Revision request inadmissible against meritless filter decision; maximum fine imposed for bad-faith litigation.

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 14.04.2020 sub nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 778/19.03.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2019.1.

În motivare, revizuentul a arătat că nu s-a ţinut cont de cele solicitate în respectivul dosar şi că actul procedural, astfel cum i-a fost comunicat, nu este semnat, încălcând dispoziţiile art. 426 alin. (5), art. 427 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile cuprinse în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor, situaţie faţă de care acesta este lovit de nulitate, neputând fi luat în considerare, iar persoanele care au comunicat un astfel de act au săvârşit infracţiunea de neglijenţă în serviciu, respectiv abuz în serviciu.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 509 alin. (1) hotărârile supuse revizuirii sunt cele pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul. Alin. 2 al aceluiaşi articol reţine, cu titlu de excepţie, situaţiile în care sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, respectiv, alin. (1) pct. 3 în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiţii decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susţinută şi de principiul legalităţii căilor de atac, principiu reglementat prin dispoziţiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Prin decizia nr. 778/19.03.2020, supusă revizuirii, a fost anulat recursul împotriva încheierii din 10.09.2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Această decizie a fost pronunţată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488…anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac."

În referire la aplicarea sancţiunii amenzii judiciare, se constată că, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu prilejul repartizării aleatorii, revizuentul din prezenta cauză a exercitat dar exercită şi în prezent, în mod repetat, numeroase căi extraordinare de atac inadmisibile, pe rolul secţiei I civile a Înaltei Curţi existând sute de dosare cu asemenea obiect, în care se pronunţă soluţii similare (815 dosare la data prezentei judecăţi).

Or, formularea repetată a unor cereri fără finalitate juridică, în mod constant respinse de instanţă ca inadmisibile, atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ce reglementează sancţionarea cu amendă judiciară de la 100 RON la 1000 RON "introducerea cu rea-credinţă, a unor cereri principale, accesorii, adiţionale sau incidentale, precum şi pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Aceasta întrucât prin introducerea unor astfel de cereri informe şi care nu se circumscriu exigenţelor căilor de atac prevăzute de lege, partea exercită în mod abuziv drepturile procesuale. Consecinţa unor astfel de demersuri inadmisibile este doar aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanţelor, atât în ceea ce priveşte instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât şi prin efectuarea unor activităţi specifice judecăţii (emiterea de citaţii, adrese, calcularea unor taxe de timbru, etc.) complexe şi costisitoare.

Pentru toate considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă şi, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va fi aplicată revizuentului sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 1000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu domiciliul procesual ales în Arad, judeţul Arad, împotriva deciziei nr. 778 din 19 martie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosar nr. x/2019.1.

Aplică revizuentului amenda judiciară în cuantum de 1000 RON, conform art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Cu drept de reexaminare în 15 zile de la comunicarea hotărârii în ceea ce priveşte amenda judiciară.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 iun ie 2020.