Inadmissibility of extraordinary appeal against filtering dismissal of cassation under Art. 493(5) CPC

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, întrucât s-a constatat că motivele de recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

2. Contestaţia în anulare

Împotriva deciziei nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea S.C. A. S.R.L., la 10 februarie 2020.

În motivarea căii extraordinare de atac, petenta a susţinut că Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului pe care l-a promovat împotriva deciziei nr. 160 din 16 octombrie 2018 a Curţii de Apel Constanta, secţia I civilă, a ignorat criticile formulate, care puteau fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anulând recursul în baza art. 493 alin. (5) din acest act normativ.

Prin soluţia adoptată, petenta a susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât instanţa de control judiciar are obligaţia de a analiza criticile respective, neputându-se cantona într-un formalism excesiv.

Expunând în cuprinsul contestaţiei în anulare parte din motivele de recurs, contestatoarea a arătat că, prin cererea de recurs, recurenta a criticat greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de apel a temeiului de drept esenţial, în raport de care Înalta Curte dispusese analiza cauzei, aspect ce putea fi circumscris motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Făcând referire la dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, petenta a susţinut că singura modalitate efectivă de reparare a erorii comise de instanţa de recurs este aceea a admiterii contestaţiei în anulare, neexistând vreo deosebire de esenţă între ipoteza neexaminării în parte a recursului formulat de partea interesată şi cea a neanalizării totale a fondului acestei căi de atac.

Consecinţele soluţiei adoptate de instanţa de recurs se reflectă în încălcarea accesului la justiţie, chiar şi în cazul căii extraordinare şi restrictive de atac, cum este recursul. Interpretarea riguroasă a dispoziţiilor art. 508 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 497 C. proc. civ., impune ca soluţie procedurală admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate, rejudecarea recursului, sub aspectul tuturor criticilor care, în fapt, pot fi încadrate în cazurile prevăzute de lege, cu consecinţa admiterii recursului şi casării cu trimitere, spre rejudecare, a cauzei la Curtea de Apel Constanţa.

În drept, contestaţia în anulare fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

3. Înregistrarea contestaţiei în anulare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 13 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

La 16 martie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), au formulat întâmpinări intimaţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea - Litoral, prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare.

Prin întâmpinarea depusă la 6 mai 2020 prin poşta electronică, intimaţii Comuna Cobadin, prin primar, şi Consiliul Local Cobadin au solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, din perspectiva neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 27 februarie 2020, a fost stabilit termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la 21 mai 2020, când instanţa a amânat judecarea cauzei la 18 iunie 2020, pentru imposibilitatea de prezentare a reprezentantului convenţional al petentei, din motive medicale, şi pentru a se pronunţa asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., formulată la 20 mai 2020, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020

La acest termen de judecată, instanţa a pus în discuţie admisibilitatea contestaţiei în anulare, rămânând în pronunţare, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., asupra excepţiei invocate din oficiu, din perspectiva dispoziţiilor art. 503 prin raportare la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Alin. (2) şi alin. (3) al art. 503 C. proc. civ. reglementează alte motive pentru care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare şi care vizează, exclusiv, hotărârile pronunţate de instanţele de recurs şi de apel, care nu sunt susceptibile de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a anulat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 160/C din 16 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, întrucât s-a constatat că motivele de recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Decizia nr. 2262 din 27 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, care face obiectul contestaţiei în anulare pendinte, a fost pronunţată în procedura de filtru, prevăzută de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Faţă de prevederile legale mai sus evocate, se constată că în completul de filtru se analizează aspecte care vizează legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor în cazurile de casare reglementate de art. 488 din acelaşi act normativ, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Înalta Curte reţine că prin art. 493 alin. (5) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că deciziile pronunţate în condiţiile reglementate de acest text legal nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Ca atare, hotărârile pronunţate în procedura de filtrare a recursului nu pot fi atacate cu contestaţie în anulare.

În aplicarea dispoziţiilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2262 din 27 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2015

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.