Cassation appeal annulled for failing to formulate specific grounds of illegality challenging procedural nullity of recusal request due to unpaid stamp duty

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 18 decembrie 2019, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, petentul A. a declarat recurs împotriva împotriva încheierii din 02 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 30 decembrie 2019 şi a fost repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, petentul a solicitat recuzarea membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2017, pentru motivele arătate în cererea de recuzare.

A mai susţinut recurentul-petent că nu are nicio obligaţie legală de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON, aferentă soluţionării cererilor de recuzare, faţă de împrejurarea că nu realizează niciun venit, fiind suspendat din exercitarea profesiei de avocat prin decizia nr. 43 din 26 ianuarie 2019, emisă de Baroul Iaşi.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare.

Prin încheierea din 11 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.2, a fost admisă cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. şi s-a constatat că acesta datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.

Prin încheierea din 19 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.1, a fost admisă cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de petentul A. şi s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, aferentă soluţionării recursului împotriva încheierii din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Prin raportul asupra admisibilităţii în princiu a recursului s-a reţinut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilităţii în principiu a recursului din perspectiva posibilităţii încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a legalităţii căii de atac şi a îndeplinirii condiţiilor de formă a cererii de recurs, stabilite sub sancţiunea nulităţii.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 16 martie 2020.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

În ceea ce priveşte recursul îndreptat împotriva soluţiei de respingere a recuzării, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 30 decembrie 2019.

Potrivit programului de evidenţă informatizată a instanţelor, dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, în care a fost pronunţată încheierea recurată, a fost soluţionat la data de 21 mai 2020, prin decizia nr. 206/2020.

Această decizie prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 925 din 28 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Iaşi, este o hotărâre definitivă, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aşa încât devin aplicabile dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri", prin urmare recurentul are deschisă calea de atac a recursului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

În cauză, prin încheierea din 2 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat nulitatea cererii de recuzare formulate de recurentul A. împotriva membrilor completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului ce formează obiectul dosarului nr. x/2017

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că prin adresa emisă de instanţă şi comunicată petentului la 21 noiembrie 2019, acestuia i s-a în vedere să depună la dosar taxă judiciară de timbru de 300 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recuzare, iar până la termenul stabilit pentru soluţionarea cererii de recuzare petentul nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată, situaţie în care operează sancţiunea anulării.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, ci a solicitat admiterea cererii de recuzare, iar referitor la taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON a arătat că nu are nicio obligaţie să o achite şi nici venituri ca urmare a suspendării din profesie.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea prin care s-a constatat nulitatea cererii de recuzare, ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru, Înalta Curte arată că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată.

Referitor la susţinerile recurentului în sensul că nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON întrucât nu are venituri, Înalta Curte reţine că aceste aspecte nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci puteau face obiectul unei alte proceduri prevăzute de lege, de care recurentul nu a înţeles să uzeze.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate şi că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecăţii nu îndeplineşte cerinţele prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 02 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 02 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2020.