Territorial jurisdiction conflict resolved in favor of Buftea Court after defendant's late private-order exception deemed time-barred.

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 23 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. şi intervenientul C., obligarea pârâtului la plata sumei de 4.379,45 RON, reprezentând contravaloare despăgubire şi dobândă legală.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2615 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârât, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei s-a reţinut incidenţa art. 107 C. proc. civ., care stabileşte regula generală în materia competenţei teritoriale, în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, constatând că domiciliul pârâtului se află în municipiul Iaşi, iar necompetenţa este de ordine privată, aceasta fiind invocată de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere faptul că domiciliul pârâtului nu se află în circumscripţia Judecătoriei Buftea, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7577 din 26 iunie 2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Buftea, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că excepţia nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, ci prin precizările depuse la o dată ulterioară, după expirarea celor 25 de zile în care putea formula acest act procesual şi invoca excepţia amintită, astfel că Judecătoria Buftea a apreciat în mod greşit că precizările au fost formulate în termen şi excepţia necompetenţei invocată la timp.

Prin urmare, Judecătoria Buftea ar fi trebuit să constate decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţii de ordine privată şi să reţină cauza spre competentă soluţionare, în temeiul art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (3) şi art. 107 alin. (1) C. proc. civ., excepţia invocată fiind de ordine privată.

3. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 107 din C. proc. civ., care reglementează regula generală de competenţă teritorială, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 129 C. proc. civ., "(1) Necompetenţa este de ordine publică sau privată. (2) Necompetenţa este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată".

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispoziţiile referitoare la competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, precum şi cele referitoare la competenţa materială şi cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică, în toate celelalte cazuri competenţa teritorială având caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Se reţine că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 ianuarie 2019, Judecătoria Buftea a fost prima învestită cu soluţionarea acţiunii.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Buftea, reclamanta a învestit în mod legal această instanţă.

Necompetenţa teritorială a Judecătoriei Buftea, invocată de pârâtul B., este de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu era obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile erau legal citate în faţa primei instanţe şi puteau pune concluzii, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Analizând înscrisurile aflate în dosarul Judecătoriei Buftea se constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare, depusă în termenul procedural, ci prin precizări depuse la dosar la data de 05 aprilie 2019 (plic aflat la dosar Judecătoria Buftea), după expirarea termenului în care avea obligaţia de a depune întâmpinare, conform art. 201 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, pârâtul a primit adresa emisă de instanţă în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată la data de 25 februarie 2019, adresă în cuprinsul căreia i s-a adus la cunoştinţă că, în termen de 25 zile de la primirea comunicării respective, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, avea obligaţia de a depune întâmpinare.

Prin urmare, pârâtul putea depune întâmpinare şi invoca excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea până la data de 23 martie 2019 (sâmbătă), termenul prorogându-se până la prima zi lucrătoare, respectiv luni - 25 martie 2019, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.. Or, pârâtul a depus precizările prin care a invocat excepţia necompetenţei la data de 05 aprilie 2019 (data ştampilei poştei), cu încălcarea termenului prevăzut de lege, astfel încât Judecătoria Buftea a apreciat în mod greşit că precizările prin care a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale au fost depuse în termenul procedural.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2020.