Appeal under Law 165/2013 held inadmissible; Court of Appeal ruling on file transmission stands final.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă la data de 09.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Municipiul Bucureşti, prin primar general, obligarea Municipiului Bucureşti să transmită dosarul ce conţine dispoziţia nr. x/06.03.2018 la CNCI, obligarea pârâţilor ANRP şi CNCI la soluţionarea dosarului ce conţine dispoziţia nr. x/06.03.2018 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, având ca obiect despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în Bucureşti, str. x, iar în subsidiar, obligarea CNCI să emită decizia de compensare având ca obiect despăgubiri din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.

La data de 12.10.2018, reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a solicitat ca instanţa să stabilească, prin expertiză, valoarea despăgubirilor, actualizată conform indicelui de inflaţie de la data de 17.05.2013 până la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumelor acordate, începând de la data de 17.05.2013 pană la data plăţii efective. A indicat ca temei juridic art. 35 din Legea nr. 165/2013.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 21, art. 33, art. 35, art. 41 din Legea nr. 165/2013.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin sentinţa nr. 781/16.04.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă a respins primul capăt de cerere formulat de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general, ca neîntemeiat; a admis excepţia prematurităţii capetelor de cerere formulate în contradictoriu cu ANRP şi CNCI; a respins capetele de cerere formulate în contradictoriu cu ANRP şi CNCI, ca prematur formulate.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin decizia nr. 1853/27.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă a admis apelul reclamanţilor B., C., D. (în calitate de moştenitori ai reclamantei) împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a admis capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti; a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti să transmită CNCI dosarul administrativ în care s-a emis dispoziţia nr. x/06.03.2018; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., reclamanţii B., C., D., prin mandatar E. (procură dosar apel), învederând următoarele:

- În mod greşit la data de 11.11.2019 instanţa de apel a respins cererea mandatarului reclamanţilor privind ataşarea dosarului conţinând dispoziţia primarului general nr. x/06.03.2018, în condiţiile în care la data de 15.11.2019, mandatarul reclamanţilor a depus dovada că dosarul soluţionat prin această dispoziţie a fost înaintat la ANRP, având nr. x/30.10.2018, soluţia pe care instanţa trebuia să o adopte fiind aceea a repunerii cauzei pe rol pentru soluţionarea cererii de despăgubiri în condiţiile cap. III din Legea nr. 165/2013;

- Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 20 din Constituţia României, respectiv nu a respectat dreptul la un proces echitabil;

- Instanţa de apel a încălcat dreptul la moştenire al reclamanţilor şi dreptul la proprietate privată, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 44 şi art. 46 din Constituţia României;

- Instanţa de apel nu a avut rol activ în aflarea adevărului, întrucât nu a făcut demersuri la Instituţia Prefectului Bucureşti, CNCI şi ANRP;

- În mod greşit au fost luate în seamă alegaţiile directorului F., împuternicit prin dispoziţia primarului general nr. 1030/2016;

- În mod greşit instanţa de apel a reţinut că unitatea deţinătoare (Municipiul Bucureşti, prin primar general) nu a soluţionat notificarea, întrucât notificarea cu nr. x/2001 a fost soluţionată prin sentinţa nr. 68/21.01.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă şi sentinţa de completare dispozitiv nr. 309/11.03.2015, hotărâri ce se bucură de autoritate de lucru judecat;

- În mod nelegal reclamanţii trebuie să aştepte alte 60 de luni pentru ca CNCI şi ANRP să soluţioneze dosarul cu dispoziţia nr. x/06.03.2018, conform obligaţiei dispusă de instanţă privind măsurile compensatorii sub formă de puncte prevăzute de cap. III din Legea nr. 165/2013;

- În cauză este incidentă decizia nr. 34/14.05.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 16.03.2020 a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, la data de 13.05.2020 .

Constatându-se că raportul de admisibilitate a fost întocmit şi comunicat în perioada stării de urgenţă instituită prin Decretul nr. 195/16.03.2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020, prelungită prin Decretul nr. 240/14.04.2020, publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 311/14.04.2020, stare de urgenţă care a încetat la data de 14.05.2020, de la care a început să curgă un nou termen pentru formularea punctului de vedere la raport, prin încheierea de şedinţă din 13.05 2020 s-a acordat un nou termen de judecată la data de 10.06.2020, pentru a da posibilitate părţilor să formuleze apărări la actul procedural.

În cauză nu s-a formulat punct de vedere la raport, dar la data de 10.06.2020, recurenţii au depus concluzii scrise prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin acţiunea introductivă de instanţă, autoarea reclamanţilor a solicitat obligarea Municipiului Bucureşti să transmită dosarul ce conţine dispoziţia nr. x/06.03.2018 la CNCI, obligarea pârâţilor ANRP şi CNCI la soluţionarea dosarului ce conţine dispoziţia nr. x/06.03.2018 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, având ca obiect despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în Bucureşti, str. x, iar în subsidiar, obligarea CNCI să emită decizia de compensare având ca obiect despăgubiri din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor încasate.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 21, art. 33, art. 35, art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Prin precizarea la acţiune formulată la data de 12.10.2018, reclamanta a solicitat instanţei să stabilească, prin expertiză, valoarea despăgubirilor, actualizată conform indicelui de inflaţie de la data de 17.05.2013 până la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală aferentă sumelor acordate, începând de la data de 17.05.2013 pană la data plăţii efective. A indicat ca temei juridic art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării" iar în alin. (4) că "Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Din această normă rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în litigiile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013 este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia nr. 1853/27.11.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, este dată în apel şi este definitivă, devin incidente dispoziţiile legale anterior menţionate.

Aceste dispoziţii se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B., C., D. împotriva deciziei nr. 1853 din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B., domiciliată în Bucureşti, C., domiciliat în Bucureşti, D. domiciliată în judeţul Ilfov, toţi cu domiciliul ales la E., Bucureşti, împotriva deciziei nr. 1853 din 27 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti, prin primar general, cu sediul în Bucureşti, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 iunie 2020.