Territorial jurisdiction for enforcement with multiple debtors: application of alternative jurisdiction rules by analogy to determine competent court

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 20 martie 2020, sub nr. x/2020, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorilor B., C. şi D., în temeiul titlului executoriu constând în contractul de împrumut nr. 595 din 11.09.2018, pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 7.200 RON reprezentând debit restant, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Prin încheierea din data de 3 aprilie 2020, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Filiaşi.

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că instanţa de executare competentă este judecătoria din circumscripţia căreia se află sediul debitorului principal, în speţă, B., care are domiciliul în loc. Filiaşi.

Învestită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Filiaşi, prin sentinţa civilă nr. 230 din 6 mai 2020, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că cererea adresată instanţei nu o priveşte numai pe debitoarea principală, B., ci executorul judecătoresc s-a îndreptat şi împotriva fidejusorilor C. şi D., ambii cu domiciliul în Bucureşti, iar dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. nu fac distincţie între aceste calităţi.

A apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că acestea se referă la procedura contencioasă.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

La data de 20 martie 2020, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, la cererea creditoarei E. din municipiul Bucureşti, încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 595 din 11.09.2018, împotriva debitorilor B., C. şi D..

Reiese, astfel, că în prezentul proces a fost formulată o unică cerere de executare silită împotriva debitoarei principale şi a celor doi debitori obligaţi în solidar prin titlul executoriu constând în contractul de împrumut nr. 595 din 11.09.2018, tinzând la a se obţine realizarea creanţei în cadrul unei singure proceduri execuţionale.

În faza executării silite sunt aplicabile dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel..."

Cum din perspectiva fazei executării silite, în conformitate cu dispoziţiile art. 645 alin. (1) raportat la art. 648 alin. (1) C. proc. civ., debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal, cât şi de garanţi, şi văzând că pentru pentru situaţia pluralităţii de debitori cu domicilii diferite, nu există un text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare, Înalta Curte constată că devin aplicabile, prin analogie, prevederile art. 116 C. proc. civ.

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanţe deopotrivă competente, fixând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 iunie 2020