Image-rights damages award upheld after appeal annulled for factual challenges

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 20 iunie 2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. S.R.L., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa:

- să constate încălcarea de către pârâte a drepturilor la imagine şi la utilizarea portretului, prin folosirea fără drept de fotografii pe pagina publică de D. "E.", în scopul de a obţine profit din comercializarea de produse, asociind imaginea reclamantei cu respectiva marcă de produse;

- să dispună înlăturarea tuturor fotografiilor sau imaginilor care conţin portretul reclamantei, publicate pe pagina de D. "E." şi de pe site-urile de promovare a produselor comercializate de C. S.R.L.;

- să dispună obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri estimate provizoriu la valoarea de 5.000 euro, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei prin încălcarea dreptului la imagine prevăzut de dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe şi folosirea ilicită a fotografiilor reclamantei, fără acord, în scopuri comerciale;

- să dispună obligarea pârâtelor la plata daunelor moratorii în valoare de 1.000 RON/zi începând cu data de 13.03.2017, când au fost notificate cu privire la folosirea fără autorizare a fotografiilor reclamantei, până la înlăturarea efectivă a acestora de pe pagina de D. şi de pe site-urile aflate în proprietatea sau administrarea pârâtelor, valoarea acestora fiind de 3.800 RON la data formulării cererii, 20.04.2016 (38 zile x 1.000lei);

- obligarea pârâtelor la publicarea în ziare de largă circulaţie, pe cheltuiala proprie, a hotărârii pronunţată de instanţă, în cazul admiterii acţiunii;

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 313 din 21 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis în parte acţiunea, şi a dispus înlăturarea fotografiilor sau imaginilor care conţin portretul reclamantei A., publicate pe pagina de D. « E. » şi pe site-urile de promovare comercializate de pârâtele B. şi C. S.R.L., şi a obligat pârâtele la plata despăgubirilor în cuantum de 500 euro către reclamantă, în echivalent în RON la data plăţii, pentru prejudiciul cauzat. A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtelor la daune moratorii, precum şi cererea reclamantei privind publicarea în trei ziare de largă circulaţie, pe cheltuila pârâtelor, a hotărârii. A obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.382 RON.

Prin decizia civilă nr. 1619A din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantele-pârâte B. şi C. S.R.L. A admis apelul declarat de apelanta-reclamantă A., în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de pârâte la suma de 2.000 euro, echivalent în RON la data plăţii. A menţinut sentinţa civilă nr. 313/21.02.2018, în rest. A obligat apelantele-pârâte să plătească apelantei-reclamante suma de 1.550 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunţate în apel au formulat recurs pârâtele C. S.R.L. şi B., solicitând admiterea acestuia, casarea cu reţinere spre rejudecare, şi respingerea cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin motivele de recurs, se arată că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta B. este utilizatorul paginii de D. "E.", ori că aceasta ar fi publicat imaginile cu reclamanta, şi nici a faptului că "E." este o marcă înregistrată proprietate a vreuneia dintre pârâte. Mai arată că instanţa a admis apelul pe baza unor prezumţii judecătoreşti în sensul că ar exista o legătură între pârâte, societatea F. şi avocatul din cauză Stoica Josan Manuela, iar nu pe baza probelor din dosar, din care reiese că domeniul atelier-faiblesse.ro aparţine societăţii F. S.R.L. din data de 5.10.2015.

În drept, au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă A. a invocat nulitatea absolută a recursului, pentru neîncadrarea criticilor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La data de 14 ianuarie 2020 Înalta Curte a procedat, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat că se pune problema nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra recursului formulat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Deşi recurentele şi-au întemeiat motivele de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea au fost indicate doar formal, nefiind formulate critici care să vizeze o nemotivare a hotărârii atacate ori o contradictorialitate între considerentele, respectiv considerente străine de obiectul pricinii şi dispozitivul acesteia şi nici nu au fost formulate critici de nelegalitate care să se refere la normele de drept material aplicate sau interpretate greşit de instanţa de apel.

În realitate, recursul declarat în prezenta cauză cuprinde susţineri care nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., şi care nici nu reprezintă critici concrete împotriva raţionamentului instanţei de apel pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.

Astfel, Înalta Curte reţine că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor C. S.R.L. şi B., pentru prejudiciul cauzat reclamantei A., constând în lezarea dreptului la imagine.

Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantei A., cu motivarea că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că pârâta C., având ca administrator pe pârâta B., au publicat fotografia reclamantei, cu numele de scenă G., pe pagina de D. "E.", fără a cere acordul reclamantei, fapt ce atrage incidenţa dispoziţiilor legale de la art. 88 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. S-a mai reţinuţ incidenţa în cauză şi a dispoziţiilor art. 73 C. civ., privind dreptul la propria imagine. Astfel, tribunalul a constatat că sunt întrunite în cauză elementele răspunderii civile delictuale în persoana pârâtelor, şi anume existenţa faptei ilicite, a culpei acestora, existenţa prejudiciului, constând în afectarea imaginii reclamantei şi legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Prin decizia nr. 1619A din 19 decembrie 2018, curtea de apel a admis apelul declarat de reclamantă, mărind cuantumul despăgubirilor datorate de pârâte la suma de 2.000 euro echivalent în RON la data plăţii, şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantele-pârâte B. şi C. S.R.L., confirmând raţionamentul primei instanţe privitor la întrunirea condiţiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtelor.

În calea de atac a recursului, pârâtele au reiterat criticile formulate în apel, preluandu-le ca atare în paginile 2-5 de recurs, fără a arăta care sunt considerentele pentru care decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă este nelegală.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei raportat la considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi încadrarea acestora în motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţilor poate duce la casarea unei hotărâri.

Mai mult, criticile, astfel cum au fost preluate din apel se referă la modul de interpretare a probatoriului de către instanţă, prin acestea susţinându-se că reclamanta nu a făcut dovada faptului că pârâta B. este utilizatorul paginii de D. "E.", ori că aceasta ar fi publicat imaginile cu reclamanta, şi nici a faptului că "E." este o marcă înregistrată proprietate a vreuneia dintre pârâte.

Recurentele au dedus, astfel, judecăţii aspecte de netemeinicie, criticile acestora vizând modalitatea în care a fost evaluat probatoriului de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte existenţa faptei ilicite imputate acestora.

Or, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susţinerile care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

S-a mai invocat prin memoriul de recurs şi faptul că instanţa a admis apelul pe baza unor prezumţii judecătoreşti în sensul că ar exista o legătură între pârâte, societatea F. şi avocatul din cauză Stoica Josan Manuela, iar nu pe baza probelor din dosar, din care reiese că domeniul atelier-faiblesse.ro aparţine societăţii F. S.R.L. încă din data de 05.10.2015.

Si această critică vizează tot modalitatea de apreciere a probelor administrate în cauză, şi a felului în care instanţa şi-a format convingerea asupra existenţei ori inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că aspectele deduse judecăţii prin motivele de recurs implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, iar nu pe o interpretare a unor norme juridice, astfel că acestea nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În consecinţă, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de pârâtele B. şi C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1619A din 19 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtele B. şi C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1619A din 19 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2020