Co-heirs’ recourse against compensation points ruling inadmissible as appellate decision final under Law 165/2013.

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 30 iulie 2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva împotriva deciziei civile nr. 713/A din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 3 septembrie 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, admiterea cererii de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii au învederat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, în ceea ce priveşte dispoziţiile legale privind autoritatea de lucru judecat, reglementată de art. 430 C. proc. civ.

În faţa instanţei de fond şi de apel, reclamanţii au suţinut că prin eliberarea unei noi decizii de compensare nu s-a respectat cuantumul despăgubirilor stabilite anterior, şi au criticat modul în care s-a dispus modificarea deciziei de compensare nr. 4993/09.07.2015, emisă pe numele reclamantului A., de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri, prin compensare, în puncte.

Recurenţii reclamanţi au arătat că trebuiau să beneficieze, separat, şi în egală măsură fiecare, de un cuantum de 71.442 puncte, deoarece cuantumul de 38.489 puncte a fost stabilit greşit, iar decizia de compensare nr. x/27.04.2018, emisă pe numele reclamantei B., de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pentru cuantumul de 38.489 puncte despăgubire, este greşită, întrucât cuantumul corect este de 71.442 puncte .

Conchizând acest motiv de recurs, recurenţii au subliniat că, în cauză, nu există triplă identitate, obiectul cauzei este diferit şi nu are legătură cu obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 690/19.05.2017, definitivă prin decizia civilă nr. 155/14.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, cel întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii au învederat că instanţa de apel a pronunţat o decizie care cuprinde motive contradictorii cu privire la natura pricinii, obiectul acţiunii civile fiind greşit calificat.

Din actele de la dosar şi din probele administrate de către instanţa de fond, a reieşit că valoarea imobilului situat în Comuna Cornetu, Sat Buda, Judeţul Ilfov, imposibil de restituit în natură, a fost stabilită prin raport de evaluare, de expert autorizat astfel cum rezultă şi din conţinutul raportului de evaluare de la dosarul cauzei, care a fost avizat de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Adimistrare Fiscală, DGFP-Ilfov, la valoarea de 1.428.844.170 RON- rol, respectiv 142.884 RON - ron.

Recurenţii au susţinut că odată ce s-a emis o decizie de validare parţială de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, pe numele A., şi s-au acordat 71.442 puncte, iar ulterior decizia de validare parţială a fost contestată, fiind recunoscut că şi reclamanta B. are aceleaşi drepturi ca şi fratele său A., ambii moştenitori ai defunctului C., decizia de validare a dispoziţiei primarului trebuia modificată în aşa fel încât fiecare dintre cei doi fraţi să primească puncte valorice în cuantum de 71.442, respectiv despăgubiri în valoare de 71.442 RON.

Concluzionând, recurenţii au solicitat ca, în raport de înscrisurile de la dosar şi de valoarea imobilului situat în Comuna Cornetu, Sat Buda, Judeţul Ilfov, imposibil de restituit în natură, stabilită de Comisie la valoarea de 1.428.844.170 RON- rol, respectiv 142.884 RON ron, să fie despăgubiţi cu această sumă de către Statul Român, pentru imobilul demolat abuziv în perioada regimului comunist.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reţinut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă calea de atac a recursului.

Totodată, s-a reţinut că în temeiul art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilităţii în pricipiu a cererii de recurs.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 12 februarie 2020, respectiv la 13 februarie 2020.

Recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere asupra raportului la 19 februarie 2020, prin care au învederat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile din C. proc. civ. privind procedura de filtrare a recursurilor, abrogate prin dispoziţiile art. I pct. 55 şi 56 din Legea nr. 310/2018.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ.:

"Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Legea nr. 310/2018 privind modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative a abrogat art. 493 C. proc. civ., care reglementa procedura de filtrare a recursurilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite pornite după intrarea acesteia în vigoare.

Or, în speţă, se constată că dosarul în care a fost pronunţată decizia atacată cu recurs a fost înregistrat pe rolul instanţelor de judecată la data de 17 iulie 2018, aşadar, instanţa de recurs va analiza admisibilitatea prezentei căi de atac prin prisma normelor legale în vigoare în forma de la data înregistrării iniţiale a dosarului.

Raportat la celelalte susţineri ale recurenţilor din punctul de vedere la raport, Înalta Curte constată că, în cauză, părţile nu au deschisă calea de atac a recursului, dat fiind obiectul cererii formulate de reclamant în prezentul dosar.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele Cancelaria Primului Ministru- Comisia Naţională Pentru Compensarea Imobilelor - CNCI şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au formulat contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. x/27.04.2018, emisă pe numele reclamantei B., în ceea ce priveşte acordarea de despăgubiri în cuantum de 38.489 puncte, pentru cota de 1/2, din imobilul situat în Comuna Cornetu, Sat Seda, Judeţul Ilfov (emisă în baza sentinţei civile nr. 690/19.05.2017, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti, definitivă, prin care s-a modificat Dispoziţia nr. 430/11.11.2005, emisă de Primarul Comunei Cornetu), deoarece măsurile reparatorii acordate sunt exagerat de mici, în raport de faptul că valoarea imobilului, a fost stabilită de Comisie la valoarea de 1.428.844.170 RON- rol, respectiv 142,884 RON ron, astfel că suma ce ar trebui să o primească este 71.442 RON, şi nu doar 38.489 RON; reclamanţii au solicitat, în ceea ce priveşte pe reclamanta B., să fie obligate pârâtele la modificarea şi completarea deciziei contestate, în ceea ce priveşte acordarea unui număr de 71.442 puncte.

De asemenea, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva Deciziei de compensare nr. 4993/09.07.2015, emisă pe numele reclamantului A., în ceea ce priveşte acordarea în cuantum de 38.489 puncte, pentru cota de 1/2, din acelaşi imobil, (ce a fost contestată atât de reclamantul A., cât şi de sora sa, reclamanta B., astfel că, prin pronunţarea sentinţei civile nr. 690/19.05.2017 de către Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. x/2015, definitivă, prin decizia civilă nr. 155/A/2018 din data de 14.02.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a dispus desfiinţarea deciziei de validare, în sensul rectificării acesteia, privind măsurile reparatorii, prin modificarea Dispoziţiei nr. 430/11.11.2005, emisă de Primăria Comunei Cornetu), reclamantul fiind nemulţumit de faptul că i se refuză eliberarea unei noi decizii compensare, aşa cum a fost înştiinţat prin răspunsul nr. x/03.05.2018, emis de CNCI; au mai solicitat, în ceea ce priveşte pe reclamantul A., obligarea pârâtelor la modificarea şi completarea Deciziei de compensare în ceea ce priveşte acordarea unui număr de 71.442 puncte.

Cererea a fost formulată la 17 iulie 2018 şi a fost întemeiată, în drept, pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Art. 35 din Legea nr. 165/2013 prevede că:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." .

Reiese, aşadar, că potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă numai apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul prezentei căi extraordinare de atac este definitivă, purtând această menţiune în dispozitiv, şi nu este susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalităţii o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea dispoziţiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. şi cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din acelaşi cod, rezultă că decizia civilă nr. 713/A din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 713/A din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 713/A din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 iunie 2020.