01 din 07 ianuarie 2020, ce reprezintă accesoriu al contractului de credit nr. x/2.12.2019 având ca obiect suma de 12.000 RON scadentă la data de 31 decembrie 2019, contract de împrumut încheiat cu o instituţie nebancară, conform art. 37 din Legea nr. 93/2009.

Invocând dispoziţiile art. 1811 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a apreciat că încuviinţarea executării garanţiei, prin vânzarea bunului dat în gaj, este de competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau sediul creditorului.

Ca atare, în conformitate cu art. 651 alin. (1) teza finală, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, ca instanţă în raza căreia se află sediul societăţii creditoare.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2184 din 28 mai 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A. privind creditoarea B. S.R.L. şi pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Tecuci. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă a reţinut că în speţă nu are relevanţă asupra stabilirii competenţei împrejurarea că cererea de încuviinţare a executării silite în cazul dedus judecăţii ar urma o procedură specială apreciată de către instanţă ca fiind aplicabilă în speţă, în condiţiile în care partea nu a solicitat-o.

Prin urmare, faţă de principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de temeiul de drept pe care petentul l-a indicat, iar nu în funcţie de temeiul de drept pe care instanţa îl consideră aplicabil în speţă.

Astfel, în prezenta cauză cererea de executare silită a fost depusă la organul de executare silită la data de 14 aprilie 2020, dată la care debitorul C. avea domiciliul în comuna Matca, astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Tecuci.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită a fost generat de ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o instanţei de executare având în vedere situaţia particulară a speţei.

Prin cererea de executare silită, înregistrată la data de 14 aprilie 2020 la Biroul Executorului Judecătoresc A., creditoarea B. S.R.L. a solicitat începerea procedurilor de executare silită, prin toate formele de executare silită, conform dispoziţiilor C. proc. civ., împotriva debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de gaj nr. x/01 din 02 decembrie 2019.

Potrivit art. 2432 din C. civ., creditorul ipotecar are dreptul de a-şi realiza creanţa sa în temeiul unui titlu executoriu constând într-un contract de ipotecă mobiliară, fie potrivit procedurii prevăzute de art. 2435-2477 din C. civ., fie în condiţiile C. proc. civ., la alegerea sa.

Art. 666 alin. (4) din C. proc. civ., stipulează că "Încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării. De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate."

Deşi coexistenţa unei norme generale de executare silită cu o normă specială de executare, creează de obicei un concurs de legi, cu consecinţa că norma specială se va aplica prioritar în situaţia pe care o reglementează, pot exista excepţii de la această regulă, creditorul având uneori posibilitatea ca în realizarea dreptului său rezultat dintr-un titlu executoriu să aleagă între norma specială şi dreptul comun.

Aşa fiind, indicarea în cuprinsul cererii de executare silită a modalităţilor de executare solicitate de către creditor, ca element de conţinut al cererii de executare silită reglementat de dispoziţiile art. 664 din C. proc. civ., este o expresie a principiului disponibilităţii care, în limitele legii, guvernează procedura execuţională în sensul că circumscrie limitele urmăririi pentru obligaţiile susceptibile de executare silită, prezentând importanţă inclusiv sub aspectul verificării competenţei instanţei sesizate cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

Or, câtă vreme creditoarea B. S.R.L. nu a precizat că înţelege să recurgă la modalitatea specială de executare reprezentată de executarea ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului mobil ipotecat instituită de art. 2445 alin. (1) din C. civ., executorul judecătoresc a solicitat executarea silită prin toate modalităţile prevăzute de C. proc. civ., astfel cum s-a menţionat expres în cererea de executare silită .

Drept urmare, nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 1811 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., conform cărora "Încuviinţarea executarii ipotecii mobiliare prin vânzarea bunului ipotecat prevăzută la art. 2.445 din C. civ. este de competenta judecătoriei în a carei circumscripţie îşi are domiciliul sau, după caz, sediul creditorul", ci cea a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ce constituie dreptul comun în materie de executare silită.

Dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., prevăd că "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Totodată, se are în vedere faptul că la data sesizării organului de executare, respectiv 14 aprilie 2020, debitorul C. figura cu locuinţa în judeţul Galaţi, adresă menţionată şi în cuprinsul Contractului de credit nr. x din 02 decembrie 2019, Contractului de gaj nr. x din 02 decembrie 2019 şi al Actului adiţional nr. x-01 din 07 ianuarie 2020, localitate care se află în circumscripţia Judecătoriei Tecuci, potrivit Hotărârii nr. 337 din 9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, publicată în Monitorul Oficial nr. 188/6 august 1993.

Raportat la considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Tecuci este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite mobiliare deduse judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.