Robbery consummation upon forcible removal of property; rejection of attempt defense based on subsequent abandonment of stolen goods

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 746 din 27 mai 2004, a condamnat pe inculpatul F.I. la:

- 3 ani închisoare, în baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 10 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În ziua de 28 mai 2003, în jurul orelor 11,00, inculpatul F.I. a deposedat prin violență, pe partea vătămată I.G. de un lanț din aur pe care se aflau și alte podoabe din aur și argint, în timp ce aceasta se deplasa pe Aleea Romancierilor din Capitală.

Inculpatul a venit în viteză din spatele părții vătămate, a imobilizat-o și cu putere i-a smuls de la gât podoabele arătate.

În acest timp, partea vătămată a început să strige „hoții” și chiar a pornit în urmărirea inculpatului, care s-a îndepărtat în fugă de la locul faptei, însă, realizând că nu-l poate ajunge din cauza distanței la care se aflau, inculpatul a început să se deplaseze normal.

La strigătele părții vătămate, martorul O.A., aflat într-o parcare din apropiere, l-a imobilizat pe inculpat, ocazie cu care de el s-a apropiat și partea vătămată împreună cu martora T.C., iar cu toții l-au reținut până la prezentarea organelor de poliție cărora le-au predat.

Cu ocazia identificării sale, inculpatul s-a prezentat sub numele de C.F. și a indicat datele de naștere ale acestei persoane în scopul declarat ulterior, de a nu fi descoperit, având interdicție prin hotărâre judecătorească de a se afla pe raza Municipiului București și totodată, pentru a face rău sus-numitului cu care se afla în dușmănie, întrucât era concubinul soției sale.

Bunurile smulse de la gâtul părții vătămate au fost găsite pe caldarâm la locul incidentului și recuperate de aceasta, care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 545 din 22 iulie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat; a desființat, în parte, sentința, în sensul că a aplicat pedeapsa complementară de 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., numai pe lângă pedeapsa închisorii de 10 ani; a înlăturat dispozițiile privind anularea actelor falsificate.

Referitor la infracțiunea de tâlhărie, contestată de inculpat, s-a reținut că, potrivit declarațiilor părții vătămate I.G. și ale martorilor T.C. și O.A., acesta a deposedat-o prin violență, pe partea vătămată de un lanț din aur, pe care se aflau și alte podoabe din aur și argint.

Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, susținând, întâi, că fapta sa constituie tentativă la infracțiunea de tâlhărie, sens în care se impune schimbarea încadrării juridice; în al doilea rând că, pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului, la care atât prima instanță, cât și instanța de apel, au făcut referire, respectiv, din declarațiile părții vătămate și cele ale martorilor T.C. și O.A. rezultă, neîndoielnic, că fapta inculpatului constituie infracțiunea consumată de tâlhărie, iar nu tentativă, cum se susține.

În acest sens, din probele sus-menționate, rezultă că furtul, care constituie principala componență a infracțiunii de tâlhărie, s-a epuizat în momentul în care inculpatul a smuls lănțișorul de la gâtul părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

Împrejurarea că, bunurile sustrase de la gâtul părții vătămate au fost găsite pe caldarâm la locul incidentului, nu asupra inculpatului, nu are relevanță juridică în ce privește încadrarea faptei în infracțiunea consumată de tâlhărie, întrucât aruncarea bunurilor în acel loc este o activitate ulterioară furtului.

Deci, furtul nu a rămas în faza de tentativă, ci s-a consumat, în momentul în care lanțul a fost smuls de la gâtul părții vătămate.

Prin smulgerea lanțului de la gâtul părții vătămate, smulgere care constituie un act de violență, s-a realizat și componenta adiacentă a tâlhăriei, astfel că încadrarea juridică a faptei este corectă.

În ce privește pedeapsa, se constată că au fost respectate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei, desprins din modul, împrejurările și locul în care a fost săvârșită, cât și pericolului social al inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior, potrivit fișei de cazier judiciar, pentru mai multe fapte de furt și tâlhărie, la pedepse cuprinse între 3 și 4 ani închisoare, pe care le-a executat.

În consecință, soluția adoptată în cauză este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.I., împotriva deciziei penale nr. 545 din 22 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 mai 2003 la 29 octombrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2004.