Suspension of administrative enforcement: satisfaction of well-justified case and imminent damage requirements in financial aid disputes

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 octombrie 2017, reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 şi înregistrat la pârâtă sub nr. x/6.03.2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceluiaşi act administrativ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 193 din 15 decembrie 2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 193 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. Întreprindere Individuală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale şi a apreciat în mod greşit probele administrate în cauză. Motivul de nelegalitate invocat, şi anume verificarea deficitară efectuată de pârâtă în teren, cu privire la efectivul de păsări deţinut de reclamantă în cadrul exploataţiei situate în comuna Todireşti, face dovada, la nivelul aparenţei, a nelegalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Expunând rulajul păsărilor achiziţionate, sacrificate şi înstrăinate în cadrul fermei în perioada 2014 - 2016, cu indicarea documentelor justificative, recurenta-reclamantă concluzionează că numărarea efectivului de păsări la data vizitei în teren nu a fost una efectivă. Recurenta-reclamantă apreciază că a respectat dispoziţiile contractului de finanţare şi a anexei la contract, precum şi prevederile art. 2 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fiind îndreptăţită la primirea celei de-a doua tranşe din suma finanţată, refuzul de plată şi emiterea procesului-verbal de constatare a neregulii fiind nelegale, prin acest din urmă act reţinându-se o altă situaţie de fapt decât cea reală.

În concluzie, recurenta-reclamantă consideră că sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, din probele administrate rezultând o îndoială evidentă asupra legalităţii actului administrativ, precum şi paguba iminentă, împotriva întreprinderii fiind declanşată executarea silită, iar până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare se vor calcula dobânzi şi penalităţi într-o sumă considerabilă, de natură a prejudicia grav patrimoniul întreprinderii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 martie 2018, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, iar reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală este fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă cu privire la greşita interpretare de către instanţa de fond a prevederilor art. 14, coroborate cu art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt întemeiate, în cauză fiind îndeplinite, cumulativ, cerinţele legale necesare admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ.

Reclamanta A. Întreprindere Individuală a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 şi înregistrat sub nr. x/6.03.2017, emis de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.", iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. (...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În cauză, contrar opiniei primei instanţe, Înalta Curte apreciază că există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, argumentele reclamantei privitoare la consemnarea unei situaţii de fapt nereale în cuprinsul procesului-verbal contestat, ca urmare a nerespectării, de către funcţionarii pârâtei, a obligaţiei de verificare în teren a efectivului de păsări deţinut de reclamantă, reprezentând o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului.

Înalta Curte va avea în vedere jurisprudenţa europeană în materie, respectiv cauza T-184/01 R, IMS Health Inc. şi Comisia CE, prin care s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită atunci când se relevă existenţa "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la corectitudinea fundamentului legal al deciziei atacate", iar în cauza de faţă au fost invocate motive de nelegalitate a actului administrativ care, la o cercetare sumară, conduc spre ideea unei interpretări şi aplicări eronate de către pârâtă a prevederilor legale în materie, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, în ceea ce priveşte existenţa neregulii şi stabilirea creanţei bugetare în sarcina reclamantei.

Totodată, Înalta Curte constată că, prin Sentinţa civilă nr. 38 din 27 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, fiind anulată Decizia de soluţionare a contestaţiei din 21 aprilie 2017, înregistrată sub nr. x/21.04.2017 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare înregistrat la AFIR sub nr. x/6.03.2017, încheiat la data de 1.03.2017. Chiar dacă această sentinţă nu are caracter definitiv (împotriva sa fiind exercitată calea de atac a recursului de către pârâtă), soluţia pronunţată constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat, întrucât generează îndoieli serioase şi rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ dedus judecăţii.

Referitor la cea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că, raportat la valoarea debitului, punerea în executare a actului administrativ atacat, anterior exercitării controlului de legalitate de către instanţa de judecată, ar perturba grav activitatea reclamantei, generând un prejudiciu de ordin material greu de înlăturat.

Această concluzie este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond, din care rezultă că organele fiscale au declanşat procedurile de executare silită împotriva reclamantei pentru recuperarea creanţei bugetare stabilită prin procesul-verbal contestat, instituind sechestru asupra bunurilor imobile aflate în patrimoniul debitoarei, afectate desfăşurării activităţii economice, conform procesului-verbal încheiat sub nr. x/28.09.2017

În consecinţă, în cauză s-a făcut dovada punerii în executare a actului administrativ, împrejurare care, în lipsa unei măsuri de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, este de natură a îngreuna semnificativ situaţia financiară a întreprinderii individuale, existând pericolul imposibilităţii susţinerii activităţii şi/sau a diminuării patrimoniului reclamantei.

Înalta Curte subliniază că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra activităţii reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât sentinţa recurată este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, aspect de natură a atrage casarea hotărârii de fond şi reformarea soluţiei primei instanţe.

Pentru considerentele expuse, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va admite cererea de suspendare formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 şi înregistrat la pârâtă sub nr. x/6.03.2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a actului administrativ, ce face obiectul dosarului nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. Întreprindere Individuală împotriva Sentinţei civile nr. 193 din 15 decembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 1.03.2017 şi înregistrat la pârâtă sub nr. x/6.03.2017, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a actului administrativ, ce face obiectul dosarului nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2019.

GGC - MM