Liability of municipal authority for stray dog bite: appellate duty to review procedural capacity defense against interlocutory order

Şedinţa publică din data de 10 iunie 2020

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la data de 31.03.2017 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, reclamanţii A., B., ambii în nume propriu, dar şi în calitate de reprezentanţi legali ai minorei C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Târgu Bujor, reprezentată prin primar, şi Primarul Oraşului Târgu Bujor, obligarea în solidar a acestora la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro, pentru minora C., respectiv la plata sumei de 30.000 euro, pentru părinţii acesteia, reclamanţii A., B., sume actualizate cu dobânda legală la data plăţii efective, pentru prejudiciul cauzat minorei prin muşcătura unei câine fără stăpân, incident ce a avut loc la data de 19.09.2015, în timp ce minora se afla internată în Spitalul Orăşenesc Târgu Bujor, respectiv, obligarea pârâţilor la plata sumei de 263 RON, cu titlu de daune materiale, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi

Prin sentinţa nr. 496/26.05.2018, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească minorei C. suma de 10.000 euro, cu titlul de daune morale, şi reclamanţilor A., B. suma de 1.000 euro, cu titlu de daune morale, respectiv, suma de 260 RON, cu titlu de daune materiale.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia nr. 75/A/22.05.2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul pârâţilor împotriva sentinţei, a schimbat, în parte, sentinţa şi a acordat 3000 euro daune morale minorei C., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. Totodată, a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părţile.

Reclamanţii B., A., C. au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură, învederând următoarele aspecte:

- În mod greşit instanţa de apel a reţinut că minora nu a fost internată, deşi a fost şi că nu a suferit intervenţii chirurgicale, deşi a suportat operaţia de suturare a plăgii provocată prin muşcarea de către un câine fără stăpân;

- Instanţa de apel a acordat daunele morale doar din perspectiva prejudiciului estetic, deşi în cauză este vorba şi de un prejudiciu psihic, cauzat de spaimă, frică, sperietura unui copil de 5 ani ca urmare a agresiunii animalului;

- Instanţa de apel a luat în considerare doar elementul obiectiv materializat în cicatricea produsă de 3,3 cm, ignorând recomandările unei intervenţii chirurgicale estetice pentru ameliorarea aspectului acesteia, ignorând, de asemenea, şi prejudiciul cauzat de durerea fizică şi psihică, precum şi recomandarea efectuării unor şedinţe de psihoterapie pe termen nedeterminat;

- Instanţa de apel a încălcat jurisprudenţa constantă a Curţii Europene în materie, care a statuat că despăgubirile acordate pentru repararea prejudiciului moral trebuie să reprezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora, contextul general al victimei, încălcând, totodată, principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin art. 1385 C. civ.

- Instanţa de apel nu a ţinut seama de faptul că aspectul fizic actual poate evolua în viitor, în funcţie de circumstanţe necunoscute la acest moment şi că pentru eliminarea cicatricei procesul de recuperare medicală nu s-a terminat, fiind necesar şi un examen psihologic;

- Instanţa de apel nu a analizat motivul de apel invocat de reclamanţi privind cuantumul prejudiciului, în sensul măririi sumelor acordate;

Apreciază că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, întrucât litigiul derivă dintr-o cauză penală.

Pârâţii UAT Oraş Târgu Bujor, Instituţia Primarul Oraşului Târgu Bujor au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., arătând următoarele:

- În mod greşit instanţa de apel nu a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată ca motiv de apel, în contextul în care pârâţii au înţeles să critice în calea de atac, atât hotărârea instanţei de fond, cât şi încheierea din 12.09.2017, la care au făcut ample referiri, fiind greşită aprecierea în sensul că această încheiere nu a fost supusă apelului;

- Hotărârea instanţei de apel este lipsită de motivare, respectiv nu a răspuns criticilor pârâţilor privind probatoriul solicitat în apel (expertize psihiatrice), a înlăturat nejustificat declaraţiile martorilor audiaţi la propunerea pârâţilor şi a reţinut, fără temei, că este de notorietate publică faptul că în Municipiul Târgu Bujor sunt mulţi câini comunitari care umblă liberi pe străzi şi agresează cetăţenii;

- Sumele acordate cu titlu de daune morale nu se află într-un raport de proporţionalitate rezonabil cu atingerea adusă şi nu respectă principiul care interzice îmbogăţirea fără justă cauză, în contextul în care agresiunea câinelui nu s-a soldat cu pierderea unui organ sau a unui simţ, nu a pus în pericol viaţa minorei şi a produs o leziune ce a necesitat un număr redus de zile de îngrijiri medicale;

- Instanţa de apel a făcut trimitere la un înscris intitulat "raport de psihodiagnostic şi evaluare clinică" extrajudiciar, care nu a avut la bază obiective dispuse de către instanţa de judecată, efectuat de către persoane despre care nu se cunoaşte dacă sunt acreditate de Ministerul Justiţiei, pe baza unor criterii străine cauzei.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 29.01.2020, completul de filtru a admis în principiu recursurile şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citare părţi, pentru soluţionarea acestora, la data de 26.02.2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursurile, Înalta Curte constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de apel va cuprinde: indicarea hotărârii atacate, iar potrivit celor prevăzute de art. 466 alin. (4): Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

Statuând că împotriva încheierilor premergătoare partea interesată poate face apel odată cu hotărârea dată asupra fondului, legiuitorul nu a impus cerinţa formală ca în partea introductivă a cererii de apel să fie indicate şi termenele de judecată la care au fost pronunţate, sub sancţiunea neanalizării motivelor de apel îndreptate împotriva acestora.

Ca atare, instanţa de apel nu poate refuza analizarea motivelor de apel prin care se critică soluţiile din încheierile premergătoare, sub motiv că apelantul nu le-a indicat în partea introductivă a apelului, alături de hotărârea pronunţată de prima instanţă.

De altminteri, statuând asupra limitelor învestirii sale, instanţa de apel are a se conforma şi dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum şi cu privire la soluţiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Cât priveşte calitatea procesuală, dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., stabilesc că aceasta rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, precum şi faptul că existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Ori, criticând soluţia dată prin hotărârea apelată sub motiv că nu este subiectul pasiv în raportul obligaţional dedus judecăţii, partea pârâtă pune în discuţie o chestiune de fond, dar, implicit, şi soluţia dată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive (indiferent dacă asupra acesteia instanţa s-a pronunţat separat printr-o încheiere interlocutorie ori prin hotărâre), deoarece soluţia asupra excepţiei este dependentă de statuările de fond asupra existenţei sau inexistenţei obligaţiilor afirmate în sarcina părţii pârâte în raportul juridic litigios dedus judecăţii.

O atare omisiune, de analizare a motivului de apel prin care partea pârâtă pretinde lipsa calităţii sale procesuale pasive ca urmare a faptului că nu este subiectul pasiv din raportul juridic litigios se constituie într-o omisiune esenţială care împiedică instanţa de recurs să exercite controlul judiciar, atrăgând, în condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., casarea, în tot, a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În speţă, se constată că prima instanţă a luat în dezbatere excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Târgu Bujor şi a reprezentantului acesteia la termenul de judecată din data de 12.09.2017 şi a dispus respingerea acesteia prin încheierea de şedinţă din aceeaşi dată, în cauză fiind citaţi în calitate de pârâţi UAT Târgu Bujor, reprezentat prin primar şi Primarul Oraşului Târgu Bujor, în contradictoriu cu care, de altminteri, s-a pronunţat sentinţa primei instanţe.

Prin apel, pârâţii UAT Târgu Bujor şi Instituţia Primarului Târgu Bujor au criticat greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii lor procesuale pasive, motivat de împrejurarea că Spitalul Orăşenesc Târgu Bujor, în incinta căruia se afla câinele care a muşcat-o pe minoră, nu este în administrarea Oraşului Târgu Frumos, ci a Judeţului Galaţi, caz în care nu le incumbă obligaţia de despăgubire reţinută în sarcina lor, în temeiul dispoziţiilor art. 1375 şi urm. C. civ.

Pârâţii au indicat în cuprinsul cererii de apel faptul că excepţia a fost soluţionată la termenul de judecată din 12.09.2017 .

Împrejurarea că în partea introductivă a cererii de apel pârâţii au indicat ca obiect al apelului, în conformitate cu dispoziţiile art. 470 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., doar sentinţa civilă nr. 496/16.05.2018 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, nu şi încheierea interlocutorie din data 12.09.2017, nu împiedica instanţa de apel, astfel cum eronat a reţinut, să analizeze motivul de apel dezvoltat de pârâţi împotriva soluţiei date asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Aceasta, întrucât, astfel cum s-a arătat, o atare cerinţă, de detaliere în partea introductivă a cererii de apel a unor elemente de identificare a încheierii premergătoare nu este prevăzută de lege şi nu poate pune în discuţie limitele învestirii instanţei de apel.

Analiza criticii menţionate se impunea a fi efectuată, de altminteri, şi în raport de dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta, întrucât, fiind fundamentată pe lipsa calităţii de subiect pasiv a părţii pârâte în raportul juridic obligaţional dedus judecăţii, respectiv, pe inexistenţa în sarcina părţii pârâte a obligaţiei de despăgubire întemeiată pe dispoziţiile art. 1375 şi urm. C. civ., critica punea în discuţie, totodată, şi o chestiune de fond esenţială a litigiului care se impunea a fi soluţionată cu necesitate.

În consecinţă, în mod greşit instanţa de apel a omis analizarea şi soluţionarea motivului de apel îndreptat împotriva încheierii din data de 12.09.2017, prin care s-a statuat asupra calităţii procesuale pasive a părţii pârâte şi, implicit, asupra identităţii acesteia şi subiectul pasiv din raportul obligaţional, chestiune prejudicială a cărei nesoluţionare în apel împiedică instanţa de recurs să exercite controlul judiciar asupra hotărârii recurate în limitele criticilor de nelegalitate formulate de părţile litigante.

Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de partea reclamantă şi de partea pârâtă, va casa, în tot, decizia recurată, şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, instanţa de trimitere urmează a analiza şi motivul de apel îndreptat împotriva încheierii din data de 12.09.2017, precum şi celelalte critici formulate de părţile litigante prin recursuri, sub formă de apărări.

Totodată, instanţa de trimitere va avea în vedere că tipurile de unităţi administrativ-teritoriale, persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, sunt prevăzute de dispoziţiile art. 95 din Codul administrativ din 03.07.2019, care reprezintă dreptul comun în materie, iar reprezentarea acestora în justiţie se realizează potrivit dispoziţiilor art. 109 din acelaşi cod, cu luarea în considerare a normelor de drept din actele normative speciale apreciate a fi relevante din perspectiva raportului juridic dedus judecăţii, în speţă, a dispoziţiilor O.U.G. nr. 57/2002, în măsura în care acestea sunt derogatorii de la drept comun.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanţii B., A., ambii în nume propriu, C., prin reprezentanţi legali B., A., toţi cu domiciliul ales la cabinet de avocat D., cu sediul în judeţul Galaţi şi de pârâtele UAT Oraş Târgu Bujor, Instituţia Primarul Oraşului Târgu Bujor, ambele cu sediul în Târgu Bujor, judeţul Galaţi, împotriva deciziei nr. 75/A din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 10 iunie 2020.