Annullment of appeal for nullity due to failure to frame specific illegality grounds within statutory casation limits

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Prin cererea introductivă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 30 iunie 2015 urmare a declinării de competenţă pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, reclamantul A. a solicitat constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. x, eliberat la 30.06.1993 pe numele pârâtului B., precum şi a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 853 din 31.03.2015, Judecătoria Paşcani a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului A. având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.

Prin decizia civilă nr. 1737 din 25 noiembrie 2016, Tribunalul Iaşi a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva soluţiei Judecătoriei Paşcani.

Împotriva deciziei Tribunalului Iaşi a declarat recurs reclamantul.

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Iaşi a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la depunerea anexei nr. 24 privind pe moştenitorul defunctului B., decedat la data de 27 noiembrie 2016.

2. Judecata în faţa Înaltei Curţi

Împotriva încheierii de suspendare a formulat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 decembrie 2019 şi repartizată aleatoriu completului de filtru nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaţilor care nu au depus întâmpinare.

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant A. a susţinut că anexa nr. 24 indicată de către instanţă nu face referire la moştenitorii lui B., ci aceasta cuprinde tabelul nominal al persoanelor fizice ale căror terenuri, situate în extravilanul localităţii, au trecut în proprietatea statului.

A mai invocat faptul că instanţa curţii de apel avea obligaţia de a elibera o copie de pe procesul-verbal de înmânare a citaţiei emise pe numele pârâtului B. în care nu era menţionat că acesta este decedat. De asemenea, a mai arătat că instanţa a refuzat să transmită copia din dosarul nr. x/2014, folosind taxa judiciară de timbru în alt scop.

În continuare, recurentul-reclamant A. a făcut o prezentare demersurile efectuate în cadrul Primăriei Hărmăneşti în legătură cu identificarea vechiului amplasament al imobilului menţionat în titlul de proprietate contestat, precum şi cu privire la pârâtul B..

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 23 aprilie 2020, conform dovezilor aflate la filele x, iar la data de 30 aprilie 2020, recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raport.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că hotărârea atacată este susceptibilă de recurs, calea de atac este declarată în termenul legal, este scutit de la plata taxei judiciare de timbru şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, completul de filtru urmând a analiza admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării, în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a aspectelor învederate prin memoriul de recurs.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând recursul şi vâzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) şi art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, curtea de apel, constatând că recurentul-reclamant A. nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei stabilite prin încheierea din data de 01 octombrie 2019, respectiv de a depune la dosar anexa nr. x privind pe moştenitorii lui B., decedat la data de 27.11.2016, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.,

Raportat la susţinerile din cuprinsul memoriului de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici de nelegalitate cu privire la încheierea care face obiectul controlului judiciar în sensul că nu a indicat, în concret, sub ce aspect reţinerile curţii de apel sunt nelegale, rezumându-se în a descrie demersurile administrative pe care acesta le-a efectuat la Primăria Hărmăneşti precum şi nemulţumirile sale cu privire la modul în care instanţele de fond au soluţionat acţiunea privind constatarea nulităţii titlului de proprietate x, eliberat la 30.06.1993 pe numele pârâtului B..

Or, cum prin susţinerile formulate recurentul nu argumentează din ce perspectivă reţinerile curţii de apel sunt nelegale, simpla descriere a situaţiei de fapt nefiind suficientă pentru declanşarea mecanismului de exercitare a recursului, Înalta Curte reţine că cererea de recurs nu este motivată în sensul art. 486 alin. (1) lit d din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reţine că nu se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aspectele legate de pretinsa nelegalitate a încheierii curţii de apel din perspectiva în care instanţa nu a înmânat recurentului-reclamant o copie a procesului-verbal privind îndeplinirea procedurii de citare a pârâtului B. ca şi chestiunile legate de achitarea taxei judiciare de timbru.

Având în vedere că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate aduse deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2020.