Appeal annulled as void for failing to specify legal grounds; tort claim rejected.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la 22 martie 2017, reclamanţii S.C. A. S.R.L. Bascov şi B. au chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând să se constate că pârâtul a formulat, în perioada martie- aprilie 2016, afirmaţii denigratoare şi mincinoase cu privire la reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B., administratorul acestei societăţi comerciale, afirmaţii de natură a afecta reputaţia şi prestigiul societăţii, precum şi dreptul la demnitate al reclamantului B..

S-a mai solicitat obligarea pârâtului la publicarea, pe cheltuiala sa, într-un ziar de circulaţie naţională, a hotărârii definitive ce se va pronunţa în cauză, precum şi la plata sumei de 250.000 euro către reclamanta S.C. A. S.R.L. Bascov, respectiv a sumei de 100.000 euro către reclamantul B., reprezentând daune morale pentru afirmaţiile denigratoare şi mincinoase cu privire la aceştia.

Prin cererea precizatoare, formulată la 14 aprilie 2017, reclamanţii au micşorat valoarea pretenţiilor la suma de 100.000 euro, respectiv 456.310 RON.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vâlcea

Prin sentinţa civilă nr. 1172, pronunţată la 19 octombrie 2018 de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii S.C. A. S.R.L. Bascov şi B., în contradictoriu cu pârâtul C..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă

Prin decizia civilă nr. 2746 din 06 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins apelul formulat de reclamanţii S.C. A. S.R.L. Bascov şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1172, pronunţată la 19 octombrie 2018 de Tribunalul Vâlcea.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă au declarat recurs reclamanţii S.C. A. S.R.L. Bascov şi B..

În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a analizat parţial şi fragmentat situaţia de fapt, ipoteză care echivalează cu nesoluţionarea în fond a cauzei. S-a arătat că problema de fond, esenţială, indicată în acţiune şi care nu a fost cenzurată de către instanţa de apel, în fond, este determinată de faptul că pârâtul a susţinut în anul 2016 că situaţiile reclamate şi analizate parţial reprezintă efectul acţiunilor întreprinse în mandatul anterior de către contracandidatul său şi/sau de către reprezentanţi ai autorităţii locale din cadrul Primăriei Dănicei, inducându-se ideea că societăţii reclamante i-ar fi fost create avantaje financiare de actualii reprezentanţi ai autorităţii locale prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren forestier în suprafaţă de 300 ha şi prin acordarea, cu orice titlu de către Primăria Dănicei, a unei suprafeţe de teren din islazul acestei comune. Or, pârâtul, în calitatea sa deţinută la momentul respectiv în cadrul Consiliului Local al UAT Comuna Dănicei, judeţul Vâlcea, avea posibilitatea de a cunoaşte şi cunoştea în mod efectiv faptul că reprezentanţii Primăriei Comunei Dănicei nu au avut nicio contribuţie, niciun rol în încheierea actelor juridice în baza cărora sunt deţinute respectivele bunuri.

Se invocă încălcarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor de drept material privind răspunderea civilă delictuală avându-se în vedere caracterul profund mincinos al afirmaţiilor pârâtului în privinţa modalităţii în care respectivele suprafeţe de teren au intrat în patrimoniul societăţii reclamante şi al S.C. D. S.R.L.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 20 august 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

Prin rezoluţia din 26 septembrie 2019, s-a dispus comunicarea motivelor de recurs, iar, după efectuarea formalităţilor de comunicare, întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 20 februarie 2020, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

5. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ reglementează, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, deşi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului promovat de către reclamanţi şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată.

Astfel, recurenţii s-au rezumat la a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, susţinând că instanţa de apel a analizat parţial şi fragmentat situaţia de fapt şi au arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală avându-se în vedere caracterul profund mincinos al afirmaţiilor pârâtului în privinţa modalităţii în care anumite suprafeţe de teren au intrat în patrimoniul societăţii reclamante şi al S.C. D. S.R.L., fără a preciza, în concret, norma juridică încălcată.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurenţi privind situaţia de fapt, susţinerile potrivit cărora instanţa de apel a analizat parţial şi fragmentat situaţia de fapt, ipoteză care ar echivala cu nesoluţionarea în fond a cauzei.

Totodată, pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la indicarea unor dispoziţii legale pretins încălcate, cu referire la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa de apel, întrucât cererea de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susţine nelegalitatea şi nu netemeinicia hotărârii.

Or, criticile recurenţilor-reclamanţi prin care au susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală avându-se în vedere caracterul profund mincinos al afirmaţiilor intimatului-pârât în privinţa modalităţii în care anumite suprafeţe de teren au intrat în patrimoniul societăţii reclamante şi al S.C. D. S.R.L. nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege, vizând aspecte ce ţin de situaţia de fapt, reţinută de instanţă în baza aprecierii probelor administrate în dosar.

Astfel, susţinerile din cererea de recurs nu se încadrează pe temeiurile de drept invocate de recurenţi, acestea reprezentând veritabile reiterări ale elementelor care circumstanţiază situaţia de fapt dedusă judecăţii. Fără existenţa unor expuneri care să reflecte raţionamentul eronat al instanţei de apel, sub aspectul normelor de drept material reţinute ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanţa de recurs nu poate decela care anume sunt aspectele de nelegalitate ale hotărârii de apel.

Prin recursul formulat, recurenţii critică o lipsă de analiză de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte percepţia cititorilor asupra situaţiilor reclamate de pârât şi conforme cu realitatea. Or, în economia considerentelor instanţei de apel se regăseşte explicaţia neechivocă pentru care această instanţă a respins apelul formulat ca nefondat, apreciind că, în speţă, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, sub acest aspect nefiind formulate critici ce pot fi încadrate în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurenţii-reclamanţi nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Reţinând că recurenţii-reclamanţi nu au prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei nr. 2746 din 6 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Fără cale atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.