Jurisdictional domicile in succession cases: exclusive territorial competence based on effective last residence rather than identity card registration

Şedinţa publică din data de 4 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 15 martie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., constatarea deschiderii succesiunii de pe urma defunctului C., constatarea masei succesorale, precum şi constatarea calităţii de moştenitori legali ai acestuia în persoana reclamantei şi a pârâtei, atribuirea către reclamantă a imobilului din municipiul Galaţi şi către pârâtă a imobilelor situate în municipiul Câmpina.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6292 din 25 octombrie 2019, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

În motivarea soluţiei s-a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. (competenţa în materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune) şi art. 87 C. civ. (care se referă la domiciliul persoanei fizice), având în vedere că ultimul domiciliu al defunctului, în sensul de ultimă locuinţă statornică şi efectivă a acestuia se află situat pe raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Câmpina, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza, fiind fără relevanţă faptul că, la momentul decesului, defunctul avea domiciliul, conform cărţii de identitate, în municipiul Galaţi.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 643 din 10 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Câmpina, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârâtă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, instanţa a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestui incident procedural şi suspendarea cauzei.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că domiciliul cu care defunctul figurează in evidenţele oficiale este cel din Galaţi. Este totodată necontestat de părţi faptul că defunctul a locuit în ultima perioada a vieţii sale, fiind bolnav, la imobilul din Câmpina, unde de altfel a şi decedat, imobilul respectiv având până la acel moment caracterul unei case de vacanţă. Deşi în mod evident în cauză interesează domiciliul în fapt al defunctului, instanţa a apreciat că nu se poate reţine faptul că intenţia acestuia a fost aceea de a-şi muta locuinţa statornică şi principală în Câmpina, în condiţiile în care acesta avea în continuare domiciliul legal în Galaţi, acolo unde locuise cea mai mare parte a vieţii şi unde deţinea în continuare o parte din bunurile sale.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că, în speţă, raportat la obiectul litigiului dedus judecăţii - partajarea bunurilor succesorale - competenţa teritorială este absolută, fiind reglementată de norme de ordine publică.

Art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. prevede:

"În materie de moştenire, până la ieşirea din indiviziune, sunt de competenţa exclusivă a instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moştenire şi la sarcinile acesteia, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar."

Aşadar, în materie succesorală, până la ieşirea din indiviziune, competenţa aparţine în mod exclusiv instanţei de la ultimul domiciliu al defunctului.

Problema care a generat desesizarea celor două instanţe aflate în conflict o constituie interpretarea diferită a noţiunii de "domiciliu" al defunctului, prima instanţă, Judecătoria Galaţi, reţinând în motivarea soluţiei de declinare a competenţei domiciliul de fapt al defunctului, iar a doua instanţă, Judecătoria Câmpina, având în vedere ultimul domiciliu legal al defunctului, înscris în cartea de identitate.

Potrivit art. 87 C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde declară că îşi are locuinţa principală".

În doctrina şi practica judiciară s-a arătat constant că noţiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a părţii, ci adresa unde locuieşte efectiv aceasta.

Prin urmare, se afirmă ideea de domiciliu ca situaţie de fapt, susceptibilă de probare prin orice mijloc de probaţiune şi lăsată la aprecierea suverană a instanţei, nu ideea de domiciliu ca noţiune juridică.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat "în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice".

Scopul regulii generale în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a pârâtului, deoarece acesta ar fi lipsit de exerciţiul drepturilor sale procedurale.

În speţă, în ceea ce priveşte noţiunea de "ultimul domiciliu al defunctului", se reţine faptul că are relevanţă situaţia de fapt concretă, adică ultima locuinţă efectivă a acestuia, iar nu eventualul domiciliu care era înscris în actul de identitate al defunctului.

Astfel, deşi la momentul decesului defunctul C. avea domiciliul, conform cărţii de identitate, în municipiul Galaţi, acest aspect este fără relevanţă întrucât sensul noţiunii de domiciliu în accepţiunea C. civ. este acela de locuinţă statornică a unei persoane, care poate coincide sau nu cu adresa înscrisă în actul de identitate al defunctului.

Instanţa reţine că reprezentanţii convenţionali ai părţilor au precizat, în faţa instanţei de judecată, că defunctul C., înainte de momentul decesului, locuia efectiv în localitatea Câmpina.

Conform certificatului de deces seria x nr. x din 30.06.2017, C. a decedat la data de 29.06.2017, în Câmpina, judeţul Prahova, certificatul de deces fiind emis de Consiliul local al Municipiului Câmpina.

Totodată, se reţine şi faptul că defunctul a încheiat acte relevante cu privire la bunurile sale, cu puţin timp înainte de intervenirea decesului său, la instituţii de pe raza municipiului Câmpina. Astfel, a întocmit testamentul autentificat prin încheierea de autentificare nr. 2219 din 18.05.2017 de către Biroul Individual Notarial D. din Câmpina, precum şi declaraţia autentificată cu privire la imobilul din Galaţi.

Prin urmare, constatând că defunctul a avut ultimul domiciliu, în sensul de ultimă locuinţă efectivă, pe raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Câmpina, se va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 iunie 2020.