Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1029/2020 AI generated

Revision for contradictory judgments fails absent triple identity of parties, object, and legal cause

Case Number Decizia nr. 1029/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision based on Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure as inadmissible, leaving the appellate court’s January 10, 2020 decision—which rejected a nullity appeal as late-filed—unchanged, while declinuing jurisdiction over the remaining revision grounds under Articles 509(1)(1), 3, and 5 to the Bucharest Court of Appeal. The dispute concerned a challenge to a decision dismissing a nullity appeal against a lower court’s rejection of a recusal/objection in an execution objection case involving the National Agency for Fiscal Administration, where the petitioner argued the prior decision violated the res judicata authority of two earlier judgments from 2003 and 2004 regarding association of owners' maintenance fees. The decisive legal basis was the requirement of triple identity (parties, object, and legal cause) under Article 513(3) relating to Article 509(1)(8) of the Code of Civil Procedure, which the court found lacking because the prior cases involved different parties (individual residents vs. the petitioner), different objects (maintenance fee obligations vs. execution objections), and different legal grounds (Association of Owners Law vs. procedural execution rules), thus failing to establish the contradictory definitive judgments necessary for revision.

Legislator headnote

AI generated

art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 509 alin. (2) C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ, art. 510 alin. (1) C. proc. civ; Revision for contradictory judgments fails absent triple identity of parties, object, and legal cause: Împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorul B. Niculae a formulat, la data de 24 martie 2020, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 şi 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2020.

Keywords

AI generated
revision of a judgment article of civil procedure procedural nullity lack of jurisdiction res judicata grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2020

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 12380 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă, în parte, contestaţia la executare formulată de contestatoarea A., prin preşedinte B., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice şi s-a dispus îndreptarea titlului executoriu nr. x din 8.10.2014 şi a somaţiei nr. x din 8.10.2014, emise de intimată în dosarul de executare nr. x cu privire la creanţa executată care este în valoare de 300 RON.

Împotriva acestei sentinţe au formulat cerere de îndreptare, lămurire şi completare contestatoarea A., prin reprezentant legal B., şi numitul B., în nume propriu.

Prin sentinţa civilă nr. 10238 din 12 septembrie 2016, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatoarea A., prin reprezentant legal B., şi de numitul B., în nume propriu, reţinându-se că cererea de chemare în judecată soluţionată prin sentinţa civilă nr. 12380 din 16 noiembrie 2015 a fost formulată exclusiv de contestatoarea A., prin reprezentant legal B., astfel cum rezultă atât din conţinutul acesteia, cât şi al cererii precizatoare depuse ulterior; s-a mai reţinut că B. nu este parte în cauză, în nume propriu, iar instanţa, în temeiul art. 442-444 C. proc. civ., instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de numitul B., în nume propriu.

Împotriva sentinţei civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015 şi a sentinţei civile nr. 10238 din 12 septembrie 2016, pronunţate de Judecătoria Sectorului 2, în dosarul nr. x/2014, au declarat apel contestatoarea A., prin reprezentant legal B., şi B..

Prin decizia civilă nr. 648 din 03 martie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantului B., în privinţa apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti; a respins apelul declarat de apelantul B. împotriva sentinţei civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a respins, ca nefondate, apelul formulat de apelanta- contestatoare A. împotriva sentinţei civile nr. 12380 din 16 noiembrie 2015 şi apelul formulat de apelanţii B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 10238 din 12 septembrie 2016 şi a dispus ca onorariul avocatului din oficiu desemnat în cauză pentru apelantul B., în sumă de 263 RON, să rămână în sarcina statului.

Prin decizia civilă nr. 2877 din 15 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată, cererea de îndreptare, lămurire şi completare a deciziei civile nr. 648A din 03 martie 2017, formulată de apelantul B., în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti -Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 2, şi apelanta contestatoare A., cu sediul în Bucureşti, str. x.

Împotriva acestor decizii a formulat recurs recurentul B..

Prin decizia civilă nr. 427 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins recursul declarat de recurentul-reclamant B. împotriva deciziei civile nr. 648 din 03 martie 2017, precum şi împotriva deciziei civile nr. 2877 din 15 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimata-contestatoare A., prin preşedinte C. şi intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul B..

Prin decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi a respins contestaţia în anulare promovată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 427 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti, Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti şi A., ca tardiv formulată.

2. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, contestatorul B. Niculae a formulat, la data de 24 martie 2020, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 5 şi 8 C. proc. civ., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2020.

În motivarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în raport de sentinţa civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă pentru soluţionarea cererii de revizuire, trebuie să se pronunţe deopotrivă şi asupra tuturor actelor false care au dus la deschiderea acestui dosar, acte a căror analizare şi anulare a fost refuzată de instanţele anterioare şi care au dus la executarea silită nedreaptă a revizuentului şi, implicit, trebuie să conducă la întoarcerea executării silite efectuate în baza lor.

Ulterior, la 28 mai 2020, revizuentul a depus precizări cu privire la calea de atac promovată, prin care a învederat că solicită revizuirea deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă în raport de sentinţa civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În termen legal, intimata A. a depus întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii cererii de revizuire.

La termenul de judecată din 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat revizuentului să precizeze explicit care este decizia a cărei revizuire o solicită, iar acesta a indicat că solicită anularea deciziei nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, care încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi a sentinţei civile nr. 5269 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia necompetenţei sale materiale pentru soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ., şi a rămas în pronunţare cu privire la admisibilitatea revizuirii întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cerere în competenţa instanţei supreme.

3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Revizuirea formulată în cauza de faţă, pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a reţinut propria competenţă de soluţionare, se întemeiază pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la alin. (1) pct. 8 (între alte ipoteze) sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Acest caz de revizuire asigură respectarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional de către o instanţă judecătorească să nu mai poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanţe învestite ulterior cu o pricină având acelaşi obiect, părţi şi cauză juridică.

Pe lângă aceste condiţii, cazul de revizuire analizat presupune şi cerinţa ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să o soluţioneze.

În cazul în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în litigiul ulterior şi aceasta a fost analizată de instanţa legal învestită cu soluţionarea cauzei, nu este posibilă valorificarea aceluiaşi motiv pe calea revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în procedura ulterioară.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, precum în cazul apelului ori al recursului şi nu presupune exercitarea unui control de legalitate şi, cu atât mai puţin, de temeinicie cu privire la hotărârea ulterioară.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a pretins că decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi a sentinţei civile nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Înalta Curte reţine că prin decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare şi a fost respinsă, ca tardiv formulată, contestaţia în anulare promovată de contestatorul B., în contradictoriu cu intimatele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice, Administraţia Finanţelor Publice Sector 2 Bucureşti şi A., împotriva deciziei civile nr. 427 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-contestator B. Niculae împotriva deciziei civile nr. 648 din 3 martie 2017, precum şi împotriva deciziei civile nr. 2877 din 15 septembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia civilă nr. 2361 din 27 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi E. şi F. împotriva deciziei civile nr. 1275 din 20 iunie 2003, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. din str. x.

Prin sentinţa civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii E. şi F., în contradictoriu cu pârâta A. din str. x, sector 2 şi s-a constatat inexistenţa obligaţiilor reclamanţilor de a achita cotele de întreţinere pentru apartamentul nr. x din Bucureşti, str. x, anterior datei de 11 februarie 2000.

Analizând comparativ cele trei litigii, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că între acestea nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, cauza finalizată prin pronunţarea deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă a avut ca părţi pe E. şi F., în calitate de reclamanţi, şi A., din str. x, în calitate de pârâtă; obiectul acestei pricini a constat într-o obligaţie de a face, reclamanţii pretinzând obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă achitarea la zi a cotelor de întreţinere aferente imobilului ocupat de ei, iar cauza cererii de chemare în judecată a fost reprezentată de prevederile art. 15 din O.G. nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Cauza în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 5269 din 1 iulie 2004 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti a avut ca părţi pe E. şi F., în calitate de reclamanţi, şi A., din str. x, în calitate de pârâtă; obiectul acestei pricini a fost reprezentat de o acţiune în constatare, reclamanţii solicitând instanţei să se constate inexistenţa obligaţiei acestora de a achita cotele de întreţinere restante pentru apartamentul nr. x situat în Bucureşti, str. x, anterior dobândirii posesiei, respectiv 4 iulie 2001, iar în subsidiar, au solicitat să se stabilească perioada şi suma datorată de G., fostul proprietar, cu titlu de cote de întreţinere restante, în raport de dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 85/2001 privind organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari.

Litigiul ulterior, în care a fost pronunţată decizia civilă nr. 26 din 10 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în soluţionarea unei contestaţii în anulare respinse, ca tardiv formulată (împotriva unei decizii de respingere, ca inadmisibil, a recursului), a avut ca obiect o contestaţie la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 2 a Finanţelor Publice, precizată la 15 ianuarie 2015, prin care s-a solicitat lămurirea şi anularea tuturor formelor de executare efectuate, desfiinţarea titlurilor executorii nr. x din 8.10.2014 şi nr. 441864 din 8.10.2014, precum şi a somaţiilor nr. x din 8.10.2014 şi nr. 441865 din 8.10.2014, contestatoarea invocând, în esenţă, că a formulat cale de atac împotriva amenzilor judiciare aplicate, ce fac obiectul executării silite, dar şi motive privind exclusiv oportunitatea aplicării acestora.

Temeiul juridic invocat de către contestatoare în contestaţia la executare a fost reprezentat de dispoziţiile art. 711-719 C. proc. civ., art. 43, art. 172 -174 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Faţă de aceste elemente ale celor trei cereri de chemare în judecată, rezultă că niciunul dintre acestea nu sunt identice, întrucât atât părţile, cât şi obiectul şi cauza juridică a acestora au fost diferite.

În aceste condiţii, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva aceleiaşi decizii, întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ., în aplicarea dispoziţiilor art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (1) şi cu observarea normei de competenţă absolută stabilite prin dispoziţiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită", Înalta Curte va proceda la declinarea competenţei soluţionării acesteia, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca inadmisibilă.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 şi 5 C. proc. civ. formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 26 din 10 ianuarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Cererea de recurs se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Fără cale de atac în ceea ce priveşte soluţia de declinare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2020.