Suspension of civil proceedings pending parallel nullity suit: Supreme Court bars suspension in property recovery action where title comparison does not depend on prior contract validity ruling

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă sub nr. x/2016 la data de 02.08.2016, precizată în şedinţa publică din 30.06.2017 cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului A. numai pe petitul privind revendicarea, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii A. şi C., a solicitat să se constate că titlul său de proprietate este preferabil titlurilor de proprietate ale pârâţilor, să se dispună obligarea pârâtei C. să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, compus din 2 (două) camere, bucătărie, baie, debara, oficiu, balcon, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei din cartea funciară şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.

Prin cererea de chemare în garanţie formulată împotriva lui A. o dată cu întâmpinarea, pârâta C. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 449.000 RON) reprezentând preţul vânzării imobilului, inclusiv sporul de valoare acumulat până la data evicţiunii şi a sumei de 4191,2 RON reprezentând cheltuieli alocate încheierii contractului, actualizate cu indicele de inflaţie.

Prin cererea de chemare în garanţie formulată împotriva lui D. la 27.10.2016, precizată la 28.04.2017 sub aspectul cuantumului prejudiciului, pârâtul A. a solicitat obligarea acestuia la repararea prejudiciului ce i-l va fi cauzat prezentul litigiu, inclusiv cheltuielile de judecată.

Prin cererea de intervenţie principală din 14.12.2016, numitul D. a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 50.000 euro achitată cu titlu de preţ pentru imobilul în litigiu.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

La termenul din 30.06.2017 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A. şi s-au admis în principiu cererile de chemare în garanţie a numiţilor A. şi D..

La 24.07.2017 s-a admis în principiu cererea de intervenţie principală formulată de D..

Prin sentinţa civilă nr. 1928 din 15 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au fost respinse acţiunea principală, cererile de chemare în garanţie şi cererea de intervenţie principală, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta B. şi pârâţii A. şi C..

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin încheierea din 13 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata cererilor de apel până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Recurentul-pârât A. a formulat recurs prin care a susţinut următoarele:

Prezentul litigiul are ca obiect revendicarea imobilului situat în Bucureşti, Bd. x, de la actualul proprietar al acestuia, pârâta C., aceasta din urmă achiziţionând imobilul de la recurent; recurentul, în calitatea sa de chemat în garanţie în litigiul pendinte, l-a chemat, la rândul său, în garanţie pe numitul D., de la care a cumpărat imobilul; acesta a dobândit imobilul de la reclamanta B..

În litigiul care face obiectul dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, cererea de chemare în judecată este incomplet formulată; acţiunea a fost depusă la judecătorie, deşi valoarea pretenţiilor reclamatei este de 239.250 RON, peste pragul prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., şi a fost formulată numai împotriva recurentului (deşi este atacat un act încheiat de acesta cu un terţ, fiind aplicabil art. 78 alin. (2) C. proc. civ.), riscul nereluării judecăţii prezentului litigiu fiind acela de a întârzia, cu nerespectarea art. 6 alin. (1) din cod, soluţionarea sa.

Instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât existenţa dreptului de proprietate al pârâtei din prezentul litigiu, depinde exclusiv de elementele şi de soluţionarea acestui dosar, fiind fără relevanţă soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Inclusiv în ipoteza în care în dosarul mai sus menţionat s-ar ajunge la concluzia că este nul/anulabil contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.11.2011 de BNP E., prin care recurentul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la chematul în garanţie D., analiza instanţei va viza, în prezentul dosar, tot incidenţa art. 563 alin. (3) C. civ.

Excepţia de la principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis o reprezintă art. 909 alin. (3) C. civ., susceptibil a fi incident în prezentul litigiu, iar compararea de titluri de care a amintit Curtea se va realiza prin aplicarea art. 901 alin. (1) din acelaşi act normativ. Prin urmare, admiterea cererii de chemare în judecată în acest proces depinde, exclusiv, de îndeplinirea, de către pârâta C., străină de litigiul care face obiectul dosarului Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a anumitor condiţii a căror îndeplinire ar face să rămână fără nici cea mai mică importanţă dacă a cumpărat sau nu de la un neproprietar.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 2 aprilie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 7 mai 2020

6. Apărările formulate în cauză

La 2 decembrie 2019, în termenul legal, intimata-reclamantă B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului pentru neîncadrarea motivelor în prevederile art. 488 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 12 decembrie 2019 (prin e-mail), respectiv la 18 decembrie 2019 (data poştei), cu depăşirea termenului legal, pârâta C. a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul A..

Recurentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. întrucât este contestată corecta aplicare a unei norme de procedură, respectiv aceea reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Litigiul pendinte, iniţiat la data de 02.08.2016, are ca obiect revendicarea unui imobil al cărui proprietar iniţial era reclamanta şi care a fost înstrăinat succesiv, respectiv de către reclamantă numitului D., de acesta către A., care, la rândul său, l-a vândut pârâtei C.. Acţiunea în revendicare a fost îndreptată împotriva acestei din urmă cumpărătoare, iar proprietarii intermediari au dobândit, în proces,calitatea de chemaţi în garanţie pentru evicţiune, numitul D. formulând şi o cerere de intervenţie principală prin care a solicitat reclamantei restituirea preţului.

La data de 06.06.2019, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta B., în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/10.11.2011 intervenit între D. şi pârâtul A. având ca obiect imobilul în litigiu. În acest litigiu, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă prin sentinţa civilă nr. 8713/de 02.12.2019 a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind în curs de judecată.

Prin încheierea recurată, Curtea de Apel Bucureşti a suspendat soluţionarea apelului, considerând că este importantă pentru instanţa devolutivă, în analiza legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate şi pentru soluţionarea pe fond a pricinii, învestită fiind cu stabilirea existenţei dreptului de proprietate prin compararea titlurilor exhibate de părţile litigante, în condiţiile în care are a analiza transmiterile sale succesive, fiind învestită, totodată, şi cu un apel provocat legat de soluţionarea cererii de chemare în garanţie ce o vizează pe una dintre părţile contractante din actul a cărei anulare se solicită, tranşarea cu prioritate a valabilităţii contractului respectiv şi, implicit, a valabilităţii transmiterii dreptului de proprietate prin acesta.

Criticând măsura suspendării, recurentul susţine că existenţa dreptului de proprietate al pârâtei din prezentul litigiu, analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 563 alin. (3), (90)1 alin. (1) şi a art. 909 alin. (3) C. civ., depinde exclusiv de elementele şi de soluţionarea acestui dosar, fiind fără relevanţă soluţia ce se va pronunţa cu privire la nulitatea contractului prin care el a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la chematul în garanţie D..

Înalta Curte constată că această critică este întemeiată, în condiţiile în care soluţionarea acţiunii în revendicare pendinte presupune compararea titlurilor de proprietate.

Împrejurarea că imobilul revendicat a făcut obiectul a trei contracte de vânzare cumpărare, din care primul a fost desfiinţat, al doilea este atacat într-o procedură judiciară distinctă, iar cel de-al treilea nu a fost contestat până în prezent poate prezenta relevanţă, ca situaţie de fapt, în acest mecanism al analizei drepturilor pretinse de părţi, însă existenţa unui litigiu paralel în care se discută valabilitatea celui de-al doilea contract din succesiunea de trei, incidente în cauză, nu este de natură a înrâuri în mod hotărâtor soluţionarea acţiunii în revendicare.

Aceasta, pe de o parte, pentru că titlul pârâtei, posesoarea actuală a imobilului, nu este atacat în procedura judiciară respectivă, situaţie în care s-ar fi putut statua asupra unor elemente ce ţin de buna credinţă a părţilor, valorificabile şi în procesul de revendicare.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere că, în acţiunea în revendicare, mecanismul de comparare a titlurilor părţilor din raportul juridic litigios principal implică, prin el însuşi, verificarea modului în care a operat transmiterea dreptului de proprietate, fără a se impune, ca o condiţie prealabilă, o evaluare distinctă asupra valabilităţii unuia sau a mai multor acte anterioare din lanţul înstrăinărilor succesive şi aplicarea, în mod explicit, în privinţa acestora a sancţiunii nulităţii actului juridic.

Prin urmare instanţa apreciază ca revendicarea are un parcurs procesual distinct de cel al litigiului referitor la nulitatea vânzării anterioare, instanţa fiind pe deplin abilitată să verifice şi să reţină, din contextul vânzărilor succesive, în lumina reglementărilor noului C. civ. aplicabile, acele elemente relevante pentru verificarea valabilităţii transmisiunii dreptului de proprietate şi consecinţele pe care atitudinea subiectivă a părţilor le-a produs cu privire la subzistenţa dreptului de proprietate în patrimoniul acestora.

Pentru aceste considerente, în baza art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, va casa încheierea recurată şi, în baza art. 497 C. proc. civ., va trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi instanţă de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul A. împotriva încheierii din 13 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza, pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi instanţă de apel.

Definitivă

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.