Appeal by deceased claimant annulled for lack of procedural capacity; first-instance rejection of challenge to education document regulations stands.

Asupra apelului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 30 iunie 2014, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE, DIRECŢIA GENERALĂ ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR ŞI OFICIUL JURIDIC, UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale, Direcţia Naţională de Învăţământ Superior prin Oficiul Juridic să-şi modifice Regulamentul de eliberare a actelor de studii în învăţământul superior, respectiv art. 16, care nu este coroborat cu O.G. nr. 41/2003 privind schimbarea pe cale administrativă a numelui şi art. 31 din acelaşi act normativ, care obligă Ministerul Administraţiei şi Internelor sa elibereze duplicatul foii matricole, aspect pe care instituţia menţionată îl refuza ca nefiind de competenţa sa.

Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 289 din 3 februarie 2017 a respins acţiunea modificată şi precizată de reclamanta A., în raport cu pârâta Universitatea Babeş-Bolyai, pentru autoritate de lucru judecat; a respins acţiunea modificată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, şi Arhivele Naţionale ale României, ca nefondată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu apelul formulat de A., Înalta Curte reţine următoarele.

Art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, lege specială în materie, stabileşte, derogând de la norma generală procedural civilă, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în prima instanţă calea de atac a recursului declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Prin sentinţa ce face obiectul prezentei căi de atac, instanţa de fond a consemnat, în cuprinsul dispozitivului, în mod corect, cu respectarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, calea de atac a recursului ce poate fi exercitată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Deşi corect indicată în cuprinsul sentinţei atacate, calea de atac legală a recursului, reclamanta a înţeles să declare apel în cauză.

Instanţa de control judiciar reţine, totodată, considerentele şi dispozitivul Deciziei nr. 19 din 24 octombrie 2016 pronunţate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) şi art. 152 C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.".

Raportat la considerentele şi la dispozitivul deciziei menţionate, Înalta Curte reţine că recalificarea s-ar impune numai în măsura în care s-ar fi menţionat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul, în condiţiile în care în hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a menţionat în mod legal că poate fi atacată cu recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată din oficiu, Înalta Curte reţine că este întemeiată.

Înalta Curte constată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2019 a fost restituită la dosar cu menţiunea destinatar decedat.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 din C. proc. civ. "acţiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecţia dreptului subiectiv pretins de către una dintre părţi sau a unei situaţii juridice, precum şi pentru asigurarea apărării părţilor în proces".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 32 C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condiţiile legii (...)."

Aşadar, una dintre condiţiile exercitării acţiunii civile, este capacitatea procesuală, alături de condiţiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes.

Or, capacitatea procesuală de folosinţă, care este determinată de însăşi capacitatea civilă de folosinţă, este aptitudinea generală şi abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacităţii civile de exerciţiu.

Prin urmare, reţinând că la data de judecării cauzei, reclamanta era decedată, Înalta Curte constată, în raport dispoziţiile art. 56 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., că aceasta nu mai are capacitate procesuală de folosinţă, nemaiputând fi subiect de drepturi şi obligaţii şi, în consecinţă, subiect al raportului de drept dedus judecăţii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula apelul, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează apelul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 289 din 3 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa capacităţii de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP