Annullment of appeal for failure to pay judicial stamp duty on penalty clause claim for land pre-contract

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2016, pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 50.000 EUR, reprezentând daune, cu titlu de clauză penală, arătând, în esenţă, că prin antecontractul autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2012, de notarul public C., reclamantul s-a obligat să îi vândă pârâtului o suprafaţă de teren de 360.682 m.p., situat în comuna Cleja, judeţul Bacău, pentru suma de 360.000 EUR, din care s-a achitat o parte din preţ, iar termenul prevăzut pentru plata diferenţei de preţ şi încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost stabilit la data de 10 martie 2013. Ulterior acestei date, pârâtul nu şi-a manifestat interesul să îi plătească reclamantului diferenţa de preţ, motiv pentru care prin sentinţa civilă nr. 1393/D/2014, pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 325/2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a fost declarată rezoluţiunea de plin drept a antecontractului de vânzare-cumpărare; reclamantul a fost obligat să îi restituie pârâtului întregul avans pentru vânzarea terenului, iar cererea pentru compensarea sumei de 50.000 EUR, care reprezenta clauza penală din antecontract, a fost anulată, ca netimbrată.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 1538, 1552 şi 1553 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 849 din 09 februarie 2017, Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă la data de 29 februarie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

2. Hotărârea pronunţată de prima instanţă

Prin sentinţa nr. 1078/D din 13 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia I civilă, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât, a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 225.000 RON cu titlu de daune; a fost obligat pârâtul la plata către stat a sumei de 5605 RON, reprezentând scutire taxă judiciară de timbru pentru reclamant.

3 . Hotărârea pronunţată de instanţa de apel

Prin decizia nr. 416/2019 din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul civil promovat de apelantul-pârât B., împotriva sentinţei civile nr. 1078 din 13 februarie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău; a fost obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-pârât B., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 9 august 2019 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al intimatului.

A mai arătat recurentul că, în mod netemeinic, instanţa de apel a menţinut sentinţa atacată şi a constatat că pârâtul a fost decăzut din dreptul de a mai invoca excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu toate că a precizat că nu a primit cererea iniţială de chemare în judecată, introdusă la o instanţă necompetentă, fiind astfel în imposibilitate de a formula întâmpinare sau de a invoca excepţia la primul termen de judecată la care a fost prezent, aflând despre existenţa procesului întâmplător.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, recurentul a opinat că, raportat la data încheierii contractului, respectiv 22 decembrie 2012, sunt aplicabile prevederile art. 2506 alin. (1), art. 2512 alin. (1), art. 2500 alin. (1), art. 2517 şi art. 2524 din C. civ.

A mai susţinut recurentul-pârât că cererea reconvenţională depusă la Tribunalul Bacău nu are efect întreruptiv de prescripţie, motivat de faptul că acea cerere a fost anulată, ca netimbrată, iar ulterior, nu a fost introdusă o nouă cerere în termenul legal de 6 luni.

Concluzionând, recurentul-pârât a învederat că instanţa de apel a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, şi a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, iar, în rejudecare, admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al intimatului-reclamant.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului-reclamant, care nu a depus întâmpinare în termenul legal.

5. Procedura de filtru

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. şi, având în vedere prevederile Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 212 din 16 martie 2020, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 224 din 19/03/2020, completul de filtru a apreciat că se impune ca excepţia nulităţii căii de atac pentru netimbrare să fie supusă analizei în şedinţă publică, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să facă dovada imposibilităţii conformării în privinţa dispoziţiilor instanţei de achitare a taxei judiciare de timbru.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

În acelaşi timp, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia de primire din 2 septembrie 2019 s-a stabilit că recurentul-pârât B. datorează o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2802,50 RON, conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin adresa emisă la data de 5 septembrie 2019 şi comunicată recurentului-pârât la data de 9 septembrie 2019, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, s-a pus în vedere recurentului să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2802,50 RON, sub sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar în măsura în care nu va depune la dosar taxa în cuantum de 2802,50 RON, instanţa va aprecia asupra anulării cererii de recurs, ca netimbrată.

Prin încheierea din 1 aprilie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâtul B. şi, raportat la prevederile Decretului nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, a apreciat că se impune ca excepţia nulităţii căii de atac pentru netimbrare să fie supusă analizei în şedinţă publică, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să facă dovada imposibilităţii conformării în privinţa dispoziţiilor instanţei de achitare a taxei judiciare de timbru.

Încheierea de admitere în principiu a fost comunicată recurentului-pârât la data de 6 aprilie 2020, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la filele nr. x şi 29 din dosarul de recurs.

Pentru termenul de judecată din 3 iunie 2020, recurentul-pârât a fost citat cu menţiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2802,50 RON, potrivit citativului aflat la dosarul de recurs.

În cauză, recurentul-pârât nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. e) coroborat cu art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată; or, în cauza de faţă, Înalta Curte reţine că prin adresa emisă la data de 5 septembrie 2019, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu şi prin încheierea de admitere în principiu din 1 aprilie 2020, recurentul a fost înştiinţat despre sancţiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată a taxei judiciare de timbru datorate în recurs, precum şi despre posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile legale anterior evocate şi de art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2802,50 RON, şi, în consecinţă, va anula recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 416/2019 din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 416/2019 din 20 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2020.