Fair trial violation for failure to provide reasonable timeframe and notice regarding judicial stamp tax and legal aid options in recusal proceedings for detained litigant

Şedinţa publică din data de 03 iunie 2020

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea formulată la data de 28 martie 2019, în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, după încheierea dezbaterilor în cauză şi rămânerea în pronunţare, dar înainte de terminarea şedinţei de judecată, recurentul A. a declarat oral că înţelege să recuze completul de judecată Civil Recurs - 02.

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată oral la data de 28 martie 2019 de recurentul A., în timpul şedinţei de judecată, împotriva membrilor completului de judecată Civil R2.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-intimat A., cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 mai 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că la data de 12 aprilie 2019, vineri, a primit comunicarea instanţei prin care i s-a pus în vedere ca, până la termenul din 15 aprilie 2019, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON, aferentă soluţionării cererii de recuzare, iar în aceeaşi zi a trimis, prin poştă, către Curtea de Apel Iaşi cerere de ajutor public judiciar, formulată potrivit dispoziţiilor din O.U.G. nr. 51/2008 şi a răspuns excepţiei tardivităţii cererii de recurs.

Conchizând, recurentul a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate şi reluarea judecării cererii de recuzare.

3. Apărări formulate în cauză

Intimaţii B. şi C. au depus întâmpinare la data de 01 iulie 2019, prin care au solicitat admiterea cererii de recurs şi a cererii de recuzare formulate de A..

La data de 18 iulie 2019, intimata D. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.

4. Procedura de filtru

Prin încheierea din încheierea din 19 februarie 2020, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:

La data de 28 martie 2019, după închiderea dezbaterilor şi rămânerea în pronunţare asupra cererii de recurs declarate de recurenţii A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 1834/2018 din 14 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, dar înainte de terminarea şedinţei de judecată, recurentul A., prezent în faţa instanţei de judecată şi aflat în stare de deţinere în Penitenciarul Iaşi, a declarat oral că formulează cerere de recuzare a completului de judecată Civil Recurs-02.

Prin adresa emisă la data de 9 aprilie 2019, aflată la dosarul Curţii de Apel Iaşi, şi comunicată petentului A. la Penitenciarul Iaşi la data de 12 aprilie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflate la fila nr. x, instanţa, în vederea soluţionării cererii de recuzare, i-a pus în vedere petentului ca până la termenul de judecată din 15 aprilie 2019 să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 RON, sub sancţiunea nulităţii.

Prin încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2016, instanţa învestită cu soluţionarea incidentului recuzării, a anulat cererea de recuzare formulată de recurentul A. pentru considerentul că acesta nu s-a conformat obligaţiei de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 300 RON, stabilită conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, deşi a fost încunoştinţat cu privire la această obligaţie, sub sancţiunea anulării cererii.

Prin cererea de recurs, recurentul a criticat încheierea recurată, arătând că este încarcerat în Penitenciarul Iaşi, iar adresa prin care i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxă judiciară de timbru a fost comunicată la 12 aprilie 2019, într-o zi de vineri, zi în care a formulat cerere de ajutor public judiciar, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 15 aprilie 2019.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că adresa emisă de instanţă la 9 aprilie 2019 a fost comunicată recurentului la 12 aprilie 2020 (vineri), iar termenul de judecată a fost stabilit la 15 aprilie 2020 (luni), recurentului fiindu-i practic imposibil să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru într-un timp atât de scurt, ţinând cont şi de starea sa de detenţie în cadrul Penitenciarului Iaşi.

Mai mult, din cuprinsul adresei din 9 aprilie 2019 reiese că instanţa nu i-a pus în vedere recurentului că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, în temeiul art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 sau că potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate.

În atare situaţie, Înalta Curte reţine că în cauza Iordache contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut încălcarea art. 6 din Convenţie faţă de împrejurarea că instanţele naţionale nu au explicat reclamantului consecinţele neplăţii taxelor de timbru aferente soluţionării apelului şi recursului, sau că acesta poate solicita să fie exonerat de această plată.

În raport de aceste aspecte prezentate, Înalta Curte constată că instanţa care a pronunţat încheierea atacată nu a respectat dispoziţiile art. 6 din C. proc. civ., care reglementează imperativul respectării dreptului la un proces echitabil şi nu a oferit petentului un termen rezonabil pentru a achita taxa judiciară de timbru stabilită pentru judecarea cererii de recuzare, având în vedere şi circumstanţele particulare în care se afla acesta.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte reţine că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 498 alin. (1) C. proc. civ., va dispune admiterea recursului şi casarea în tot a încheierii recurate şi, tinând seama de faptul că instanţa a cărei încheiere a fost recurată a soluţionat cererea de recuzare pe cale de excepţie, fără a o cerceta, se impune ca rejudecarea, după casare, a cererii de recuzare să se facă de aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Iaşi.

Cu ocazia rejudecării cererii de recuzare, urmează a se avea în vedere că recurentul A., aflat în stare de detenţie în Penitenciarul Iaşi, a formulat cerere de ajutor public judiciar, care a primit dată certă în 15 aprilie 2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu din 15 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 iunie 2020.