Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in compensation for abusable real estate

Şedinţa publică din data de 18 iunie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă la 31 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Şicula, prin primar, şi Primarul Comunei Şicula, anularea dispoziţiei nr. 2 din 7 ianuarie 2017, emise de Primarul Comunei Şicula în soluţionarea notificării care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Primăria Comunei Şicula sub nr. x/26.09.2001; să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în natură, teren arabil extravilan, în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate fără titlu şi construcţiile demolate, obiect al notificării; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, în natură, teren arabil extravilan, cu respectarea echivalentei valorice prevăzute de art. 221 alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Prin precizarea de acţiune depusă la 4 aprilie 2019, reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei nr. 2/07.01.2017, emise de pârâtul Primarul Comunei Şicula în soluţionarea notificării care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Primăria Comunei Şicula sub nr. x/26.09.2001; să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan, în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate fără titlu şi construcţiile demolate, obiect al notificării; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan în suprafaţă de 12,3 ha pe raza localităţii Gurba sau teren arabil extravilan în suprafaţă de 10,06 ha pe raza localităţii Şicula, conform echivalenţei valorice prevăzute de art. 221 alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.

2. Apărările intimaţilor

Prin întâmpinarea depusă la 4 martie 2019, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate prin sentinţa civilă nr. 109/2018, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2017, şi, referitor la obiectul acestora, anume imobilul înscris în CF x Şicula cu nr. top. x, intimaţii au arătat că nu se poate reveni pe calea unei acţiuni separate, aceste aspecte intrând sub puterea de lucru judecat, iar petitele prin care se tinde a fi repuse în discuţie trebuie să fie respinse având în vedere excepţia puterii de lucru judecat.

3. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 132 din 23 mai 2019, Tribunalul Arad, secţia civilă a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi şi a respins acţiunea civilă astfel cum a fost precizată.

4. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia nr. 238 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Timişoara, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamanta apelantă A. împotriva sentinţei nr. 132 din 23 mai 2019, pronunţate de Tribunalul Arad, secţia civilă.

5. Recursul

La 23 decembrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), reclamata A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 238 din 20 noiembrie 2019, pronunţate de Curtea de Timişoara, secţia I civilă.

În motivarea recursului, reclamanta a arătat, în esenţă, că nu a solicitat niciodată despăgubiri pentru casa în care locuieşte şi pentru terenul pe care îl foloseşte, ci anularea dispoziţiei nr. 2 din 7 ianuarie 2017, emise de Primarul Comunei Şicula.

A susţinut că evaluarea imobilului nu s-a făcut de către un expert ANEVAR, nefiind făcute nici măsurătorile aferente.

Recurenta nu a primit despăgubiri, deşi, la solicitarea pârâţilor a făcut o nouă evaluare a terenului. Contestă legalitatea acestei evaluări, precizând că imobilul a fost subevaluat.

La 6 octombrie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), recurenta a depus completări ale motivelor de recurs, prin care a expus situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a explicat, pe larg, modalitatea în care s-a făcut evaluarea terenului, nefiind finalizată documentaţia pentru acordarea despăgubirilor.

6. Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 3 februarie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 8.

Prin rezoluţia din 6 februarie 2020, s-a dispus comunicare cererii recurs intimaţilor, cu menţiunea că au obligaţia de a depune întâmpinare.

7. Întâmpinarea şi răspunsul la întâmpinare

La 11 martie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), intimaţii au depus întâmpinare, prin care au solicitat anularea recursului, ca inadmisibil, din perspectiva dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., ca nemotivat, pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 din acest act normativ, iar pe fondul căii de atac, respingerea acesteia ca nefondate.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la 30 martie 2020, recurenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţi şi admiterea recursului.

Prin rezoluţia din 19 martie 2020, s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 7 mai 2020, în baza art. 490 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 4711 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., modificat şi completat prin Legea nr. 310/2018.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect cererea de chemare în judecată, precizată, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comuna Şicula, prin primar, şi Primarul Comunei Şicula, anularea dispoziţiei nr. 2/07.01.2017, emise de pârâtul Primarul Comunei Şicula în soluţionarea notificării care a făcut obiectul dosarului înregistrat la Primăria Comunei Şicula sub nr. x/26.09.2001; să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan, în condiţiile Legii nr. 165/2013 pentru imobilele preluate fără titlu şi construcţiile demolate, obiect al notificării; obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziţii de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în natură, teren arabil extravilan în suprafaţă de 12,3 ha pe raza localităţii Gurba sau teren arabil extravilan în suprafaţă de 10,06 ha pe raza localităţii Şicula, conform echivalenţei valorice prevăzute de art. 221 alin. (3) din H.G. nr. 89/2014 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte reţine că, prin dispoziţia a cărei anulare o solicită, s-a dispus, în baza art. 1 alin. (2) şi (3), art. 3 alin. (1) lit. a), art. 10, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 şi a Normelor de aplicare a acestui act normativ, acordarea măsurilor compensatorii în echivalent pentru suprafaţa de 3,16 ha teren arabil extravilan pe raza localităţii Şicula, pentru imobilul înscris în CF x Şicula.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 reglementează, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, dreptul persoanei îndreptăţite să atace decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor).

Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "în cazul în care în acest act normativ nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se menţionează că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară, dispoziţiile alin. (1) fiind incidente şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară."

Art. 33 din Legea nr. 165/2013 prevede obligaţia entităţilor învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, în termenele stabilite. Prin art. 34 s-a stabilit procedura de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării; (alin. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului."

Rezultă, astfel, că decizia nr. 238 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind supusă numai apelului.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

De asemenea, dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căilor de atac, principiu cu valoare constituţională, prevăzut în art. 129 din Constituţia României, conform căruia dreptul părţilor interesate de a ataca hotărârile judecătoreşti se poate exercita numai în condiţiile legii.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 238 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 238 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2020.