Inadmissibility of an appeal against a final appellate judgment as an impermissible successive extraordinary remedy

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 12/R din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a fost respins recursul principal declarat de recurentul A. în calitate de administrator al B..

A fost respins, ca fiind rămas fără efect, recursul incident formulat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 290/A din 24 septembrie 2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a menţinut-o.

A fost respinsă cererea pârâtei C. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. în calitate de administrator al B., sc. C a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 martie 2020.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 9 aprilie 2020 şi comunicat părţilor la 16-27 aprilie 2020.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 11 iunie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul cauzei.

În speţă, reclamantul A. în calitate de administrator al B., supune căii extraordinare de atac a recursului o decizie prin care a fost soluţionată o altă cerere de recurs, în sensul respingerii recursului - hotărâre care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, este definitivă.

Drept urmare, cum în speţă, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunţate în soluţionarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Revine, aşadar, persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă şi de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit şi a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A., în calitate de administrator al B., împotriva deciziei civile nr. 12/R din 15 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.