Jurisdictional conflict in appeal: material competence fixed by first-instance chamber and non-raisable ex officio by appellate court

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 20 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat următoarele obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluţionarea de îndată a dispoziţiei nr. 1466/2011 emisă de primarul municipiului Alba Iulia şi obligarea aceleiaşi pârâte la plata unor daune cominatorii de 500 RON/zi de întârziere de la data introducerii acţiunii şi până la emiterea deciziei de despăgubire.

Prin sentinţa nr. 343/CAF din 18 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANRP şi a fost respinsă acţiunea împotriva acesteia, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.

II. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

Prin decizia civilă nr. 4 din 13 noiembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de apel în favoarea secţiei I civile a aceleiaşi Curţi de Apel.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că litigiul dedus judecăţii nu s-a născut în legătură cu cercetarea legalităţii unui act administrativ tipic sau asimilat, nefiind nicio acţiune în despăgubiri în sensul art. 19 din Legea nr. 554/2004 - ipoteze ce ar fi atras competenţa instanţelor de contencios administrativ -, ci priveşte o acţiune ce vizează stabilirea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, astfel încât, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei civile a tribunalului.

III. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă:

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă a pronunţat decizia civilă nr. 148 din 20 februarie 2020, prin care a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei I civile, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 96 C. proc. civ., apelul împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă se soluţionează de către curtea de apel. În cauză, instanţa ierarhic superioară este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, faţă de împrejurarea că sentinţa atacată a fost pronunţată de secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Alba.

Instanţa a reţinut, de asemenea, că excepţia de necompetenţă absolută a fost invocată de secţia de contencios administrativ şi fiscal cu nerespectarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., excepţia fiind invocată în faza procesuală a apelului, iar acţiunea a fost soluţionată de secţia corespondentă a Tribunalului Alba prin sentinţă administrativă. Aşadar, în condiţiile in care sentinţa administrativă nr. 343/CAF/2019 a fost pronunţată în primă instanţă de secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, această competenţă se păstrează în mod corespunzător şi în calea de atac.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa unei alte instanţe (necompetenţa se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului).

Conflictul negativ de competenţă supus analizei s-a ivit între două secţii specializate ale aceleiaşi curţi de apel, respectiv între secţia I civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Alba Iulia - instanţă învestită cu soluţionarea apelului.

În cauza dedusă judecăţii, fondul litigiului a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă prin sentinţa nr. 343/CAF din 18 iunie 2019.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, calea de atac fiind înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia.

Conflictul negativ de competenţă s-a ivit în faza procesuală a apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă de un complet specializat în cauze de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă din cadrul Tribunalului Alba.

Potrivit dispoziţiilor art. 96 pct. 2 C. proc. civ., curţile de apel judecă (..) ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă, iar art. 466 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel.

Astfel, în cauză, instanţa ierarhic superioară este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar nu secţia I civilă, faţă de împrejurarea că hotărârea atacată a fost pronunţată de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a Tribunalului Alba.

Înalta Curte apreciază că soluţionarea în primă instanţă a cauzei de către un complet specializat în contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Alba atrage competenţa aceleiaşi secţii din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, de soluţionare a apelului împotriva hotărârii pronunţate de tribunal.

Criteriul materiei, în sensul de a stabili dacă în cauză este vorba de un litigiu de natură civilă, ce ar trebui soluţionat de instanţa civilă de drept comun, iar nu de jurisdicţia de contencios-administrativ, nu poate fi pus în discuţie în apel cu scopul determinării competenţei de soluţionare a căii de atac şi al dezînvestirii completului din cadrul secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, în favoarea secţiei civile din cadrul aceleiaşi curţi de apel, pentru că s-ar eluda în acest fel dispoziţiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Întrucât dispoziţiile legale anterior redate exclud posibilitatea invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă de către instanţa de apel şi având în vedere că în primă instanţă pricina a fost calificată ca fiind de contencios administrativ şi fiscal, fiind soluţionată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, ţinând cont, totodată, de cele statuate în cuprinsul Deciziei nr. 31/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, competenţa de soluţionare a recursului revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Alba Iulia - instanţă pe rolul căreia a fost iniţial înregistrat apelul.

Faţă de considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cauza în apel este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.