Priority of ordinary appeal over revision in concurrent extraordinary remedies

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 31 octombrie 2018, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.: obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune morale ca urmare a vătămării corporale grave suferite în accidentul de circulaţie din data de 01 mai 2016, precum şi a sumei de 36.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând pierderea venitului din muncă, de la data accidentului şi până la înregistrarea acţiunii, alături de cheltuielile suplimentare generate de starea medicală şi de nevoile speciale, precum şi cu asistenta unei alte persoane pe întreaga perioadă de recuperare medicală; obligarea pârâtei la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 2.000 RON lunar reprezentând imposibilitatea realizării câştigului din munca, alături de sporirea nevoilor de viaţă, cauzate de incapacitatea de muncă, de la data introducerii acţiunii şi până la recuperarea totală, precum şi obligarea pârâtei B. S.A. la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate asupra sumelor mai sus solicitate, începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la plata efectivă.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 şi următoarele C. proc. civ. art. 49, 50 şi 54 din Legea nr. 136/1996, Norma CSA nr. 23/2014; art. 1.349 şi următoarele, art. 1.385 şi următoarele şi art. 1.391 raportat la art. 253 alin. (4) din C. civ.

La data de 11 decembrie 2017, pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat diminuarea daunelor materiale, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 pct. 1 lit. a)-e) din Norma ASF nr. 23/2014, până la concurenţa sumei dovedite cu înscrisuri justificative.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. 541/F/26 noiembrie 2018, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă la plata în favoarea reclamantului a sumei de 40 000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 465,66 RON cu titlu de daune materiale; de asemenea, a obligat-o pe pârâtă la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate asupra sumelor anterior menţionate, începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la plata integrală a acestora. A respins, în rest, pretenţiile reclamantului şi a obligat-o pe pârâta B. S.A. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, reprezentând onorariu de avocat.

3. Hotărârea pronunţată în apel:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, a sumei de 36.000 RON cu titlu de daune materiale, precum şi la plata unei prestaţii periodice, în cuantum de 2.000 RON lunar.

Împotriva aceleiaşi sentinţei a declarat apel şi pârâta S.C. B. S.A., solicitând schimbarea acesteia în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate reclamantului până la suma de 30.000 RON, precum şi respingerea capătului de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere.

Prin decizia civila nr. 41/A/7 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 541/26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2017.

A admis apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale (respectiv echivalentul în RON la data efectuării plăţii), precum şi a sumei de 1.000 RON lunar cu titlu de despăgubire calculată începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la încetarea sau, după caz, modificarea actualei stări de sănătate a reclamantului; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

4. Hotărârea pronunţată ca urmare a exercitării revizuirii:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 21 mai 2019, sub nr. x/2019, revizuenta S.C. B. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 41/A/07 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că data de la care se acordă suma de 1.000 RON, cu titlu de despăgubire, se calculează şi se acordă începând cu data de 31 octombrie 2017, în loc de 05 ianuarie 2017.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs la data de 5 august 2019, recurentul A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, prin care s-a admis cererea de revizuire, cu consecinţa schimbării, în parte, a deciziei pronunţate în apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a învederat că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât instanţa care a pronunţat decizia a cărei revizuire s-a cerut nu a încălcat principiul disponibilităţii şi nu a acordat mai mult decât a cerut reclamantul.

Recurentul a susţinut că în mod greşit s-a apreciat de către instanţa de revizuire că s-au depăşit limitele a ceea ce reclamantul a cerut, arătând că prin cererea de chemare în judecată a formulat două petite, prin care a solicitat suma de 2000 RON lunar, atât de la data accidentului (1 mai 2016) şi până la data acţiunii introductive, cât şi pentru viitor, de la data introducerii acţiunii, instanţa calificând aceste despăgubiri ca fiind o prestaţie periodică.

A mai învederat că, în cuprinsul deciziei a cărei revizuire s-a cerut, instanţa nu a intitulat daunele materiale ca fiind prestaţie periodică, ci "despăgubire", recurentul considerând că decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

5. Apărările formulate în cauză:

La data de 11 octombrie 2019, în termen legal, intimata-revizuentă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului ca tardiv formulat, admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A., iar, în măsura în care recursul va trece de procedura de filtru, a solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2017, în care societatea de asigurări a formulat recurs. De asemenea, a solicitat să se constate nulitatea recursului, întrucât motivul invocat de recurent nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

6. Încheierea de admitere în principiu:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar, prin încheierea din 6 mai 2020, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost admis în principiu în temeiul art. 493 alin. (5) şi (7) C. proc. civ., stabilindu-se termen de judecată în şedinţă publică, la data de 17 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Membrii completului de filtru au apreciat că este necesar ca instanţa să pună în discuţia contradictorie a părţilor interesul recurentului A. în soluţionarea recursului împotriva deciziei nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin care a fost admisă cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 41/A din 07 martie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, având în vedere împrejurarea că prin decizia nr. 493 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost admis recursul formulat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronuntată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, decizia recurată fiind casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Prin aceeaşi încheiere a fost respinsă cererea intimatei-revizuente de conexare a dosarului nr. x/2019 cu dosarul nr. x/2017, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 139 C. proc. civ. pentru a se dispune conexarea, întrucât prezentul dosar are ca obiect soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin care a fost admisă, în parte, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 07 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, iar dosarul nr. x/2017 are ca obiect cererea de recurs formulată de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 07 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în soluţionarea apelurilor declarate de reclamantul A. şi de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 541 din 26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj.

În plus, prin decizia nr. 493 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat, în sensul că a fost admis recursul declarat de pârâta S.C B. S.A. împotriva deciziei nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

De asemenea, au fost respinse excepţiile tardivităţii, nulităţii şi inadmisibilităţii recursului declarat de reclamantul A., invocate prin întâmpinare de intimata-revizuentă.

Cu privire la excepţia tardivităţii, pe care intimata-revizuentă a susţinut-o cu motivarea că termenul de recurs s-ar fi împlinit la 15 iulie 2019, Înalta Curte a reţinut că decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost comunicată recurentului la data de 13 iunie 2019, iar cererea de recurs a fost transmisă, prin poştă electronică, şi a primit dată certă la data de 8 iulie 2019, fiind depusă, şi în original, la Curtea de Apel Cluj la data de 17 iulie 2019 .

Conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în cauză, termenul de recurs se împlinea la data de 14 iulie 2019 (duminică), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., s-a prorogat până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv luni, 15 iulie 2019.

Potrivit art. 183 C. proc. civ., părţile au posibilitatea de a trimite actele la instanţă prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori actele pot fi trimise prin fax sau e-mail.

Având în vedere că recurentul a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la data de 8 iulie 2019, primind dată certă, Înalta Curte a apreciat că recursul formulat în cauză a fost declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că a respins excepţia tardivităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A..

Cu referire la excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de recurentul-reclamant, intimata-revizuentă a învederat că recurentul nu are posibilitatea să critice decizia nr. 126/A/2019 din 05 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în condiţiile în care acesta nu a depus întâmpinare la cererea de revizuire, şi, deşi a fost citat cu un exemplar al cererii, nu a formulat apărări în dosarul nr. x/2019 şi nu s-a prezentat la termenul de judecată din 5 iunie 2019.

Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii constatând nu se raportează la exercitarea unei căi de atac nereglementate de lege, ci la faptul că partea care a declarat recurs nu a formulat întâmpinare la cererea de revizuire şi nici apărări în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Cluj.

Or, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea pentru nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel; însă, acest lucru nu împiedică partea să exercite căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, părţii nu i se poate opune acest fine de neprimire în considerarea faptului că nu a formulat apărări în dosarul nr. x/2019.

Excepţia nulităţii recursului a fost susţinută de intimata-revizuentă din perspectiva neîncadrării motivelor invocate de recurent în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte a constatat că excepţia nu este fondată, întrucât, prin criticile formulate, recurentul a pus în discuţie aplicarea la cazul particular dedus judecăţii a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Prin urmare, criticile aduse de recurentul-reclamant hotărârii atacate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la modul de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ., subsumat dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ, invocat din oficiu în şedinţa publică din 17 iunie 2020, Înalta Curte constată următoarele:

Dosarul nr. x/2019 a fost constituit de Curtea de Apel Cluj la data de 21 mai 2019, ca urmare a înregistrării pe rolul acestei instanţe a cererii de revizuire formulate de revizuenta-pârâtă S.C. B. S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 541/26 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017. A fost admis apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale (respectiv echivalentul în RON la data efectuării plăţii), precum şi a sumei de 1.000 RON lunar cu titlu de despăgubire calculată începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la încetarea sau, după caz, modificarea actualei stări de sănătate a reclamantului, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Însă, decizia civilă nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost atacată de pârâta S.C. B. S.A. şi cu recurs, cale de atac ce a fost înregistrată la Curtea de apel Cluj la data de 20 mai 2019 şi înaintată, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, la data soluţionării cererii de revizuire - 05 iunie 2019, decizia civilă nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, făcea obiectul a două căi extraordinare de atac declarate de pârâta S.C. B. S.A., respectiv recurs şi revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ.: "Căile extraordinare de atac pot fi exercitate şi concomitent, în condiţiile legii. Recursul se judecă cu prioritate."

Prin urmare, C. proc. civ., deşi permite exercitarea concomitentă a căilor de atac extraordinare, impune regula soluţionării cu prioritate a recursului.

În cauză, această dispoziţie procedurală nu a fost respectată, cererea prin care s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 41/A/07 martie 2019, pronunţată de către Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, fiind soluţionată, în sensul admiterii, cu consecinţa schimbării, în parte, a hotărârii atacate (în sensul că data de la care se acordă suma de 1.000 RON, cu titlu de despăgubire se calculează şi se acordă începând cu data de 31 octombrie 2017, în loc de 05 ianuarie 2017), prin decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, anterior soluţionării recursului declarat împotriva aceleiaşi hotărâri.

Or, prin decizia civilă nr. 493 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admis recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă; a fost casată decizia recurată şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii."

Înalta Curte apreciază că în speţă este incident acest motiv de recurs, nerespectarea dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ. fiind de natură ca, în concret, să atragă sancţiunea nulităţii hotărârii pronunţate.

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, deşi, formal, decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, se află în fiinţă, prin casarea deciziei care a făcut obiectul revizuirii aceasta devine lipsită de efecte, aşadar, caducă, de vreme ce hotărârea pe care a schimbat-o, în parte a fost casată.

În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 459 alin. (3) din acelaşi act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Faţă de motivele care au întemeiat soluţia de admitere a recursului, Înalta Curte apreciază că nu se impune examinarea criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, privitoare la modalitatea de aplicare la cazul particular dedus judecăţii a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.