Revision dismissed for lack of contradictory judgments: correction of land registry entries does not violate res judicata from separate land claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision to reject the revision request as inadmissible, and ordered the appellants to pay 500 RON in attorney's fees to the respondents. The dispute concerned a request for the revision of a final civil judgment that had rejected an action for the correction of land registry entries, where the applicants argued that this judgment violated the *res judicata* authority of a prior judgment in a separate land claim and adverse possession case involving the same property. The Court held that the two judgments were not contradictory because the challenged judgment did not adjudicate the substantive merits of the property rights or the interpretation of the *res judicata* effect of the prior decision, but rather dismissed the correction action based on the procedural requirement under Article 908(4) of the Civil Code, which necessitates a final judgment establishing the right to the property; consequently, the revision ground under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code, which applies to contradictory judgments, was inapplicable.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 908 alin. (4) C. civ, art. 513 alin. (4) C. proc. civ, art. 509 pct. 8 C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ, art. 908 alin. (4) C. proc. civ; Revision dismissed for lack of contradictory judgments: correction of land registry entries does not violate res judicata from separate land claim: În drept, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 iunie 2020
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 01.08.2019, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie sub nr. x/2019, revizuenţii A., B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 616/04.07.2019, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă în dosarul nr. x/2018, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 788/08.07.2016, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2014.
Revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti
Prin decizia nr. 1463/A/13.11.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire şi a obligat pe revizuenţii să plătească intimaţilor suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată, reţinând că cele două hotărâri judecătoreşti nu sunt contradictorii, în înţelesul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., revizuenţii A., B., învederând următoarele:
- Respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă doar analizând dispoziţiile cuprinse în dispozitivele celor două hotărâri nu poate fi primită, fiind străină de pricină, întrucât legea obligă instanţa să analizeze dispozitivul, considerentele şi acele elemente decizorii care nu pot fi înlăturate;
- Străină de natura pricinii este şi motivarea conform căreia respingerea cererii reconvenţionale privitoare la uzucapiune face dovada neîndeplinirii condiţiei solicitate de art. 908 alin. (4) C. civ.. Cauza cererii de chemare în judecată în cadrul acţiunii în revendicare nu a fost invocarea, de către recurenţi, a unui drept de proprietate distinct cu privire la imobilul intimaţilor C., ci doar limitele juridice şi corporale ale imobilului proprietatea acestora, astfel cum a fost stabilit prin decizia nr. 788/2016. Astfel, schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată echivalează cu pronunţarea unei motivări străină de pricină;
- Referitor la motivarea contradictorie, recurenţii arată că aceasta constă în faptul că deşi instanţa reţine că în cauză a existat o acţiune în revendicare formulată de intimaţii C., finalizată cu pronunţarea deciziei nr. 788/2016, în acelaşi timp consideră că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 908 alin. (4) C. civ.
- Referitor la nemotivare, recurenţii arată că instanţa nu a analizat sub nici un aspect împrejurarea pentru care decizia nr. 788/2016 nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 908 alin. (4) C. civ.
- Instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ., considerând că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat trebuie să existe doar în privinţa dispozitivului;
- Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., respectiv nu putea să aibă în vedere doar dispozitivele celor două hotărâri, ci trebuia să aibă în vedere şi considerentele acestora;
- Reţinând că cele două hotărâri a căror revizuire se solicită nu conţin dispoziţii contradictorii, instanţa a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 429-435 C. proc. civ. cu privire la efectele hotărârilor judecătoreşti şi art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
- Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., urmare a interpretării eronate a dispoziţiilor art. 908 alin. (4) C. civ., respectiv, a restrâns, în mod nelegal, sfera noţiunii de "hotărâri potrivnice".
4. Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin rezoluţia din 20.02.2020 a fost fixat termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionare, la data de 13.05.2020.
Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate înregistrat la 09.03.2020, recurenţii-revizuenţi au arătat că recursul este admisibil şi au solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate înregistrat la data de 16.03.2020, intimaţii au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea este posibilă "dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Statuând că partea interesată poate cere revizuirea în condiţiile menţionate, legiuitorul a avut în vedere pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a două hotărâri judecătoreşti prin care s-au dispus soluţii potrivnice cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă, prin încălcarea prevederilor art. 430- 431 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi însă invocate pentru a critica cea de-a doua hotărâre judecătorească ca fiind greşită din perspectiva interpretării şi aplicării normelor de drept (altele decât cele care pun în discuţie autoritatea de lucru judecat), norme care au fost apreciate de instanţă a fi incidente raportului juridic dedus judecăţii şi care au fundamentat dezlegarea dată pentru prima oară unei anumite chestiunii litigioase.
Aceasta, întrucât, instanţa de revizuire nu exercită un control al legalităţii celei de-a doua hotărâri judecătoreşti, prin reaprecierea probatoriilor şi reinterpretarea normelor de drept în scopul înlăturării impedimentelor legale pretins a fi fost reţinute greşit în respectiva hotărâre judecătorească, impedimente care ar fi împiedicat instanţa să soluţioneze fondul litigiului, cu privire la care urma să constate că se opune lucrul anterior judecat într-un alt proces.
În speţă, cu titlu prealabil, se constată că între părţi au existat două procese distincte finalizate prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti definitive.
Anume, se constată că în primul proces, prin sentinţa civilă nr. 216/10.02.2016 a Judecătoriei Olteniţa, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 788/08.07.2016 a Tribunalului Călăraşi, a fost respinsă cererea în revendicarea suprafeţei de 136 mp teren şi grăniţuire formulată de reclamanţii D. şi E. împotriva pârâţilor F., A. şi B., precum şi cererea reconvenţională de constatare a uzucapiunii cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren formulată de pârâtul F., precum şi cererea de intervenţie depusă de intervenienţii A. şi B. (hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014).
În esenţă, s-a reţinut că reclamanţii au dovedit că deţin un titlu de proprietate ce atestă o suprafaţă mai mare decât cea pe care o posedă în mod real, 1189 m.p. teren comparativ cu 1351 m.p. teren, însă nu au dovedit că acapararea suprafeţei de teren lipsă s-a făcut de către pârâtul F.. În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţele au reţinut că pârâtul nu a făcut dovada că a posedat acest teren sub nume de proprietar timp de 30 de ani, termen prevăzut de dispoziţiile art. 1890 din vechiul C. civ., pentru a putea opune prescripţia achizitivă.
În cel de-al doilea proces, se constată că prin sentinţa civilă nr. 1270/2018 a Judecătoriei Olteniţa, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călăraşi, prin efectul admiterii apelului declarat în respectiva cauză, a fost respinsă cererea reclamanţilor A. şi B. formulată în contradictoriu cu pârâţii E. şi D., privind rectificarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară a imobilului situat în oraş Budeşti, identificat prin nr. cadastral x, în favoarea pârâţilor, înscris în cartea funciară x, precum şi cererea de anulare a încheierii nr. x/10.10.2017 de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate şi de anulare a documentaţiilor cadastrale care au stat la baza înscrierii. Totodată, a fost respinsă plângerea formulată împotriva încheierii nr. x/10.10.2017, precum şi împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x/29.08.2018 pronunţată de O.C.P.I. Călăraşi - B.C.P.I. Olteniţa (hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2018).
În esenţă, s-a reţinut că acţiunea în rectificarea intabulării formulată de reclamanţi nu poate fi primită întrucât reclamanţii nu au introdus concomitent şi o acţiune de fond şi nici nu au probat că deţin o hotărâre judecătorească definitivă care să le stabilească dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care cer rectificarea menţiunilor din cartea funciară, cerinţă impusă prin dispoziţiile art. 908 alin (4) teza I C. civ., cu menţiunea că această cerinţă nu este îndeplinită de hotărârile judecătoreşti pronunţate în primul proces (sentinţa civilă nr. 261/2016 a Judecătoriei Olteniţa, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 788/2016 a Tribunalul Călăraşi).
Rezultă că în cel de-al doilea proces, respingând acţiunea în rectificarea intabulării dedusă judecăţii de către revizuenţi, instanţele nu au statuat cu privire la fondul pretenţiilor, prin evaluarea drepturilor de proprietate invocate de părţi ori prin statuari asupra concordanţei menţiunilor din cartea funciară cu situaţia juridică reală a imobilului în litigiu între acestea, ci doar cu privire la neîndeplinirea de către acţiunea dedusă judecăţii a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 908 alin. (4) C. proc. civ.
Această chestiune litigioasă nu a făcut obiectul unui alt proces şi nu a fost dezlegată, anterior, printr-o altă hotărâre judecătorească definitivă, a cărei autoritate de lucru judecat să fi fost încălcată prin pronunţarea deciziei nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călăraşi a cărei revizuire se cere în procesul pendinte, motiv pentru care, prin hotărârea recurată, instanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Analizând criticile formulate de revizuenţi întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.
Astfel, verificând cuprinsul hotărârii recurate, Înalta Curte constată că aceasta evidenţiază considerentele care au fundamentat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, că aceste considerente nu sunt contradictorii şi nici străine de natura pricinii, astfel cum eronat se pretinde prin recurs, şi că ele sunt fundamentate pe o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Anume, se constată că instanţa de revizuire, contrar susţinerilor revizuenţilor, a verificat admisibilitatea cererii de revizuire prin analizarea atât a menţiunilor din dispozitive cât şi a celor din considerentele hotărârilor judecătoreşti pretins a fi potrivnice.
Urmare a acestei analize, instanţa de revizuire a reţinut că prin considerentele decizorii ale deciziei civile nr. 616/04.07.2019, Tribunalul Călăraşi a stabilit doar faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 908 alin. (4) teza I C. civ. pentru admiterea acţiunii în rectificarea intabulării, fără statuări asupra altor chestiuni litigioase, caz în care aceste considerente nu contravin considerentelor decizorii ale deciziei civile nr. 788/8.07.2016 a aceluiaşi tribunal, prin care au fost respinse cererea în revendicare formulată de intimaţi şi cererea reconvenţională prin s-a solicitat constatarea uzucapiunii.
Instanţa de revizuire a mai reţinut, urmare a verificărilor efectuate, că revizuenţii, în mod vădit eronat, au pretins că prin decizia nr. 616/04.07.2019 s-ar fi stabilit că ar fi corectă şi justificată legal înscrierea în cartea funciară a întregii proprietăţi în favoarea intimaţilor, incluzând şi terenul de 146 mp pentru care s-a stabilit că nu aparţine acestora prin decizia 788/8.07.2016.
Aşa fiind, criticile privind nemotivarea ori motivarea contradictorie a deciziei recurate, subsumate motivului de recurs prevăzut pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se dovedesc a fi nefondate.
În acest context al analizei se impune precizarea că menţiunea din cuprinsul hotărârii recurate potrivit căreia Decizia nr. 616/04.07.2019 a stabilit în mod decizoriu că nu erau îndeplinite condiţiile legale ale rectificării cărţii funciare pe calea căreia acţionaseră revizuenţii la Tribunal (art. 908 alin. (4) teza I C. civ.) tocmai deoarece acţiunea în uzucapiune fusese respinsă definitiv în procesul anterior în care s-a pronunţat decizia 788/8.07.2016 nu reprezintă o analiză proprie a instanţei de revizuire în ceea ce priveşte temeinicia acţiunii în rectificarea intabulării, astfel cum eronat pretind revizuenţii, ci o redare detaliată a argumentelor expuse în decizia civilă nr. 616/04.07.2019, în scopul demonstrării de către instanţa de revizuire a concluziei privind caracterul necontradictoriu al considerentelor decizorii ale acestei hotărâri judecătoreşti cu cele ale deciziei civile nr. 788/8.07.2016.
Înalta Curte nu poate primi nici criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât acestea, astfel cum au fost dezvoltate, nu se fundamentează pe conţinutul hotărârii recurate.
Înalta Curte constată că revizuenţii, criticând hotărârea pronunţată de instanţa de revizuire, decizia nr. 1463/A din 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în realitate dezvoltă critici de nelegalitate cu privire la soluţia de respingere a cererii în rectificarea intabulării pronunţată de Tribunalul Călăraşi prin decizia civilă nr. 616/04.07.2019.
Anume, revizuenţii pretind că se impunea a fi adoptată de tribunal soluţia contrară, de admitere a cererii în rectificarea intabulării, argumentat de faptul că era îndeplinită condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 906 alin. (4) C. civ., relativă la existenţa unei hotărâri judecătoreşti care să statueze cu privire la întinderea reală a dreptului de proprietate al intimaţilor (şi nu al revizuenţilor) asupra imobilului în litigiu între părţi, această hotărâre fiind decizia nr. 788/8.07.2016 a aceluiaşi tribunal.
În acest sens sunt criticile prin care revizuenţii susţin că erau îndreptăţiţi, în calitatea lor de posesori ai terenului, să formuleze acţiunea în rectificarea intabulării şi, respectiv, cele prin care arată că argumentează îndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 908 alin. (4) C. civ., în sensul că decizia anterioară, nr. 788/8.07.2016 a Tribunalului Călăraşi, cât timp a statuat cu privire la limitele materiale şi juridice ale dreptului de proprietate al intimaţilor C., în acord cu dispoziţiile art. 556 alin. (1) C. civ., inclusiv cu privire la faptul că aceştia nu sunt îndreptăţiţi la revendicarea terenului în litigiu, îndeplinea cerinţa legală şi era aptă să justifice rectificarea menţiunilor înscrise greşit în cartea funciară.
Astfel de critici pun însă în discuţie nu caracterul contradictoriu al deciziei civile nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călăraşi cu decizia nr. 788/8.07.2016, din perspectiva dispoziţiilor art. 430-431 C. proc. civ., cum eronat pretind revizuenţii, ci caracterul nelegal al acestei hotărârii, din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 908 alin. (4) C. civ., ceea ce nu este permis pe calea revizuirii prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Pentru acelaşi considerent, Înalta Curte constată că nu poate primi nici critica potrivit căreia instanţa de revizuire a restrâns sfera noţiunii de "hotărâri potrivnice" prin interpretarea eronată a sintagmei "când este cazul" din dispoziţiile art. 908 alin. (4) C. civ., contrar voinţei legiuitorului care nu a limitat sfera acţiunilor care pot conduce la rectificarea cărţii funciare strict doar la acţiunile "admise în fond", adică la sfera hotărârilor judecătoreşti nedefinitive, cu soluţie de admitere în dispozitiv, întrucât se dovedeşte a fi străină considerentelor deciziei recurate în procesul pendinte, cât timp instanţa de revizuire nu a analizat şi nu a statuat cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 908 alin. (4) C. civ.
În acest context al analizei, se impune observaţia că decizia civilă nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călăraşi este o hotărâre definitivă, caz în care considerentele sale relative la neîndeplinirea de către acţiunea în rectificarea intabulării deduse judecăţii a condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 908 alin. (4) C. proc. civ. au autoritate de lucru judecat şi ele nu pot fi reevaluate sub un astfel de motiv, de nelegalitate, pe calea revizuirii, cum eronat pretind revizuenţii în cauza pendinte.
De altminteri, criticile formulate prin memoriul de recurs pun în evidenţă confuzia în care se află revizuenţii atunci când pretind că hotărârea dată asupra acţiunii în rectificarea intabulării, decizia nr. 616/04.07.2019, se impune a fi revizuită sub motiv că în procesul finalizat prin pronunţarea acesteia existenţa Deciziei 788/2016 a fost invocată ca şi motiv de rectificare, dar şi ca decizie care a stabilit cu autoritate de lucru judecat întinderea juridică şi corporală a dreptului de proprietate al reclamanţilor intimaţi C..
Ori, astfel cum corect a reţinut instanţa de revizuire prin hotărârea recurată, verificarea considerentelor deciziei civile nr. 616/04.07.2019 a Tribunalului Călăraşi nu relevă o atare împrejurare, anume analizarea de către tribunal a autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 788/8.07.2016 ori a efectelor lucrului judecat a acestei decizii, în acord cu dispoziţiile art. 430-431 C. proc. civ., astfel cum eronat pretind revizuenţii.
Dimpotrivă, considerentele deciziei civile nr. 616/04.07.2019 evidenţiază faptul că tribunalul a analizat decizia civilă nr. 788/8.07.2016 exclusiv din perspectiva îndeplinirii sau neîndeplinirii de către această hotărâre judecătorească a condiţiei prevăzută de dispoziţiile art. 908 alin. (4) C. proc. civ. şi a statuat, pentru considerentele expuse în cuprinsul deciziei şi care nu pun în discuţie chestiuni relative la autoritatea de lucru judecat, că această condiţie nu este îndeplinită, caz în care acţiunea în rectificarea intabulării nu poate fi primită.
Nici împrejurarea că tribunalul a respins cererea în rectificarea intabulării ca nefondată şi nu ca inadmisibilă nu face dovada încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 788/8.07.2016, astfel cum pretind revizuenţii, întrucât această chestiune nu se stabileşte prin examinarea tipului de soluţie ci prin analizarea considerentelor de fapt şi de drept care au fundamentat respectiva soluţie.
Aşa fiind, pentru considerentele arătate, care fac inutilă analizarea celorlalte argumente invocate de revizuenţi prin recurs, prin care aceştia dezvoltă raţionamente care pun în discuţie nelegalitatea hotărârii a cărei revizuire au solicitat a se constata, raţionamente care excedează controlului exercitat de instanţa de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
Constatând că revizuenţii au pierdut procesul, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea acestora la plata către intimaţi a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenţii A., B., ambii domiciliaţi în judeţul Călăraşi, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat G., cu sediul în Bucureşti, str. x, sector 4 împotriva deciziei nr. 1463/A din 13 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în contradictoriu cu intimaţii E., D., ambii cu domiciliul în Bucureşti, B-dul x, nr. 116, bl. M2/3.
Obligă pe recurenţii-revizuenţi la plata, către intimaţii E., D., a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 iunie 2020.