Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 104/2020 AI generated

Property restitution peremption: suspension lapsing without valid reinstatement request to interrupt six-month procedural deadline

Case Number Decizia nr. 104/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the appellate court's decision to declare the appeal request perished and leaving the lower court's initial dismissal of the claim on prematurity grounds in force. The dispute concerned property restitution and compensation, specifically the validity of a mayoral disposition and the issuance of a compensation decision by national authorities, where the procedural issue centered on whether the 6-month peremption period for an appeal started from a later date argued by the appellant. The Court held that the peremption period under Article 416(1) of the Code of Civil Procedure began on the date of the suspension order (December 2017), as the appellant's subsequent motion to reinstate the case to the docket was legally insufficient to interrupt the peremption course because it lacked the mandatory request to judge the case in absentia as required by Article 411(1) point 2; consequently, the deadline expired in June 2018, and the appellant's failure to perform a valid procedural act to resume judgment within the statutory timeframe constituted fault attributable to the party, justifying the peremption of the appeal.

Legislator headnote

AI generated

art. 416 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 415 pct. 1 C. proc. civ, art. 181 alin. (3) C. proc. civ; Property restitution peremption: suspension lapsing without valid reinstatement request to interrupt six-month procedural deadline: Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 366A din data de 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Keywords

AI generated
restitution of property procedural deadline suspension period article of civil procedure grounds for cassation judgment in absentia

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. x/2017, la data de 03.01.2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei CNCI să valideze dispoziţia nr. x din 13.12.2007 modificată prin dispoziţia nr. x din 07.10.2008 emisă de Primăria Municipiului Constanţa în favoarea autorului B. pentru imobilul situat în Constanţa, judeţul Constanţa; obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv prin care să acorde o despăgubire în puncte; obligarea pârâtei ANRP să emită titlul de plată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin Sentinţa nr. 809/26.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis excepţia prematurităţii şi a fost respinsă acţiunea ca prematur formulată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin Decizia nr. 366A din 7 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 809 din 26.05.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 366A din 7 martie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a formulat recurs reclamanta A.

Prin motivele de recurs aceasta arată că în mod nelegal instanţa de apel a constatat perimată cererea de apel, întrucât termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 C. proc. civ. curge de la data de 20 septembrie 2018 sau chiar de la data de 7 martie 2019.

Recurenta învederează că ultimul act de procedură este încheierea din 20 septembrie 2018, făcând referire şi la comunicarea acestei încheieri.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 12 noiembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 366A din data de 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

În speţă, prin încheierea din data de 7 decembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluţionarea apelului declarat de apelanta A. împotriva Sentinţei nr. 809 din 26.05.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru lipsa părţilor, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea din 7 iunie 2018, recurenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanţa a acordat termen de judecată în 20 septembrie 2018.

Nici la acest termen părţile nu au fost prezente, astfel încât, constatând că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părţilor, instanţa a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispusă prin încheierea din 7 decembrie 2017.

Urmează o nouă cerere a recurentei de repunere pe rol a cauzei, formulată în 23 ianuarie 2019 pentru care s-a acordat termen la data de 7 martie 2019, când s-a constatat perimarea cererii de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condiţiile stabilite de textul legal anterior menţionat, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea judecăţii. Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumţie este dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părţi doreşte continuarea judecăţii. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanţa care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispoziţiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii.

Aceasta este şi situaţia în speţa dedusă judecăţii, părţile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii apelului, de la data suspendării acestuia în data 7 decembrie 2017, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speţă.

Nu poate fi primită interpretarea dată de recurentă încheierii din 20 septembrie 2018, prin care instanţa, în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispusă prin încheierea din 7 decembrie 2017, ca fiind ultimul act de procedură de la care începe să curgă termenul de perimare, după cum nu poate primi această interpretare nici procesul-verbal ce atestă comunicarea acestei încheieri la data de 2 octombrie 2018.

Cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la data de 7 iunie 2018 în raport de care a fost fixat termenul din 20 septembrie 2018, în lipsa unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă şi în condiţiile în care părţile nu s-au prezentat la termenul menţionat, nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condiţiile în care instanţa a dispus suspendarea la termenul din 7 decembrie 2017 tocmai pentru lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă. Prin urmare nici încheierea din 20 septembrie 2018 prin care instanţa a menţinut măsura suspendării, constatând că nu se poate discuta cererea de repunere pe rol deoarece nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu poate reprezenta ultimul act de procedură de la care începe să curgă termenul de perimare.

Cererea apelantei, deşi purta denumirea de cerere de repunere pe rol, nu avea aptitudinea de a produce efectul specific unui astfel de act procedural, şi anume reluarea cursului judecăţii, atâta vreme cât ea nu avea un conţinut care să satisfacă exigenţele art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., adică să reflecte voinţa părţii de judecare a cauzei în lipsă, în ipoteza în care părţile nu se prezintă.

Actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie să fie unul efectuat în vederea judecării procesului, cerinţă neîndeplinită de actul de procedură îndeplinit de recurentă ulterior suspendării cauzei. Cererii de repunere pe rol formulate la data de 7 iunie 2018 i se putea recunoaşte calitatea de act valid de procedură care să întrerupă cursul perimării numai în condiţiile în care ar fi cuprins şi solicitarea de judecare a cauzei în lipsă în ipoteza lipsei părţilor, deoarece numai într-o asemenea situaţie se putea pune capăt situaţiei care a determinat la suspendarea judecăţii cauzei şi se putea considera că cererea a fost făcută cu scopul de reluare a judecăţii.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (3) C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare zilei de plecare din ultima lună.

În speţă, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 7 decembrie 2017 şi s-a împlinit la data de 7 iunie 2018, potrivit prevederilor legale enunţate anterior.

Prin raportare la aceste repere temporale şi la conţinutul deficitar al cererii depuse de apelanta-recurentă pentru a se relua judecata apelului, se constată că în mod judicios a reţinut instanţa de apel că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile recurentei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil de natură a întrerupe cursul perimării.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susţinut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 366A din data de 7 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2020.

GGC - ED