Timeliness of challenge to refusal of declassification: six-month decadal period under Art. 11(1)(b) Law 554/2004

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.02.2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. în conformitate cu art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul Administrativ, coroborate cu articolul 2 din Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene, a solicitat în contradictoriu cu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea paratul Statul Roman, prin Ministerul Afacerilor Interne, de a desecretiza Ordinul M.A.I. nr. 1/0535 din 21 iulie 2011, Anexa nr. x/21.07.2011 la Ordinul M.A.I. nr. 1/0535 din 21 iulie 2011, Nota Raport nr. x/2011, Raportul de analiza nr. S/x/2011 şi toate celelalte înscrisuri secretizate enumerate şi/sau trimise de către pârâtul Statul Român cu adresa din 9.12.2011 ori ulterior cu altele.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1389 din 15 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cererii, şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1389 din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă sau reţinerea sa pentru rejudecare.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

În susţinerea cererii de recurs, a învederat că prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, a invocat faptul că a fost încălcat art. 14 coroborat cu art. 153 C. proc. civ., fiind incident şi art. 15 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului întrucât i s-a încălcat liberul acces la justiţie.

Recurentul susţine că data când i s-a comunicat răspunsul nr. x este 13.08.2014 şi de la acest termen trebuie calculat termenul de decădere, invocând şi prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, apreciind că hotărârea primei instanţe este nelegală, fără să fi avut loc o analiză serioasă şi atentă a cauzei.

De asemenea, nu s-a menţionat termenul de recurs ceea ce reprezintă o încălcare a principiilor fundamentale procesuale civile.

Au fost încălcate prevederile art. 20 şi 22 C. proc. civ., principiile legalităţii, egalităţii în faţa legii, previzibilităţii şi predictibilităţii legilor, legitimităţii modificărilor legislative, hotărârea fiind dată cu încălcarea legii.

Astfel, arată că a aşteptat redactarea şi comunicarea unei alte Sentinţei civile, nr. 7432 din 12 noiembrie 2014, mai bine de 6 luni, motiv pentru care a solicitat sancţionarea disciplinară a magistratului, considerând că şi soluţia pronunţată în cadrul respectivului dosar este nerealistă şi neserioasă.

Apreciază că intimatul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a efectua operaţiunea de desecretizare a documentelor, deşi dreptul la informaţiile de interes public este garantat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 octombrie 2015, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a apreciat că este tardivă acţiunea, fiind formulată cu depăşirea termenului impus de prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Primul motiv de recurs constă în susţinerea că prima instanţă a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, invocă faptul că a fost încălcat art. 14 coroborat cu art. 153 C. proc. civ.

În primul rând, încălcarea normelor de procedură nu se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., invocat de recurent, ci cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În al doilea rând, nu se constată nicio încălcare a principiului contradictorialităţii întrucât excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne prin întâmpinare, susţinându-se că răspunsul către reclamant este datat 17.07.2014 iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 03.02.2015, cu mult peste termenul impus de prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Întâmpinarea a fost comunicată reclamantului care a formulat răspuns la întâmpinare prin care şi-a expus punctul de vedere cu privire la excepţia tardivităţii, precizând că acţiunea a fost formulată în termen.

În consecinţă, susţinerile recurentului în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 14 C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

Referitor la art. 153 C. proc. civ., se constată că se referă la citarea părţilor or, recurentul invocă doar în mod formal încălcarea acestui articol de către prima instanţă întrucât nu a indicat faptul că nu ar fi fost legal citat şi, verificând modul de îndeplinire a procedurii de citare, se constată că reclamantul a fost legal citat pentru termenul de judecată din data de 18 mai 2015, când instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei tardivităţii, potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

Contrar susţinerilor recurentului, motivarea hotărârii recurate este în conformitate cu art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind expuse considerentele faţă de care s-a apreciat că este tardiv formulată acţiunea şi temeiul de drept iar faptul că s-a indicat data răspunsului către reclamant ca fiind 17.02.2014 (în loc de 17.07.2014) este o simplă eroare materială.

În consecinţă, art. 15 alin. (1) din CEDO invocat de recurent nu are nicio aplicabilitate în prezenta cauză iar, potrivit jurisprudenţei CEDO, dreptul de acces la o instanţă poate fi supus, în anumite circumstanţe, unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripţie (Stubbings şi alţii împotriva Regatului Unit, pct. 51 - 52).

Instanţa de recurs constată că soluţia pronunţată de prima instanţă, de respingere a acţiunii ca fiind tardiv formulată, este corectă.

Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii".

Alineatul (2) al art. 11 este aplicabil doar dacă există motive temeinice care să justifice depăşirea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (1) iar, în cazul de faţă, recurentul-reclamant nu a justificat motivele temeinice care l-ar fi împiedicat să introducă acţiunea în instanţă în termen de 6 luni.

Deşi recurentul susţine că data când i s-a comunicat răspunsul nr. x este 13.08.2014 şi de la acest termen trebuie calculat termenul de decădere, instanţa de control judiciar apreciază că aceste susţineri nu sunt întemeiate.

Astfel, prin răspunsul nr. x din 17 iulie 2014, Ministerul Afacerilor Interne, referitor la petiţia transmisă privind declasificarea unor documente, a comunicat reclamantului-recurent faptul că documentele la care se face referire ar putea fi declasificate, sub rezerva respectării prevederilor art. 20 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România. S-a precizat că, la momentul elaborării documentelor şi a încadrării acestora în clasele respective de salarizare, au fost respectate prevederile legale privind modul de stabilire a clasei de salarizare pentru documentele create în cadrul M.A.I. prevăzute în Anexa nr. 2 la Ordinul M.A.I. nr. 389/2003 pentru aprobarea Ghidului de clasificare a informaţiilor în M.A.I., precum şi a Listei cu informaţii secret de serviciu în M.A.I.

Este evident că data comunicării refuzului de soluţionare a cererii adresată de petent este 17.07.2014, dată de la care începe să curgă termenul de decădere de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 03.02.2015, cu depăşirea acestui termen legal.

Răspunsul nr. x din 11 august 2014 la care face referire recurentul priveşte o altă cerere înregistrată sub nr. x din 22 iulie 2014 la Secretariatul General al Guvernului, ulterioară primirii de către reclamant a răspunsului din data de 17.07.2014 astfel că nu poate fi luată în considerare data de 13.08.2014

Raportat la data primirii răspunsului din 17.07.2014, este irelevant faptul că recurentul a aşteptat redactarea unei hotărâri judecătoreşti iar afirmaţiile referitoare la întârzierea în redactarea respectivei hotărâri din cadrul dosarului nr. x/2012 nu au legătură cu prezenta cauză şi nu reprezintă motive justificate care să îl fi împiedicat pe recurent să conteste în instanţă refuzul exprimat clar de către intimat prin adresa x/17.07.2014.

Criticile referitoare la hotărârea pronunţată în dosarul respectiv nu vor fi analizate în prezentul dosar întrucât obiectul recursului este verificarea legalităţii Sentinţei nr. 1389 din 18 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Nu vor fi analizate în cadrul recursului de faţă alegaţiile asupra fondului pricinii şi caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de soluţionare a cererii de desecretizare a documentelor întrucât prima instanţă s-a pronunţat, potrivit prevederilor art. 248 C. proc. civ., asupra excepţiei tardivităţii acţiuni şi nu a fost antamat fondul cauzei.

De asemenea, omisiunea de a se menţiona termenul în care se poate formula cererea de recurs nu are repercusiuni asupra soluţiei pronunţată de prima instanţă iar recurentul a formulat cererea de recurs în termenul prevăzut de lege astfel că nu i s-a produs nicio vătămare.

În consecinţă, nu au fost încălcate drepturile procesuale ale recurentului şi nici principiile constituţionale şi europene învederate astfel că, având în vedere considerentele expuse anterior, apreciind că, în raport de criticile invocate nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1389 din 18 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - MM