Consumer contract litigation: application of alternative territorial jurisdiction at consumer's domicile and invalidity of attributive jurisdiction clause

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2019, pe rolul Judecătoriei Târgovişte, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 2.158 RON şi a dobânzii legale.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3315 din 16.09.2019, Judecătoria Târgovişte a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că pârâta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale prin întâmpinare şi nu există o înţelegere a părţilor care să deroge de la regula generală prevăzută de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.. Întrucât pârâta are sediul în Calea x, sector 3 Bucureşti, aflat în circumscripţia Judecătoriei Sector 3 Bucureşti, s-a apreciat că aceasta e instanţa competentă să soluţioneze cauza.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 13180 din 05.12.2019, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 109 C. proc. civ. şi art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanţele prevăzute de art. 107-112, mai sunt competente şi instanţa de la domiciliul consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorului.

În prezenta cauză, reclamantul a ales să depună cererea la Judecătoria Târgovişte, instanţă în circumscripţia căreia se află domiciliul său şi, astfel, aceasta era instanţă pe deplin competentă să judece cauza, conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul având alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Clauza invocată de pârâtă de alegere a competenţei la capitolul 24 din Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare este contrară prevederilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât nu poate produce efecte.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte reţine că Judecătoria Târgovişte şi Judecătoria Sector 3 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de interpretările diferite ale celor două instanţe cu privire la dispoziţiile legale în temeiul cărora se stabileşte instanţa competentă a soluţiona prezentul litigiu.

Astfel, Judecătoria Târgovişte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorul 3 Bucureşti a dat eficienţă prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 116 din acelaşi cod.

În speţă, prin prezentul demers judiciar, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 2.158 RON şi a dobânzii legale, susţinând că a încheiat cu pârâta un contract de economisire-creditare în domeniul locativ, iar la expirarea perioadei contractuale, suma care i-a fost pusă la dispoziţie nu este cea care trebuia încasată, raportat la prevederile contractului.

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia, cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Pe de altă parte, legiuitorul a înţeles să reglementeze pentru anumite situaţii o competenţă teritorială alternativă, astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., ce stabilesc o competenţă teritorială alternativă, stipulează în alin. (1) pct. 8 că "în afară de instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor’’.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului pendinte, prin care reclamantul, în calitate de consumator, urmăreşte repararea pagubei pretins a fi suferite, devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anterior enunţate, al căror scop este acela de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie printr-o dispoziţie favorabilă, ceea ce îi conferă prerogativa de a alege între două sau mai multe instanţe competente.

Totodată, pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanţele deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul art. 116 C. proc. civ.

Cum, în aplicarea art. 116 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, reclamantul, domiciliat în judeţul Dâmboviţa, a înţeles să introducă acţiunea la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Târgovişte, astfel învestită, această instanţă nu mai putea să dispună declinarea competenţei, fiind ţinută de alegerea făcută.

În ceea ce priveşte clauza atributivă de competenţă, cuprinsă în capitolul 24 din contractul încheiat între părţi, prin care acestea au convenit ca toate litigiile rezultate din acesta să fie soluţionate de către instanţa din Bucureşti competentă în materie, Înalta Curte constată că această clauză este lipsită de efecte, în raport de obiectul cauzei şi de dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind anterioară naşterii dreptului la despăgubire, astfel cum a reţinut şi Judecătoria Sector 3 Bucureşti.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului consumator şi care a fost învestită de către acesta cu soluţionarea pricinii, în temeiul dispoziţiilor art. 116 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2020.