Recourse against peremption declaration declared inadmissible for lack of legal basis against irrevocable judgment

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.02.2008, sub numărul x/2008, reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi G. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea certificatului de moştenitor nr. x din data de 27.04.2005, întocmit la BNP - H., rectificat conform încheierii nr. 4123 din data de 18.07.2006, certificat de moştenitor emis în urma dezbaterii succesiunii lasate de defuncta I., decedată la data de 23.06.1994, stabilirea masei succesorale a moştenitorilor si a cotelor legale din moştenirea ce se cuvin fiecăreia dintre moştenitorii defunctei I..

Prin sentinţa civilă nr. 2166/15.04.2009, Judecătoria Buftea a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. şi a dispus ieşirea părţilor din indiviziune existentă asupra bunurilor imobile situate în judeţul Ilfov, teren intravilan în suprafaţă de 2065 mp (din măsurători 2033,81 mp), situat în tarla x, parcelele 160,161,162, în valoare de 61.950 euro şi construcţii situate pe teren, în valoare de 8.242 euro, suprafaţa de 900 mp teren extravilan, situat în tarlaua x/4, parcela x, în valoare de 2.700 euro; a omologat raportul de expertiză topografică nr. 1177/2009, întocmit de expert J., astfel cum a fost refăcut şi completat, şi, în parte, raportul de expertiză construcţii nr. 3473/2009, întocmit de expert K., în ceea ce priveşte identificarea şi evaluarea construcţiilor; a atribuit, în deplină proprietate în indiviziune reclamanţilor A., B., C. şi D. suprafaţa de 900 mp teren extravilan, situată în tarla x, parcela x, în valoare de 2.700 euro; a atribuit în deplină proprietate în indiviziune, în cote de 1/3 fiecare, pârâţilor E., F. şi G. imobilul compus din teren intravilan în suprafaţă de 2065 mp (din măsurători 2033,81 mp), situat în tarlaua x, parcelele 160,161,162, în valoare de 61.950 euro şi construcţiile situate pe teren, în valoare de 8.242 euro; a obligat pe pârâţii E., F., G. la plata sumei de 15.523 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de sultă către reclamanţi; a respins cererea principală, formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii G., E. şi I. având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2007, ca neîntemeiată; a respins cererea principală formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii F., E., având ca obiect constatarea nulităţii contractului de donaţie autentificat sub nr. x/17.05.2007, ca neîntemeiată; a constatat că face parte din masa partajabilă suma de 105.000 euro, dobândită de pârâţii E., F. şi G. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2007; i-a obligat pe pârâţii E., F. şi G. la plata a câte 8.750 euro, cu titlu de sultă către reclamanţi; i-a obligat pe pârâţii E., F. şi G. la plata a câte 1194,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1301 din 24 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V- a civilă, a respins apelul declarat de apelanta I., ca tardiv declarat; a respins apelul declarat de reclamanţii A., C. şi D. şi B. (decedat), apel continuat de moştenitorii L. şi M. şi N., in contradictoriu cu intimaţii F., E. şi G., ca nefondat; a admis apelul declarat de F. (decedat), continuat de moştenitorii O., P., Q., R., S. şi T.; a admis apelul declarat de E., în contradictoriu cu intimata G., a schimbat, în tot, sentinţa şi a respins acţiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Prin decizia nr. 104 din 4 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a constatat perimată judecata recursului formulat de recurenţii-reclamanţi C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1301A/25.04.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Curtea de apel a reţinut că, la data de 26 septembrie 2010, judecata recursului a fost suspendată ca urmare a decesului reclamantului C., pentru a fi indicaţi moştenitorii, potrivit art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cererea de repunere pe rol a cauzei formulată la data de 24 septembrie 2019 de recurenta-reclamantă D. a fost respinsă, fiind menţinută măsura suspendării în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece nu s-a făcut dovada că persoanele indicate, în calitate de succesibili ai recurentului-reclamant, au calitatea de moştenitori ai acestuia.

De asemenea, s-a reţinut că deşi recurenta-reclamantă a depus la dosar, cu două zile înainte de data împlinirii termenului legal de perimare, o cerere de repunere a cauzei pe rol, aceasta nu a putut fi privită ca fiind făcută "în vederea judecării procesului", pentru a determina întreruperea termenului de perimare, conform art. 249 C. proc. civ. 1865, întrucât nu a avut ca finalitate repunerea cauzei pe rol.

În aceste condiţii, s-a reţinut că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., care dispun în sensul că "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an".

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta D., solicitând admiterea căii de atac şi casarea deciziei recurate.

Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac declarate în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat împotriva deciziei civile nr. 104 din 4 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluţionată prin reţinerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, aşa cum s-a menţionat anterior, cu referire la dispoziţiile procedurale care circumstanţiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea dreptului la recurs (având în vedere sistemul unicităţii căilor de atac).

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menţionează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înţeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac şi decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs.

Aceasta, întrucât intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului (altfel spus, recurs la recurs), după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeaşi concluzie conduce şi coroborarea dispoziţiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. şi de art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Astfel spus, hotărârea pronunţată asupra perimării, care reprezintă un incident procedural, poate fi atacată cu recurs numai dacă şi hotărârea care s-ar fi pronunţat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (conform principiului - "accesorium sequitur principale").

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legal reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speţă în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

Având în vedere principiul legalităţii, conform căruia căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite de normele legale, indicarea greşită în dispozitivul hotărârii a posibilităţii exercitării recursului nu dă dreptul părţii să promoveze o cale de atac neprevăzută de lege.

De altfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 104 din 04 martie 2020, cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta D. împotriva deciziei civile nr. 104 din 4 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.

Văzând prevederile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" şi constatând că intimaţii-pârâţi I. şi E. au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanţei aflate la dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cuantum de 700 RON, va dispune obligarea reclamantei D. la plata, către intimaţii-pârâţi I. şi E., a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta D. împotriva deciziei civile nr. 104 din 4 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.

Obligă pe reclamanta D. la plata, către intimaţii-pârâţi I. şi E., a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 iunie 2020.