Cassation appeal in expropriation compensation is inadmissible where appellate judgment is not subject to appeal by law, despite erroneous dispositive notation

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 656 din 9 mai 2019, Tribunalul Mureş a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de acordare a daunelor morale.

A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în sensul că:

- a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 71.821 RON, reprezentând diferenţa dintre despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 2 din 08.11.2017, emisă de C.N.A.I.R. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Judeţul Mureş - Consiliul Local Bogata (135.123,24 de RON) şi valoarea, la momentul transferului dreptului de proprietate, a imobilului teren şi construcţie (206.944 de RON) situat administrativ în jud. Mureş, înscris în C.F. nr. x Bogata, nr. cad. x, top x, expropriat în baza Deciziei nr. 248/29.04.2016, emisă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., proprietatea reclamanţilor;

- a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 450 RON, cu titlu de onorariu avocaţial achitat în procedura administrativă prealabilă a exproprierii;

- a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata daunelor morale;

- a obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 11.935 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Braşov.

Împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Braşov a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 16 martie 2020.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 9 aprilie 2020 şi comunicat părţilor la 21-29 aprilie 2020.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 11 iunie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

La 10 iunie 2020 intimaţii-reclamanţi au transmis prin e-mail concluzii scrise, arătând că sunt de acord cu aspectele reţinute în cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

Litigiul iniţiat de reclamanţi are ca obiect stabilirea despăgubirilor reprezentând contravaloarea imobilului supus procedurii exproprierii, aşa cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, raportat la criteriul materiei - acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010 şi a Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materie de expropriere, reiese că decizia nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

În ceea ce priveşte menţionarea de către instanţa de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Braşov împotriva deciziei civile nr. 6/A din 16 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.