Real estate recovery action: waiver of deadline for objections to judicial expertise and scope of cassation review regarding evidence

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2020

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia I civilă la 18 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâţilor B., C. şi D. S.R.L. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de teren de 29.710 mp, din tarlaua x, parcela x, teren arabil, identificat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x de Biroul Notarilor Public Asociaţi "E.", înscris în cartea funciară nr. x, cu nr. cadastral x.

În drept, a invocat art. 563 şi următ. C. civ., precum şi orice alte dispoziţii legale menţionate în cererea de chemare în judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa nr. 128 din 13 martie 2019, Tribunalul Olt, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca neîntemeiată. A dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta S.C. D. S.R.L. şi la plata sumei de 2.700 RON, cu acelaşi titlu, către pârâţii B. şi C..

În temeiul art. 19 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a stabilit că ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta, în valoare de 23.375,1 RON, rămâne în sarcina statului.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Olt, secţia I civilă a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. 128 din 13 martie 2019, pronunţate de aceeaşi instanţă, în sensul că în loc de 2.700 RON se va consemna, în mod corect, suma de 2.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la plata cărora a fost obligată reclamanta A. către pârâţii B. şi C..

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin decizia nr. 2500 din 24 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 128 din 13 martie 2019, pronunţate de Tribunalul Olt, secţia I civilă. A obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel către intimaţii-pârâţi B. şi C., respectiv la 3.000 RON, cu acelaşi titlu către intimata-pârâtă D. S.R.L..

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.. În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a susţinut următoarele:

1. Hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dreptului la apărare, întrucât nu a ţinut cont de faptul că, în faţa instanţei de fond, a fost respinsă cererea reclamantei de amânare pentru termenul din 27.02.2019, deşi apărătorul său a susţinut şi dovedit că nu a luat cunoştinţă de raportul de expertiză şi a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, deşi prin concluziile scrise depuse la 12.03.2019 formulase o astfel de cerere, în temeiul art. 400 C. proc. civ., arătând că raportul de expertiză nu a putut fi analizat, reclamanta neavând posibilitatea de a solicita lămurirea/completarea raportului de expertiză, conform art. 337 din acelaşi act normativ. Menţionează şi faptul că nu a fost în măsură să acceseze dosarul în faza judecăţii în primă instanţă, prin intermediul platformei informatice, întrucât la domiciliul procesual ales nu i-a fost comunicată o astfel de parolă printr-o citaţie emisă în dosar.

2. Hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la egalitatea armelor, întrucât instanţa de apel nu a ţinut cont că în faţa primei instanţe, prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat decizia nr. 392/24.10.2014 a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, susţinând că instanţa de fond nu i-a comunicat raportul de expertiză; la termenul din 13.03.2019, a depus concluzii scrise şi a formulat critici asupra raportului de expertiză, însă instanţa nu a ţinut cont de acestea la soluţionarea cauzei, deşi constituiau un argument în plus pentru repunerea pe rol a cauzei; instanţa de apel a respins acest motiv de apel cu motivarea că "din cuprinsul încheierilor de şedinţă rezultă că nici celorlalte părţi nu le-a fost comunicat raportul de expertiză, fiind observat de către acestea la dosarul cauzei"; însă, din înscrisurile depuse la dosar, niciuna din părţi nu a depus cerere de studiu la dosarul cauzei în perioada 08.02.2019 - 27.02.2019.

3. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 563 C. civ., soluţia de respingere a acţiunii în revendicare imobiliară fiind întemeiată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert F.; Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt a pus la dispoziţia acestui expert planuri parcelare vechi, din verificarea cărora se poate constata că în PI3 este trecută persoana de la care a fost cumpărată suprafaţa de teren revendicată, G., cu 10.000 mp teren, fără ca acest plan parcelar să fie actualizat după înstrăinările de terenuri făcute către pârâţii B. şi C. şi reclamantă, iar concluziile raportului de expertiză judiciară, în sensul că nu există suprapunere de teren, se bazează exclusiv pe acest plan parcelar. Expertul, în răspunsul la obiectivul stabilit de instanţă, de identificare a terenurilor, a arătat că pârâţii deţin 10 ha, dobândite prin cumpărare cu nr. cadastral x, în cadrul cărora a fost identificată investiţia cu panouri solare. Aceste concluzii sunt în contradicţie cu avizul nr. x din 8 mai 2013 al OCPI Olt, depus în apel, care vizează aprobarea scoaterii definitive din circuitul agricol a terenului situat în jud. Olt, municipiul Caracal, T 122, PI3, nr. cadastral x. Consideră că, pentru pronunţarea unei soluţii legale în cauză, era necesar ca instanţele de fond şi de apel, observând raportul de expertiză, să solicite chiar şi din oficiu lămuriri expertului, în condiţiile în care există un raport de expertiză extrajudiciară care priveşte aceleaşi terenuri, cu aceleaşi date cadastrale, care conţine o concluzie total diferită şi că era în sarcina instanţei de judecată să solicite avizarea expertizei de către OCPI Olt.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata S.C. D. S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând, în principal, anularea recursului ca nemotivat şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, susţinând că nu s-a făcut dovada că ocupă terenul reclamantei. Din contră, în urma administrării probatoriului, s-a demonstrat că suprafaţa de teren afectată investiţiei este amplasată pe un lot distinct, asupra căruia pârâta a făcut dovada dreptului de proprietate. Criticile recurentei cu privire la modul de realizare a raportului judiciar sunt nefondate, atât prin raportare la decizia instanţei de fond de a respinge, ca tardiv formulate, obiecţiunile depuse la termenul din 13.03.2019, cât şi cu privire la efectele pe care le-ar fi putut produce aceste obiecţiuni prin raportare la probatoriul care fundamentează soluţia pe fondul cauzei, o eventuală admitere a obiecţiunilor, chiar depuse peste termenul de decădere, nefiind de natură să ducă în mod credibil la o schimbare a aspectelor probate prin raportul de expertiză, sens în care să poată fi pusă în discuţie o vătămare reală pricinuită reclamantei prin neluarea în seamă a obiecţiunilor sale.

Intimaţii B. şi C. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, arătând că motivele acestuia se încadrează în art. 488 C. proc. civ.

6. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 5.03.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 4.06.2020.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

1. Într-o primă critică formulată în cauză, ce poate fi încadrată în prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta susţine că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Critica recurentei a fost formulată în contextul în care aceasta impută instanţei faptul că a fost împiedicată să formuleze obiecţiuni la un raport de expertiză efectuat în faţa instanţei de fond şi care infirmă pretenţiile sale deduse judecăţii.

În acest sens, Înalta Curte constată că reclamanta a promovat o acţiune în revendicare împotriva pârâţilor pentru o suprafaţă de 29.710 mp, teren arabil, despre care a afirmat că a fost ocupată de societatea pârâtă în vederea amenajării unui parc de panouri fotovoltaice. Acţiunea a fost respinsă în primă instanţă, reţinându-se concluzia raportului de expertiză, împotriva căruia nu s-au formulat obiecţiuni, în sensul că nu există suprapunere între terenurile părţilor.

Reclamanta a susţinut în apel că instanţa de fond i-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de amânare formulate pentru termenul din data de 27.02.2019.

Curtea de apel a apreciat că solutia primei instante este una legală, aceasta neavând motive pentru a dispune amânarea judecătii la termenul respectiv, în conditiile în care părtilor li se acordase timpul necesar pentru observarea concluziilor raportului de expertiză. A constatat în acest sens că raportul de expertiză în specialitatea topografie a fost depus la dosar la data de 08.02.2019 şi, întrucât părtile nu au avut la dispoziţie cel puţin 10 zile pentru observarea concluziilor acestuia, astfel cum impune art. 336 alin. (1) C. proc. civ., în şedinţa publică din 13.02.2019, instanta a acordat un nou termen de judecată la 27.02.2019. A considerat instanţa de apel că motivul pentru care reclamanta, prin apărător, a solicitat amânarea cauzei la termenul din 27.02.2019 nu era unul justificat, dispozitiile procedurale neprevăzând obligaţia instanţei de a comunica raportul de expertiză părţii, nici chiar în situatia în care aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Dimpotrivă, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Prin urmare, atât timp cât termenul minim prevăzut de lege pentru observarea raportului de expertiză a fost respectat, partea sau apărătorul angajat pentru susţinerea intereselor sale în instanţă avea posibilitatea consultării raportului de expertiză la dosarul cauzei între termenele de judecată.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat că reclamantei nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, imputând acesteia lipsa de diligenţă în urmărirea dosarului. Concluzia este corectă, câtă vreme nu există o obligaţie legală a instanţei de judecată de a comunica raportul de expertiză, ci doar de a asigura respectarea termenului prevăzut de art. 336 alin. (1) C. proc. civ., stabilit tocmai în vederea exercitării dreptului de acces la actele dosarului, pentru a cunoaşte concluziile raportului de expertiză. Prin urmare, instanţa a respectat dispoziţiile procedurale, reclamanta fiind cea care a ignorat obligaţiile legale ce îi reveneau.

În aceste condiţii nu se poate reţine că, prin măsurile adoptate de instanţă, i s-a încălcat recurentei dreptul la apărare, întrucât nu s-a dovedit că instanţa ar fi nesocotit interesele legitime ale părţii formulate cu respectarea normelor procedurale.

2. O altă critică ce se încadrează în dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea dreptului la un proces echitabil şi la egalitatea armelor, susţinând recurenta că instanţele de fond nu au ţinut cont de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie, în condiţiile în care nu i-a fost comunicat raportul de expertiză; apreciază că instanţa de fond trebuia să considere criticile aduse raportului de expertiză drept un argument pentru repunerea pe rol a cauzei; că deşi instanţa de apel a respins această afirmaţie cu motivarea că din cuprinsul încheierilor de şedinţă rezultă că nici celorlalte părţi nu le-a fost comunicat raportul de expertiză, fiind observat de către acestea la dosarul cauzei, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că niciuna din părţi nu a depus cerere de studiu la dosarul cauzei în perioada 08.02.2019 - 27.02.2019.

Acestor susţineri, formulate şi în apel, instanţa le-a răspuns, apreciind că prin aspectele invocate nu au fost încălcate principiile ce guvernează procesul civil, considerând că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în raport de motivul invocat de reclamantă în cuprinsul cererii şi de dispoziţiile art. 400 şi 337 C. proc. civ., o astfel de măsură nu se impunea, prima instantă considerându-se lămurită, pe baza probatoriilor administrate, cu privire la soluţia ce se impunea în cauză, neexistând nici obiecţiuni la raport sau cereri ale părţilor depuse în termenul legal care să facă necesară discutarea în contradictoriu şi care să justifice repunerea cauzei pe rol.

Cât priveşte notele scrise conţinând critici la adresa raportului de expertiză, depuse pentru termenul din 13.03.2019 la care s-a amânat pronunţarea, a considerat că acestea reprezentau veritabile obiecţiuni la raportul de expertiză, obiecţiuni care, potrivit art. 337 C. proc. civ., trebuiau depuse până la termenul acordat pentru observarea raportului de expertiză (27.02.2019). Cum reclamanta nu a formulat obiecţiuni la termenul respectiv, cele din cuprinsul notelor de şedinţă din 12.03.2019 erau tardive, iar prima instantă nu le putea analiza decât trecând peste efectele pe care sancţiunea decăderii le producea, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că statuările instanţei de apel sunt corecte, în condiţiile în care nu se poate aprecia că o parte a beneficiat de garanţii procesuale nerecunoscute celeilalte părţi. Dimpotrivă, se constată că pârâţii şi-au respectat obligaţia de urmărire a derulării procesului, în ceea ce priveşte întocmirea raportului de expertiză şi analiza acestuia în termenul acordat de instanţă în acest scop. Pe de altă parte, se constată că reclamanta este cea care îşi invocă propria culpă pentru a obţine repunerea în termenul de formulare a obiecţiunilor, după epuizarea celui legal, neexistând o dispoziţie legală care să îi confere acest drept.

Prin urmare, odată ce s-a constatat că obiecţiunile au fost formulate peste termen, acestea nu au mai fost valorificate nici ca argument pentru admiterea cererii de repunere a cauzei pe rol şi nici nu sunt de natură a demonstra că a fost încălcat principiul egalităţii armelor în procesul civil sau dreptul la un proces echitabil.

3. În temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 563 C. civ., soluţia de respingere a acţiunii în revendicare imobiliară fiind întemeiată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expert F. pe baza unor planuri parcelare vechi comunicate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Olt şi în contradicţie cu avizul nr. x din 8 mai 2013 al OCPI Olt, depus în apel, care vizează aprobarea scoaterii definitive din circuitul agricol a terenului situat în jud. Olt, municipiul Caracal, T 122, PI3, nr. cadastral x. Consideră că, pentru pronunţarea unei soluţii legale în cauză, era necesar ca instanţele de fond să solicite chiar şi din oficiu lămuriri expertului, în condiţiile în care există un raport de expertiză extrajudiciară care priveşte aceleaşi terenuri, cu aceleaşi date cadastrale, care conţine o concluzie total diferită şi că era în sarcina instanţei de judecată să solicite avizarea expertizei de către OCPI Olt.

În cauză, instanţa de apel a reţinut că tribunalul şi-a bazat în mod corect soluţia pe concluziile expertizei topografice, dar a avut în vedere şi înscrisurile depuse, în principal actele de proprietate şi de publicitate imobiliară, ce au constituit şi material documentar pentru întocmirea raportului.

A mai arătat că aspectele referitoare la identificarea terenurilor care s-ar fi făcut pe vechile planuri parcelare au fost calificate drept obiecţiuni la raportul de expertiză pe care reclamanta trebuia să le formuleze potrivit art. 337 C. proc. civ. la primul termen de judecată următor depunerii raportului de expertiză sau la termenul acordat de instanţă în acest sens, invocarea lor în apel fiind considerată tardivă.

Pe de altă parte, analizând aceste critici din perspectiva forţei probante a expertizei pe care prima instanţă şi-a bazat soluţia, instanţa de apel a constatat că expertul a avut în vedere planul parcelar şi documentaţiile cadastrale aflate la OCPI care reflectă înstrăinările făcute, apelanta reclamanta nedepunând înscrisuri din care să reiasă că respectivele documentaţii nu ar fi actualizate.

Referitor la obligaţia instanţei de a dispune din oficiu lămurirea concluziilor formulate de expertul desemnat, Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 254 alin. (6) C. proc. civ., în condiţiile în care reclamanta nu a formulat obiecţiuni, nu a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru lămurirea anumitor aspecte şi nici nu a solicitat o nouă expertiză în termenele prevăzute de art. 337 şi art. 338 alin. (2) C. proc. civ., nu se poate imputa instanţei că nu a dispus din oficiu completarea raportului, cât timp pentru instanţă erau lămuritoare concluziile expertizei efectuate; expertiza extrajudiciară care nu a fost efectuată în condiţii de contradictorialitate şi cu garanţii privind respectarea drepturilor procesuale ale ambelor părti nu este de natură a combate concluziile unei expertize administrate nemijlocit în instanţă şi nu poate constitui temei pentru efectuarea unui supliment la raport sau a unei contraexpertize.

În acest context, Înalta Curte nu va reţine critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 563 C. proc. civ. ce reglementează acţiunea în revendicare în condiţiile în care textul de lege a fost corect aplicat situaţiei de fapt astfel cum a fost stabilită în primă instanţă şi confirmată în apel. De altfel, ceea ce recurenta a criticat sunt de fapt chestiuni legate de administrarea probatoriului care, susţine ea, nu reflectă realitatea, însă analiza modului în care expertul a ajuns la concluzia că pârâta nu ocupă terenul reclamantei, reprezintă un aspect de netemeinicie a cărui cenzură este incompatibilă cu structura recursului ce are ca obiect controlul de legalitate al soluţiei atacate.

Prin urmare, nu poate fi reţinută o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 563 C. civ. câtă vreme instanţa de apel a constatat că raportul de expertiză este o probă pertinentă, administrată în condiţii legale şi că se coroborează cu celelalte înscrisuri ce constituie dovezi în cauză, şi, pe baza acestor concluzii, a respins pretenţiile reclamantei ca neîntemeiate, constatând că dreptul său de proprietate nu a fost încălcat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2500 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca nefondat.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată, respectiv a sumei de 700 RON către intimaţii-pârâţi B. şi C., reprezentând onorariu apărător, şi a sumei de 2000 RON către intimata - pârâtă D. S.R.L., reprezentând onorariu avocaţial, cheltuieli reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., proporţional cu complexitatea cauzei şi volumul activităţii în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 2500 din 24 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 700 RON către intimaţii-pârâţi B. şi C. şi a sumei de 2000 RON către intimata - pârâtă D. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2020.