€1m Damages Claim Revived: Service Flaw Question Remanded for Appeal Timeliness Review

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pîrîtul Primarul Comunei Cogealac să se dispună obligarea acestuia la plata echivalentului în RON la data plăţii a sumei de 1000000 euro reprezentînd daune interese pentru exercitarea abuzivă a atribuţiilor legale.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa:

Prin sentinţa civilă nr. 173 din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Constanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor B. şi C..

A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei Comuna Cogealac prin primar, ca nefondată.

A respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Comuna Cogealac prin Primar şi Primarul Comunei Cogealac, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa:

Prin decizia civilă nr. 168/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost admisă excepţia tardivităţii.

A fost respins, ca tardiv, apelul formulat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L..

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 90-95, art. 100, art. 98 şi art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel nu a clarificat în considerentele deciziei recurate nici temeiul normativ şi nici împrejurările de fapt care ar legitima concluzia că sentinţa apelată ar fi fost comunicată la 7 februarie 2019 şi nici nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate de reclamantă în acest sens în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar.

Apreciază că, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, sentinţa apelată, expediată prin Poşta Română, nu a fost comunicată în mod legal în data de 7 februarie 2019, având în vedere că exemplarul expediat de Tribunalul Constanţa a fost returnat în materialitatea lui la dosarul cauzei însoţit de un înscris intitulat "comunicare" pe care apare menţiunea olografă "destinatar mutat de la adresă - nu se permite afişarea".

Art. 90-95 C. proc. civ. stabilesc modalitatea de îndeplinire a comunicării actelor de procedura, iar art. 100 C. proc. civ. stabileşte condiţiile în care se atestă îndeplinirea comunicării actelor de procedură - forma şi conţinutul procesului-verbal pe care agentul procedural este obligat să îl încheie.

Or, la dosar nu există un astfel de proces-verbal care să ateste comunicarea sentinţei la 7 februarie 2019 şi care să îndeplinească exigenţele art. 100 C. proc. civ., astfel încât apreciază că actul procedural nu a fost comunicat reclamantei în niciuna dintre modalităţile reglementate de art. 90-95 C. proc. civ. - nu a fost comunicat nici prin înmânare destinatarului şi nici prin afişare.

Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că menţiunile făcute în cuprinsul procesului-verbal de persoana însărcinată cu comunicarea hotărârii de fond demonstrează fără echivoc faptul că la 7 februarie 2019 nu s-a efectuat o comunicare legală către reclamantă.

Astfel, actul de procedura nu a fost înmânat reprezentantului convenţional şi nici nu a fost afişat în condiţiile art. 921 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre situaţiile de excepţie reglementate limitativ de textul de lege (refuzul primirii citaţiei sau lipsa oricărei persoane de la sediul societăţii) nu au fost incidente în cauză.

În plus, din cuprinsul procesului-verbal lipseşte numele celui care a încheiat acest act - element impus de art. 100 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prevăzut sub sancţiunea nulităţii, fiind incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) ultima teză C. proc. civ., vătămarea fiind prezumată.

Lipseşte, de asemenea, numele celui căruia i s-a făcut comunicarea sau locul unde s-a făcut afişarea - elemente impuse de art. 100 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 251 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. întrucât nu a prezentat motivele de fapt şi de drept şi a omis complet a analiza apărările reclamantei, în sensul că procesul-verbal nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ., considerent pentru care actul procedural întocmit la 7 februarie 2019 nu putea constitui punct de plecare în curgerea termenului de apel, făcând astfel o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Revenind la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., recurenta-reclamantă apreciază că prevederile acestui text de lege nu sunt aplicabile în etapa comunicării hotărârii judecătoreşti, astfel cum în mod greşit ar fi apreciat instanţa de apel. Depunerea adresei de modificare a sediului şi dovada schimbării adresei se circumscriu noţiunii de administrare de probe, or, C. proc. civ. interzice administrarea de probe în etapa subsecventă închiderii dezbaterilor.

Concluzionând, în aprecierea recurentei-reclamante comunicarea realizată la 7 februarie 2019 nu a avut aptitudinea de a declanşa curgerea termenului de apel, având în vedere că, astfel cum rezultă din procesul-verbal, ea nu s-a putut realiza în niciuna dintre modalităţile permise de lege.

În finalul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă formulează critici cu privire la neregularitatea procedurii de comunicare la domiciliul procesual ales, având în vedere că nu a fost indicată expres persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel cum impuneau dispoziţiile art. 93 C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză:

La 28 mai 2020 intimaţii-pârâţi Primarul Comunei Cogealac şi Comuna Cogealac prin primar au depus la dosar întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimaţii-pârâţi în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, se constată că decizia recurată a fost comunicată reclamantei S.C. A. S.R.L. la sediul ales din Bucureşti, Calea x, la data de 11 februarie 2020, iar cererea de recurs a fost depusă prin poştă la 25 februarie 2020 (plic dosarul Înaltei Curţi).

Se reţine că recursul a fost depus în interiorul termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut pentru declararea căii de atac (termen care se împlinea la data de 27 februarie 2020 - ultima zi a termenului de recurs).

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi.

Cu privire la primul motiv de recurs, subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., reţinând că apelanta-reclamantă nu a adus la cunoştinţa tribunalului schimbarea sediului procesual ales până la comunicarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât avea posibilitatea de a cunoaşte soluţia pronunţată de instanţa de fond (a fost reprezentată de apărători la termenul din 9 ianuarie 2019 - termen la care tribunalul a rămas în pronunţare).

În speţă, se impun următoarele precizări cu privire la succesiunea faptică din dosar:

- La 9 ianuarie 2019 Tribunalul Constanţa a rămas în pronunţare pe fondul litigiului, amânând pronunţarea la 16 ianuarie 2019, şi apoi la 23 ianuarie 2019, când a pronunţat sentinţa nr. 173;

- La 4 februarie 2019, după redactarea hotărârii, au fost emise comunicările către părţi (astfel cum reiese din menţiunea olografă existentă pe originalul sentinţei - dosarul tribunalului);

- La 7 februarie 2019 comunicarea sentinţei a ajuns la sediul ales al reclamantei, de unde s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă";

- La 7 martie 2019, prin fax, societatea de avocatură D., prin avocat E., apărătorul reclamantei, a precizat că societatea de avocatură şi-a schimbat sediul, iar noul sediu ales al reclamantei S.C. Tomis S.R.L. este la noul său sediu - din Calea x, Bucureşti. La aceeaşi dată (7 martie 2019), apărătoarea aceleiaşi persoane juridice S.C. Tomis S.R.L., avocat F., a depus la dosar un înscris prin care a solicitat comunicarea hotărârii judecătoreşti, motivat de faptul că sentinţa nu a fost comunicată părţii;

- La termenul din 2 octombrie 2019 instanţa de apel a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării apelului şi a amânat cauza pentru a se comunica întâmpinarea depusă la dosar şi pentru ca părţile să îşi formuleze apărările în legătură cu chestiunea tardivităţii;

- La 23 octombrie 2019 apelanta-reclamantă S.C. Tomis S.R.L., prin avocat F., a depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora a precizat că apelul nu este tardiv declarat întrucât la 7 februarie 2019 nu s-a efectuat o comunicare legală a sentinţei, ataşând în dovedire decizia nr. 380 din 12 februarie 2019 a Consiliului Baroului Bucureşti prin care, începând cu data de 1 februarie 2019, se aprobă schimbarea sediului profesional al societăţii avocaţiale.

Or, în contextul anterior evidenţiat, în mod corect instanţa de apel a reţinut faptul că reclamanta avea obligaţia să ia măsurile procesuale necesare primirii corespondenţei sale judiciare, sens în care trebuia să aducă la cunoştinţa instanţei schimbarea sediului ales imediat ce această modificare a avut loc, în timp util, până la comunicarea actului de procedură, în speţă, până la comunicarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Cum reclamanta a adus la cunoştinţa instanţei existenţa unei alte adrese pentru comunicarea actelor de procedură la mai bine de 1 lună de la schimbarea sediului procesual ales şi după ce procedura de comunicare fusese îndeplinită la vechiul său sediu, se constată că procedura de comunicare a sentinţei la adresa indicată prin cererea de chemare în judecată s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.

Totodată, trebuie făcută distincţia între schimbarea sediului procesual ales al reclamantei (sediu indicat de parte în cuprinsul actelor procedurale depuse la dosar) şi schimbarea adresei sediului persoanei care reprezintă partea în proces şi la care a fost ales sediul reclamantei. Faptul că societatea avocaţială la care partea (persoana juridică) îşi alesese sediul şi-a schimbat sediul profesional între momentul pronunţării hotărârii şi etapa comunicării nu justifică întârzierea părţii în a-şi îndeplini obligaţia procesuală de a aduce la cunoştinţa instanţei schimbarea sediului său procesual ales.

Curtea Europeană a arătat că revine sarcina în primul rând celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese (cauza Agapito Maestre Sanchez c. Spaniei, nr. 29608/02, hotărârea din 4 mai 2004) şi că autorităţile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru faptul ca reclamantul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă a corespondenţei trimisă la adresa indicată chiar de el (cauza Oleksiy Grygorovych Boyko c. Ucrainei, nr. 17382/04 hot din 23 octombrie 2007).

Indiferent de momentul procesual sau etapa procesuală (în primă instanţă sau în căile de atac) la care intervine schimbarea domiciliului/sediului, partea are obligaţia încunoştinţării instanţei despre schimbarea locului citării/al comunicării actelor procedurale, în caz contrar intervine sancţiunea prevăzută de art. 98 C. proc. civ. - "sub pedeapsa neluării ei în seamă". Aşadar, în cazul în care partea nu aduce la cunoştinţa instanţei noua adresă, procedura de citare/comunicare este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Or, în speţă, schimbarea sediului procesual ales (astfel cum prevăd dispoziţiile art. 98 C. proc. civ.) a fost adusă la cunoştinţa instanţei la 7 martie 2019, ulterior comunicării sentinţei, astfel încât, indiferent de considerentele care au determinat partea să întârzie a anunţa schimbarea sediului ales, nu se poate reţine că procedura de comunicare nu ar fi fost procedural îndeplinită, pentru motivele prezentate de recurenta-reclamantă.

Nu se poate juridic justifica explicaţia dată de recurenta-reclamantă sintagmei "în timpul judecăţii", în sensul că prevederile art. 98 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în etapa comunicării hotărârii judecătoreşti, şi nici interpretarea că depunerea adresei de modificare a sediului şi dovada schimbării adresei se circumscrie noţiunii de "administrare de probe".

Etapa judecăţii se finalizează odată cu pronunţarea hotărârii irevocabile, iar actul procedural prin care se aduce la cunoştinţa instanţei schimbarea domiciliului/sediului este prevăzut de însuşi textul de lege - "prin petiţie la dosar", astfel încât nu se poate interpreta că ar fi vorba despre administrarea unui probatoriu.

Pentru considerentele prezentate, criticile vizând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a fi respinse, ca fiind nefondate, Înalta Curte constatând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ.

Referitor la criticile cu privire la neregularitatea procedurii de comunicare la domiciliul procesual ales, având în vedere că nu a fost indicată expres persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel cum impuneau dispoziţiile art. 93 C. proc. civ., se constată că o atare critică este formulată omisso medio. Deşi întreaga procedură cu partea s-a desfăşurat prin comunicarea actelor procedurale la sediul astfel ales, acest aspect nu a fost invocat şi dezvoltat în apel (fiind doar redat textul de lege în cuprinsul notelor scrise depuse de reclamantă în faţa curţii de apel), astfel încât nu făcut obiectul analizei instanţei de apel, critica fiind invocată direct în etapa procesuală a recursului, considerent pentru care nu poate fi supusă analizei în actualul stadiu procesual.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că atât în cuprinsul notelor scrise depuse la dosar, cât şi în cadrul dezbaterilor verbale, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul încheierii din 11 decembrie 2019 de amânare a pronunţării, apărătorii reclamantei au invocat existenţa unui viciu al procedurii de comunicare, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 100 C. proc. civ. prevăzute sub sancţiunea nulităţii - faptul că din cuprinsul procesului-verbal de comunicare a sentinţei lipseşte numele celui care a încheiat acest act - element impus de art. 100 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prevăzut sub sancţiunea nulităţii, fiind incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) ultima teză C. proc. civ.

Se constată că instanţa de apel nu a analizat şi nu a răspuns apărărilor reclamantei în sensul că procesul-verbal nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ., astfel încât actul procedural întocmit la 7 februarie 2019 nu ar putea constitui punct de plecare în curgerea termenului de apel.

Nepronunţarea instanţei de apel asupra apărărilor formulate de reclamantă pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei, iar vătămarea produsă părţilor nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate, ca o condiţie necesară a respectării dreptului la un proces echitabil.

Instanţa de apel urmează a analiza în ce măsură procesul-verbal încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ. - dacă dovada de comunicare a hotărârii instanţei de fond, respectiv procesul-verbal de înmânare, este sau nu lovit de nulitate.

Se va analiza, de asemenea, dacă menţiunile din cuprinsul procesului-verbal existent la dosarul tribunalului sunt corespunzătoare situaţiei cu care s-a confruntat agentul instrumentator la adresa indicată pentru comunicare, în funcţie de care se va aprecia legalitatea actului de procedură săvârşit în aceste condiţii.

După ce va examina legalitatea procedurii comunicării hotărârii în raport de prevederile art. 100 C. proc. civ., instanţa urmează a aprecia dacă, în conformitate cu dispoziţiile art. 102 C. proc. civ., comunicarea astfel efectuată ar putea constitui punct de plecare în curgerea termenului de apel, respectiv de la ce moment termenul de apel a început să curgă.

Pentru considerentele prezentate, constatând că sunt întemeiate criticile reclamantei legate de nepronunţarea instanţei de apel asupra apărărilor sale referitoare la faptul că procesul-verbal de comunicare nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 100 C. proc. civ., urmează a admite recursul şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi art. 315 C. proc. civ., a casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi.

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 168/C din 18 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2020.