Recourse annulled for failure to frame fact-based criticisms as grounds of illegality under the exhaustive cassation list

Şedinţa publică din data de 28 mai 2020

Analizând recursul, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă, la 22 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C. şi D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x din 5 septembrie 2012 de B.N.P. Asociaţi E. şi F. din Ovidiu şi a actului adiţional nr. x autentificat sub nr. x/30.07.2013 de B.N.P. Asociaţi E. şi F. din Ovidiu, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 63.500 euro, cu cheltuieli de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Constanţa

Prin sentinţa civilă nr. 1105 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a fost respinsă acţiunea reclamantului B., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. A fost respinsă, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D.. A fost obligată reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa

Prin decizia civilă nr. 1/C din 9 ianuarie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă a respins apelul declarat de reclamanta A., prin mandatar G. împotriva încheierii din 2 aprilie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1105 din 26 aprilie 2018 pronunţate de Tribunalul Constanţa. A anulat apelul reclamantului B. declarat împotriva încheierii din 1 martie 2018 şi a sentinţei civile nr. 1105 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, ca netimbrat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a declarat recurs reclamanta A., prin mandatar G..

În cuprinsul cererii de recurs, după expunerea considerentelor sentinţei pronunţate în cauză şi a deciziei atacate, recurenta - reclamantă arată că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală privind încheierea din 2 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de probe formulate în scris în faţa instanţei de fond şi reiterată în apel.

Se consideră că s-a reţinut, în mod greşit, că nu au fost dovedite atât dolul, cât şi cauza ilicită şi imorală, prin raportare la înscrisurile administrate în cauză.

Se susţine că instanţa de apel a omis să prezinte situaţia reală, dovedită cu înscrisuri, care proba săvârşirea dolului de către intimaţii-pârâţi.

În continuarea argumentelor invocate, recurenta prezintă situaţia de fapt din dosar, istoricul relaţiei contractuale dintre părţi, apreciind că instanţa de apel a ignorat elementele care au determinat neîncheierea în formă autentică a actului de vânzare cumpărare pentru primul apartament din culpa exclusivă a intimaţilor-pârâţi, soţii H., şi a trecut sub tăcere cauzele care au determinat încheierea actului adiţional nr. x la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise formulate, intimaţii pârâţi C. şi D. au solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât recurenta reclamantă contestă prin cererea de recurs situaţia de fapt reţinută, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 23 august 2019 şi a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cu reiese din Fişa ECRIS .

Prin rezoluţia din 1 octombrie 2019 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 29 octombrie 2019, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 20 februarie 2020 s-a fixat termen de judecată la 28 mai 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

6. Soluţia şi considerentele asupra recursului

Dispoziţiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor, iar dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din acelaşi act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa a cărei hotărâre se atacă şi încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menţionate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reţine că, deşi se susţine că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raţionamentului curţii de apel care a determinat soluţia de respingere, ca nefondat, a apelului promovat de către aceasta şi care să tindă a demonstra nelegalitatea judecăţii finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce ţin de situaţia de fapt a speţei, critici vizând reţinerea greşită a situaţiei de fapt de către instanţa de apel, prin raportare la înscrisurile administrate în cauză, fără a arăta care sunt dispoziţiile legale încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Recurenta - reclamantă se limitează la simpla susţinere a faptul că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală privind încheierea din 2 aprilie 2018, prin care a fost respinsă cererea de probe formulate în scris în faţa instanţei de fond şi reiterată în apel, fără a indica dispoziţiile legale încălcate şi fără a aduce argumente în sprijinul celor susţinute.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanţa de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă privind situaţia de fapt, prezentarea istoricului relaţiei contractuale dintre părţi şi aprecierile potrivit cărora instanţa de apel a ignorat elementele care au determinat neîncheierea în formă autentică a actului de vânzare cumpărare pentru primul apartament din culpa exclusivă a intimaţilor-pârâţi, soţii H., şi a trecut sub tăcere cauzele care au determinat încheierea actului adiţional nr. x la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.

Excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului şi susţinerile recurentei-reclamante care vizează modul de apreciere a probelor, instanţele de fond şi de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Astfel, criticile prin care recurenta-reclamantă a susţinut că dolul şi cauza imorală şi ilicită sunt dovedite, contrar celor reţinute de instanţa de apel, precum şi cea potrivit căreia instanţa de apel omite să prezinte situaţia reală, dovedită cu înscrisuri, care proba săvârşirea dolului de către intimaţii-pârâţi, nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, având în vedere că susţinerile formulate de recurenta-reclamantă nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Reţinând că recurenta-reclamantă nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condiţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din acelaşi act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1/C din 9 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 mai 2020.