Conflict between contractual and delictual liability in vehicle handover protocols: Exclusion of tort claims under Civil Code Art. 1350(3)

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă la data de 01.02.2018, sub nr. x/2018, reclamanta Poliţia Locală Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta UAT Municipiul Galaţi, obligarea acesteia la plata sumei de 332.969,50 RON, din care 316.209,41 RON reprezintă cuantumul debitului principal, iar suma de 16760,09 RON reprezintă majorări de întârziere. Totodată a solicitat actualizarea sumei până la achitarea integrală a debitului.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 coroborate cu cele ale art. 1357 C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi

Prin sentinţa nr. 38/23.01.2019, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 66/A/19.04.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantei împotriva sentinţei.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta Poliţia Locală Galaţi, formulând următoarele critici:

- În mod greşit instanţa de apel a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, şi anume existenţa unei fapte ilicite, câtă vreme protocoalele de predare-primire în exploatare şi întreţinere reprezintă acordul de voinţă al părţilor cu privire la folosinţa autovehiculelor.

În susţinerea acestei critici, recurenta a reamintit că, cu ocazia efectuării misiunii de audit asupra conturilor anuale de execuţie bugetară la UAT Galaţi pentru anul 2016, auditorul public extern a reţinut că, deşi în anul 2016 UAT Municipiul Galaţi a deţinut un număr de 11 autovehicule, a preluat în baza protocoalelor încheiate cu Poliţia Locală Galaţi un număr de 4 autovehicule (din care 2 autoturisme) care au fost repartizate unor salariaţi din cadrul Primăriei. Pârâta nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că autovehiculele au fost folosite în scopul realizării de activităţi de interes public (decontări, foi de parcurs, etc.), astfel că prin Decizia nr. 14/14.07.2017 a fost obligată să stabilească întinderea prejudiciului adus bugetului local al Municipiului Galaţi, reprezentând costurile asociate funcţionării şi întreţinerii autovehiculelor aparţinând Poliţiei Locale Galaţi şi să dispună măsurile legale de recuperare a prejudiciului, inclusiv a beneficiilor legale nerealizate.

Proprietatea asupra bunurilor materiale din dotarea poliţiei locale aparţine unităţii administrativ-teritoriale, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Legea poliţiei locale nr. 155/2010, aceste bunuri fiind de uz sau interes public, conforma art. 120 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

De asemenea, în acord cu prevederile art. 31 din Legea nr. 155/2010, doar primarul are atribuţii privind îndrumarea, supravegherea şi controlul activităţii poliţiei locale, ca serviciu public de interes local. Or, astfel cum rezultă din notele de relaţii solicitate de auditorul extern cu ocazia controlului, anagajaţii pârâtei, cărora le-au fost repartizate autovehiculele, deţineau funcţii care nu au legătură cu atribuţiile exercitate de reclamantă în baza Legii nr. 155/2010, fiind, după caz, director general, şef serviciu, inspector, consilier.

Invocând prevederile art. 1349 alin. (1) C. civ., recurenta a susţinut că, spre deosebire de vechea reglementare a răspunderii civile delictuale, în actualul cadru legal, angajarea răspunderii civile delictuale nu mai este condiţionată explicit de culpa, greşeala autorului, fiind limitată la constatarea existenţei unei încălcări prin acţiune sau inacţiune a drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor.

În opinia recurentei, în cauză sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, întrucât pârâta a dispus repartizarea autovehiculelor preluate de la Poliţia Locală Galaţi unor salariaţi din cadrul Primăriei municipiului Galaţi care le-au folosit nelegal, iar ulterior a refuzat să-şi îndeplinească obligaţia privind întocmirea dispoziţiilor de imputare pentru prejudiciul rezultat din folosirea nelegală a autovehiculelor, astfel cum a rezultat din actele de control emise de Camera de Conturi Galaţi.

- Instanţa a încălcat normele legale în privinţa probelor admisibile a dovedi existenţa contractelor, recurenta afirmând că protocoalele nu dovedesc prin ele însele încheierea unor contracte de dare în folosinţă a autovehiculelor şi că instanţele nici nu au determinat natura juridică a contractelor spre a se verifica dispoziţiile legale aplicabile.

În mod greşit, instanţa de apel a apreciat că aceste "contracte" dintre reclamantă şi pârâtă pot să justifice legalitatea folosirii autovehiculelor, cu toate că în actele de control emise de Camera de Conturi Galaţi (nota de constatare, raportul de control, etc.), au fost indicate persoanele din cadrul instituţiei pârâte cărora le-au fost repartizate autovehiculele şi care se fac vinovate de producerea prejudiciului.

- Nu se poate reţine incidenţa răspunderii contractuale în baza unor protocoale de predare-primire în exploatare şi întreţinere, câtă vreme nu s-a parcurs întreaga procedură prevăzută de lege privind darea în administrare a unor bunuri ce aparţin domeniului public sau privat, în sensul de a solicita Consiliului Local Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 123 alin. (1) şi art. 124 din Legea nr. 215/2001, să adopte o hotărâre prin care să valideze protocoalele de predare-primire în exploatare a autovehiculelor;

- În cauză răspunderea este una delictuală, întrucât, pe de o parte, reclamanta a învestit instanţa cu o cerere în răspundere civilă delictuală, administrând un probatoriu adecvat, iar pe de altă parte, pârâta nu a dovedit că este vorba de o răspundere contractuală, respectiv că a existat un contract valabil încheiat între părţi şi aprobat prin hotărâre de consiliu local, conform legii.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 12.02.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, pentru soluţionarea acestuia, la data de 25.03.2020.

La data de 11.12.2019, recurenta a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat admiterea recursului.

6. Apărările formulate în cauză

La 16.09.2019, în termen legal, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata - pârâtă UAT Municipiul Galaţi prin primar, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

A arătat că prin motivele de recurs invocate, reclamanta nu a adus niciun argument juridic, de natură să modifice hotărârile instanţelor fondului.

Recurenta - reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, în termen legal, înregistrat la 04.10.2019, prin care a solicitat respingerea tuturor apărărilor invocate de intimata - pârâtă, susţinând, în esenţă, că îşi menţine, în totalitate,criticile dezvoltate prin motivele de recurs.

Referitor la excepţia nulităţii recursului, pentru pretinsul considerent că motivele nu s-ar încadra în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a solicitat respingerea acesteia, constatându-se că toate criticile expuse vizează hotărârea instanţei de apel.

Excepţia invocată de intimată prin întâmpinarea la recurs, a nulităţii căii de atac formulate pentru neîncadrarea criticilor a fost considerată nefondată prin raportul asupra recursului, prin care s-a stabilit că recursul este încadrabil în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând criticile de recurs formulate, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestora.

În esenţă, recurenta-reclamantă a criticat o soluţionare a cauzei cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a acelora care guvernează răspunderea civilă delictuală (art. 1349 şi 1357 C. civ.) şi care au constituit temeiul legal al acţiunii sale deduse judecăţii, prin care s-a solicitat obligarea UAT Galaţi la plata sumei de 332.969,50 RON (cuantum debit principal şi majorări de întârziere) decurgând din faptul cedării folosinţei în favoarea pârâtei a patru autovehicule achiziţionate pentru Poliţia locală Galaţi.

Critica recurentei a fost însoţită de o nouă descriere a situaţiei de fapt a cauzei, prin prezentarea raporturilor juridice care s-au născut între părţile litigante în legătură cu cedarea în vederea exploatării şi folosinţei celor patru autovehicule şi a cauzei promovării acţiunii, respectiv actul de control al Curţii de Conturi care ar fi stabilit, potrivit acesteia, că pârâta a repartizat autovehiculele unor salariaţi din cadrul Primăriei Municipiului Galaţi care le-ar fi folosit nelegal (în absenţa formelor pentru deconturi şi a foilor de parcurs care să permită verificarea utilizării lor în scopul realizării unor activităţi de interes public).

Astfel fiind, recurenta a susţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală, afirmând că pârâta a săvârşit o faptă ilicită prin aceea că a dispus repartizarea autovehiculelor preluate de la Poliţia locală Galaţi unor salariaţi din cadrul Primăriei Municipiului Galaţi care le-au folosit nelegal şi, ulterior, a refuzat să întocmească dispoziţiile de imputare a prejudiciului rezultat din folosirea nelegală a autovehiculelor, astfel cum rezultă din actele de control emise de Camera de Conturi Galaţi.

Totodată, a negat incidenţa între părţi a unei răspunderi civile contractuale - motivul decisiv reţinut de instanţele de fond în respingerea acţiunii - argumentat, pe de o parte, prin faptul că instanţele nu ar fi indicat natura contractului şi normele legale aplicabile iar, pe de altă parte, pentru că pârâta nu ar fi dovedit existenţa unui contract valabil între părţi, aprobat printr-o hotărâre de Consiliu local, aşa cum impun dispoziţiile art. 123 alin. (1) şi art. 124 din Legea nr. 215/2001.

Criticile reclamantei nu pot fi primite, observându-se cu referire la Nota de constatare din 31.12.2016 a Curţii de Conturi, Camera de Conturi Galaţi - în baza concluziilor căreia aceasta şi-a justificat demersul procesual - că reţine, în legătură cu achiziţionarea şi utilizarea celor patru autovehicule, aspecte de nelegalitate care sunt distincte, autonome.

Astfel, pe de o parte, actul de control indicat reţine (la punctul 1.1.) achiziţionarea în condiţiile legale excepţionale ale art. 5 alin. (8) din O.G. nr. 80/2001, de către Poliţia locală Galaţi (ordonator terţiar de credite, aflat în subordinea UAT Municipiul Galaţi, ordonator principal de credite), a patru autovehicule cu capacitatea cilindrică mai mare de 1600 cmc şi cu o valoare a fiecăruia mai mare de 18.000 euro, justificat prin "nevoia de intervenţie rapidă în orice zonă şi în orice moment a echipei de intervenţie formată din poliţişti locali", dar care nu au fost utilizate niciun moment în scopul pentru care au fost achiziţionate întrucât au fost cedate spre folosinţă de noi (cu 0 Km) UAT Galaţi. O primă concluzie a actului de control a fost aceea că achiziţionarea autoturismelor nu s-a realizat potrivit scopului declarat, al asigurării intervenţiei rapide în orice zonă şi în orice moment a echipelor de intervenţie ale poliţiei locale.

Această primă concluzie este independentă de cea următoare a aceluiaşi act de control (regăsită la punctul 1.2), prin care se reţine, în plus, că cele patru autoturisme au fost atribuite în folosinţa unor persoane din cadrul Primăriei Municipiului Galaţi şi că utilizarea acestora s-a realizat în absenţa întocmirii foilor de parcurs şi fişei activităţii zilnice a bunului.

Acţiunea de faţă urmăreşte recuperarea de la pârâta chemată în judecată a prejudiciului constând în cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea celor patru autovehicule, ce au fost suportate de Poliţia locală Galaţi, şi a deprecierii acestora suferite pe perioada utilizării lor de către funcţionari din cadrul Primăriei Galaţi.

Or, aşa după cum ambele părţi au afirmat şi dovedit în faţa instanţelor de fond, asupra cedării folosinţei celor patru autovehicule şi a condiţiilor în care aceasta s-a realizat, s-a convenit între Poliţia locală Galaţi şi reprezentanţi ai UAT Galaţi pe baza a trei protocoale de predare-primire din dosarul de fond şi a actului adiţional nr. x la protocolul nr. 77660/14.07.2015 .

Neutilizarea autovehiculelor în scopul realizării activităţilor publice pentru care au fost achiziţionate este demonstrată, contrar susţinerilor recurentei, nu prin neîntocmirea de deconturi şi foi de parcurs de către funcţionarii din aparatul de lucru al primăriei care au utilizat efectiv bunurile, ci chiar prin fapta cedării folosinţei acestora către UAT Galaţi, faptă asupra căreia au convenit, deopotrivă, pârâta dar şi reclamanta din prezenta cauză, astfel că, sub acest aspect între părţi nu se poate dispune angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei la cererea Poliţiei locale Galaţi.

De asemenea, asupra repartizării cheltuielilor generate de deţinerea şi folosinţa autovehiculelor între proprietar şi utilizator, s-a convenit între cele două entităţi prin protocoalele de predare-primire şi actul adiţional la acestea, astfel că imputarea faţă de pârâtă a cheltuielilor necesare bunei funcţionări a autovehiculelor, sub forma reparării prejudiciului generat de fapta ilicită a acesteia (concretizată în atribuirea autovehiculelor unor funcţionari ce le-au folosit în mod nelegal, urmată de refuzul imputării acestora, a prejudiciile astfel cauzate) nu ar putea avea loc pe tărâmul dispoziţiilor art. 1349 C. civ. de vreme ce, prin amintitele protocoale, atare cheltuieli au fost asumate de proprietarul declarat al acestora, respectiv Poliţia locală Galaţi.

Faţă de conţinutul raporturilor juridice dintre părţi, în mod corect instanţele de fond au reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1350 alin. (3) C. civ., potrivit cărora "Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile".

Împrejurarea afirmată de reclamantă, anume că transmiterea folosinţei celor patru autovehicule către UAT Galaţi nu ar fi fost urmată şi de emiterea unei hotărâri a Consiliului local Galaţi de validare a protocoalelor de predare-primire, astfel cum impuneau prevederile art. 123 alin. (1) şi art. 124 din Legea nr. 215/2001 pentru legalitatea operaţiunii, nu poate constitui un argument valid care să justifice recurgerea la calea acţiunii în răspundere civilă delictuală, în vederea recuperării de la pârâtă a unor cheltuieli a căror suportare Poliţia locală şi-a asumat-o atunci când a cedat folosinţa celor patru autoturisme.

Astfel cum corect s-a reţinut de către instanţele de fond, existenţa protocoalelor de predare-primire în exploatare şi folosinţă a celor patru autovehicule nu ar putea fi omisă din analiza cazului, cât timp nu s-a constatat nevalabilitatea lor, cererea de chemare în judecată necontestând sub niciun aspect legalitatea acestora, ci, dimpotrivă, raportându-se la existenţa lor.

Nici faptul că instanţele de fond nu ar fi lămurit tipul de contract intervenit între părţi şi normele legale incidente acestuia nu justifică alegerea reclamantei în privinţa realizării drepturilor pretinse pe calea răspunderii civile delictuale întrucât răspunderea contractuală este incidentă nu doar în cazul contractelor numite, reglementate, ci şi a celor nenumite, fiind suficient ca aspectele litigioase decurgând din raporturile juridice intervenite între ele să fi fost reglementate prin voinţa şi acordul liber al acestora, încorporate în cuprinsul unui înscris doveditor (indiferent care ar fi denumirea atribuită acestuia).

Potrivit art. 1167 C. civ., toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol, iar regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în prezentul cod sau în legi speciale. De asemenea, în conformitate cu art. 1168 C. civ., contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult. Nu în ultimul rând, părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri.

Străin judecăţii de fond înfăptuite în cauză - rezumată la stabilirea existenţei de raporturi contractuale între părţi care împiedică aplicarea regulilor răspunderii civile delictuale - reclamanta a mai criticat un considerent al instanţei de apel inexistent în hotărârea atacată, anume aprecierea că protocoalele încheiate ar justifica legalitatea folosirii de către pârâtă a autovehiculelor. Or, un atare aspect nu se regăseşte în hotărârea atacată întrucât, pentru argumentul expus anterior, instanţa de apel (ca şi cea de primă instanţă, de altfel) nici nu a antamat fondul raporturilor dintre părţi.

Încălcarea normelor legale în privinţa probelor admisibile dovedirii existenţei contractelor constituie o critică ce nu se înscrie în motivul legal de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. indicat ca temei al recursului reclamantei (norma legală ce îngăduie critici de încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material), este formulată omisso medio şi are un conţinut generalist, neindicându-se, pe de o parte, care ar fi normele legale în privinţa probelor ce ar fi fost încălcate, iar, pe de altă parte, de ce protocoalele însele nu ar fi suficiente dovedirii convenţiei încheiate între părţi.

Afirmaţia în sensul că noua reglementare a răspunderii civile delictuale, spre deosebire de cea anterioară, nu ar mai condiţiona explicit angajarea răspunderii civile de culpa, greşeala autorului, este deopotrivă inexactă - întrucât ignoră conţinutul art. 1357 C. civ. care stipulează că "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă" - şi nerelevantă întrucât nu oferă un argument pertinent pentru care, contrar celor stabilite de instanţele de fond, să se poată considera că raporturile juridice dintre părţi relative la folosinţa celor patru autovehicule ar fi guvernate de regulile răspunderii civile delictuale.

În considerarea celor de mai sus şi apreciind că instanţele de fond au făcut o corectă aplicare în cauză dispoziţiilor legale relevante situaţiei juridice litigioase, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Poliţia Locală Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi împotriva deciziei nr. 66/A din 19 aprilie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a municipiului Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 iunie 2020.