Civil delictual liability for judicial enforcement of mortgage rights: failure to prove unlawful act defeats tort claim for damages

Şedinţa publică din data de 2 iunie 2020

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 25.07.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Galaţi reclamantele A. şi B., au chemat în judecată pe pârâta C. solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 118.125 RON către reclamanta A., respectiv suma de 196.875 RON reclamantei B., cu titlu de contravaloare prejudiciu. Totodată au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 647/2018 a Tribunalului Galaţi s-a respins cererea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâta C. Bucureşti - prin Sucursala Galaţi, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a dispus ca suma de 3467,5 RON şi suma de 3542,5 RON reprezentând taxe judiciare de timbru de la plata cărora reclamantele A., respectiv B. au fost scutite, să rămână în sarcina statului.

3. Hotărârea pronunţată în apel de Curtea de apel.

Prin încheierea din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D., ca nefondată.

Prin decizia nr. 5 l/A din 13 martie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 712 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

A respins apelul declarat de reclamanta A., prin mandatar, împotriva sentinţei civile nr. 647/2018 a Tribunalului Galaţi, ca nefondat.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva încheierii din 12 februarie 2019 şi a deciziei nr. 5 IA din 13 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2017, a declarat recursuri reclamanta A., criticând soluţia pentru nelegalitate.

În cuprinsul primei cereri de recurs, îndreptată împotriva încheierii din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, reclamanta a formulat următoarele critici:

- încheierea nu conţine practicaua şi considerentele care au condus la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare;

- încheierea nu a fost comunicată reclamantei, nu s-a aflat la dosarul cauzei anterior pronunţării deciziei nr. 51 din 13 martie 2019 iar pronunţarea asupra cererii de recuzare nu s-a făcut în şedinţă publică;

- cererea de recuzare a fost judecată şi soluţionată de cei doi membri ai aceluiaşi complet de judecată C3A al Curţii de Apel Galaţi care au judecat şi apelul, printre care se află şi judecătorul recuzat D.;

- încheierea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 şi art. 51 alin. (5) C. proc. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. l, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin cea de-a doua cerere de recurs, îndreptată împotriva deciziei nr. 51A din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 647/2018 a Tribunalului Galaţi, ca nefondat, reclamanta a formulat următoarele critici:

- instanţa de apel a preluat ca atare considerentele primei instanţe şi motivele invocate de intimată prin întâmpinare, fără a face o analiză a criticilor efective ale reclamantei, şi fără a analiza întreg probatoriul administrat în cauză;

- instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale în materie, hotărârea fiind pronunţată de un complet de judecată din care a făcut parte şi doamna judecător D., ce pronunţat şi încheierea din 6 martie 2017 din dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Galaţi;

- decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, contradictorii în raport cu concluziile instanţei de fond referitoare la admisibilitatea cererii de chemare în judecată;

- hotărârea atacată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) şi (2) şi art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum şi cu încălcarea art. 1349 şi art. 1375 C. civ.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. l, 6 şi 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

5. Procedura de filtru.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 10 decembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 31 martie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Recursurile au fost comunicate intimaţilor la datele de 10 şi 11 iunie 2019, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar.

La data de 11 iulie 2019, cu respectarea termenului prevăzut de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 alin. (5) C. proc. civ., a formulat întâmpinare intimata C. S.A., prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva deciziei nr. 51A din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Galaţi şi menţinerea acestei hotărâri ca fiind temeinică şi legală .

Întâmpinarea a fost comunicată părţilor la data de 23 septembrie 2019, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, fiind depus răspuns la întâmpinare de către recurenta-reclamantă la data de 02.08.2019 .

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin recursul declarat împotriva încheierii din 12 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2017, recurenta arată că încheierea nu conţine practicaua şi considerentele care au condus la pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, că nu i-a fost comunicată, că nu s-a aflat la dosarul cauzei anterior pronunţării deciziei nr. 51 din 13 martie 2019, iar pronunţarea asupra cererii de recuzare nu s-a făcut în şedinţă publică.

Se mai susţine ca cererea de recuzare a fost judecată şi soluţionată de cei doi membri ai aceluiaşi complet de judecată C3A al Curţii de Apel Galaţi care au judecat şi apelul, printre care se află şi judecătorul recuzat D., încheierea fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 şi art. 51 alin. (5) C. proc. civ.

Motivele de recurs invocate de recurenta reclamanta nu se circumscriu criticilor de nelegalitate reglementate de art. 488 pct. l, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., indicate de recurenta reclamantă.

Astfel, pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 1 C. proc. civ. este necesar ca instanţa să nu fi fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale. Instanţa nu este alcătuită potrivit dispoziţiilor legale atunci când judecătorii nu aveau dreptul să facă parte din complet pentru că erau incompatibili ori fusese admisă cererea de abţinere sau de recuzare, situaţie în care se analizează aspectul "calitativ" al compunerii.

În cauză, prin încheierea din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D., ca nefondată, din completul care a dispus asupra acestei soluţii nefăcând parte judecătorul recuzat D., aşa cum susţine recurenta reclamantă,ci judecătorii E. şi F. .

Nici motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. indicat de recurentă nu este incident, prin hotărârea dată, instanţa nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc. De altfel, recurenta nici nu a indicat care anume regulă de procedură ar fi fost încălcată prin încheierea pronunţată de curtea de apel.

În ceea ce priveşte critica de nelegalitate invocată de recurentă, şi anume că încheierea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei (art. 488 pct. 6 C. proc. civ.), textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă. Nici acest motiv de recurs nu este fondat. Încheierea atacată din 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi cuprinde motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora judecătorii şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, arătându-se de ce este neîntemeiată cererea de recuzare împotriva judecătorului recuzat, şi anume că pronunţarea de către acest judecător recuzat a unei cereri de ajutor public judiciar într-un alt dosar, cu alt obiect, nu determină incompatibilitatea acestuia.

Ultimul motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat, susţinerile recurentei privind încălcarea art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13 şi art. 51 alin. (5) C. proc. civ. neputând fi primite. Acest motiv de nelegalitate a fost limitat la încălcarea sau aplicarea normelor de drept material, ceea ce înseamnă că este exclusă posibilitatea invocării ipotezelor privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept procesual. Cu ocazia soluţionării cererii de recuzare, instanţa nu a încălcat sau aplicat greşit norme de drept material care să atragă nelegalitatea hotărârii recurate, textele de lege indicate de recurentă vizând normele de procedură privind soluţionarea cererii de recuzare, aspecte analizate prin prisma primului motiv de recurs invocat.

Al doilea memoriu de recurs priveşte decizia nr. 51/A din data de 13 martie 2019, pronunţata de Curtea de Apel Galaţi, recurenta invocând mai multe critici de nelegalitate, şi anume faptul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale în materie, hotărârea fiind pronunţată de un complet de judecată din care a făcut parte şi doamna judecător D., ce a pronunţat şi încheierea din 6 martie 2017 din dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Galaţi; că decizia atacată cuprinde motive străine de natura cauzei, contradictorii în raport cu concluziile instanţei de fond referitoare la admisibilitatea cererii de chemare în judecată; că hotărârea atacată este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) şi (2) şi art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum şi cu încălcarea art. 1349 şi art. 1375 C. civ.

Prima susţinere întemeiată pe pretinsa incidenţă a prevederilor art. 488 pct. 1 C. proc. civ. nu este fondată, ea vizează participarea judecătorului recuzat la soluţionarea cauzei. Or, în spetă, prin respingerea cererii de recuzare a judecătorului respectiv prin încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2019 a Curţii de Apel Galaţi nu s-a creat o stare de incompatibilitate care să atragă incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba de o instanţă alcătuită nelegal.

Al doilea motiv de recurs vizează incidenţa motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., aplicabil în cazul în care hotărârea nu ar fi deloc motivată sau ar cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Decizia atacată, nr. 51/A din data de 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017 nu cuprinde motive străine de natura cauzei, şi nici contradictorii în raport cu concluziile instanţei de fond referitoare la admisibilitatea cererii de chemare în judecată, aşa cum susţine recurenta reclamantă.

Astfel, argumentele inserate în cuprinsul deciziei atacate sunt în sensul reţinerii caracterului nefondat al acţiunii . Se arată de către Curtea de Apel că fapta juridică ilicită reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane, că în speţă nu s-a probat existenţa încălcării unor norme de drept obiectiv, astfel că nu se poate reţine ca dovedită condiţia existenţei faptei ilicite. De asemenea, se învederează că neîntrunirea uneia din condiţiile cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale face inutilă analiza celorlalte condiţii astfel că argumentele reţinute în considerentele deciziei sunt în sensul respingerii apelului declarat, cu consecinţa menţinerii soluţiei de respingere a acţiunii, nu de admitere a acesteia, aşa cum apreciază recurenta.

Ultima critică invocată de recurentă în cadrul memoriului de recurs vizează încălcarea dispoziţiilor art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) şi (2) şi art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., precum şi încălcarea art. 1349 şi art. 1375 C. civ.

Textele de lege prevăzute de art. 715 alin. (4), art. 667, art. 687 alin. (1) şi (2) şi art. 688 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. sunt norme a căror aplicare de către Curtea de Apel nu atrage nelegalitatea deciziei atacate.

Recurenta reclamanta arată că vânzarea cotei părţi din apartamentul situat în Mun. Galaţi s-a făcut prin executare silită imobiliară prin încălcarea, în primul rând, a dispoziţiilor art. 687 alin. (1) şi alin. (2) din Noul C. proc. civ., ce reglementează executarea silită împotriva moştenitorilor, precum şi cu încălcarea celorlalte dispoziţii incidente în materie de executare silită şi proprietate privată garantate de legea fundamentală, arătate prin cererile de chemare în judecată şi de apel, susţineri ce nu sunt fondate.

Instanţa de apel a considerat în mod corect că nemulţumirile privind modul de efectuare a executării silite a imobilului nu pot fi primite, recurenta, în calitate de moştenitoare a lui G. a fost debitoare în procedura execuţională care a făcut obiectul dosarului x/2011 a BEJ H. şi nu terţ pentru a se putea prevala de dispoziţiile art. 715 alin. (5) C. proc. civ.

Prevederile legale incidente au fost corect aplicate de Curtea de apel, eventualele nemulţumiri ale recurentei reclamante legate de modul de efectuare a procedurilor execuţionale putând fi valorificate doar pe calea contestaţiei la executare, mijloc procedural legal special pus la dispoziţia părţilor din procedura ce vizează executarea silită.

Pe de altă parte, în mod just s-a statuat că dispoziţiile art. 712 C. proc. civ. constituie dispoziţii speciale şi derogatorii de la dreptul comun, în cazurile în care legiuitorul stabileşte un regim special şi derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, acestea sunt prioritare faţă de norma de drept comun.

Nu se poate vorbi în cauză nici de încălcarea dispoziţiilor art. 688 alin. (2) din Noul C. proc. civ., neputând fi primite criticile recurentei în sensul că trecerea la executarea silită imobiliară asupra cotei părţi de moştenire nu putea fi realizabilă.

În ceea ce priveşte încălcarea art. 1349 şi art. 1375 C. civ., nici aceasta susţinere din cadrul memoriului de recurs nu este fondată.

În cauză, instanţa de apel a considerat în mod just, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, că nu s-a probat existenţa vreunei fapte ilicite atâta vreme cât bunul în cauză a fost vândut la licitaţie ca urmare a existenţei contractului de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 14.07.2009 de către BNP I., şi drept urmare neîntrunirea uneia din condiţiile cerute de antrenarea răspunderii civile delictuale nu mai impune verificarea celorlalte cerinţe legale pentru a atrage obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului pretins acuzat reclamantei. Astfel, se conchide în mod legal de către Curtea de Apel că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a opera răspunderea civilă delictuală a pârâtei C. Bucureşti - prin Sucursala Galaţi, Curtea de apel realizând o corectă aplicare a prevederilor art. 1349 şi art. 1375 C. civ.

Pentru aceste considerente, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2019 şi a deciziei nr. 51/A din data de 13 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2019 şi a

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2020.