Public procurement challenge over restrictive qualification criteria: appeal allowed, judgment quashed and remanded due to lack of reasoning

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 04.08.2016 sub nr. x/2016, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL PANTELIMON a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE - DIRECŢIA GENERALĂ DE PROGRAME EUROPENE, ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună:

- Anularea Notei de neconformitate nr. x/21.01.2016 de stabilire a corecţiilor financiare pentru motive de netemeinicie cu privire la Contractul de lucrări nr. x din data de 12.01.2015, având ca obiect "Modernizarea infrastructurii rutiere şi a aliniamentelor stradale din Oraşul Pantelimon, Judeţul Ilfov" Cod SMIS x;

- Anularea Deciziei nr. 101 din data de 21.03.2016 emisă de Unitatea Soluţionare Contestaţii POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale Şi Administraţiei Publice, prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamanta, sub nr. x/07.03.2016 împotriva Notei de neconformitate nr. x/21.01.2016 de stabilire a corecţiilor financiare cu privire la Contractul de lucrări nr. x din data de 12.01.2015, "Modernizarea infrastructurii rutiere şi a aliniamentelor stradale din Oraşul Pantelimon, Judeţul Ilfov" Cod SMIS x;

- obligarea pârâtului să efectueze rambursarea procentului de 25% aplicată cu titlu de reducere procentuală din valoarea contractului de finanţare pentru proiectul Cod SMIS x "Modernizarea infrastructurii rutiere şi a aliniamentelor stradale din Oraşul Pantelimon, Judeţul Ilfov" conform Notei de neconformitate nr. x/21.01.2016;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 987 din 21 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAŞUL PANTELIMON, dispunând anularea Notei de constatare nr. x/21.01.2016 şi a Deciziei nr. 101/21.03.2016 emise de către pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 987 din 21 martie 2017, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală de Programe Europene a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii, iar urmare a rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Sub un prim aspect, recurenta a arătat că autoritatea contractantă a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de lucrări. S-a susţinut că, în ceea ce priveşte cerinţa minimă prin care autoritatea contractantă a impus că "Documentele de calificare şi propunere tehnică" vor include minim următoarele capitole/secţiuni, instanţa de fond a reţinut că această cerinţă are "un caracter pur formal, lipsit de relevanţă juridică", apreciind că ofertanţii aveau oricum obligaţia de a elabora propunerile tehnice în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Recurenta apreciază că toate criteriile de calificare şi selecţie, astfel cum sunt prevăzute la art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, au ca scop demonstrarea potenţialului tehnic, financiar şi organizatoric al fiecărui operator economic participant la procedura, potenţial care trebuie să reflecte posibilitatea concretă a acestuia de a îndeplini contractul şi de a rezolva eventualele dificultăţi legate de îndeplinirea acestuia, în cazul în care oferta va fi declarată câştigătoare.

Intimata, deşi susţine că solicitarea are caracter formal, întrucât "reprezintă un indicator în ceea ce priveşte experienţa şi cunoştinţele ofertanţilor cu referire la cadrul legislativ aplicabil domeniului contractului", autoritatea contractantă precizează totuşi în cadrul anunţului de participare că "orice necorelare, omisiune ori neconformitate constatată în privinţa documentelor ofertei, în raport cu caietul de sarcini ori cu prevederile legislaţiei în vigoare poate conduce la respingerea ofertei.

Faptul că niciun ofertant nu a formulat o solicitare de clarificări nu conduce automat la ideea că ofertanţii ar fi apreciat că cerinţa este clară/legală ci mai degrabă sugerează faptul că au înţeles că această cerinţă este un element subiectiv de selecţie, fiind astfel descurajat a mai participa la procedură, după solicitarea eliminării acestei cerinţe.

De asemenea, arată că aprecierile instanţei de fond privind lipsa efectelor acestei cerinţe prin prisma faptului că nu au fost ofertanţi eliminaţi pentru neîndeplinirea acestei condiţii sunt simple păreri personale care nu dau eficienţă criteriilor de calificare şi selecţie, astfel cum sunt prevăzute la art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006. Mai mult este eronată aprecierea instanţei de fond în sensul că cerinţa nu este de natură de a restricţiona participarea operatorilor economici la procedură, atât timp cât autoritatea contractantă este înaintea ofertanţilor ţinută de respectarea prevederilor legale, indiferent de faptul că se produce sau nu se produce un efect, simpla nerespectare a legii de către autoritatea contractantă este aptă să conducă la restricţionarea participării ofertanţilor la procedura de achiziţie publică.

Instanţa de fond nu a avut în vedere de asemenea, că niciun ofertant nu a fost eliminat din procedură, deşi unii nu îndeplineau această cerinţă, iar autoritatea contractantă a prevăzut "orice necorelare, omisiune ori neconformitate constatată în privinţa documentelor ofertei, în raport cu caietul de sarcini ori cu prevederile legislaţiei în vigoare poate conduce la respingerea ofertei".

Mai mult, deşi nu reprezintă un indicator tehnic pentru evaluarea propunerii tehnice, autoritatea contractantă a considerat cerinţa ca nefiind îndeplinită corespunzător de către unii ofertanţi, cum ar fi: Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S.C. C. x S.R.L. şi S.C. D. S.R.L., ei enumerând printre normele în vigoare şi standarde care nu mai sunt în vigoare sau omiţând unele legi, după cum apreciază autoritatea contractantă.

Faţă de cele de mai sus, apreciază că prin impunerea cerinţei mai sus menţionate autoritatea contractantă nu respectat prevederile art. 2 alin. (2) O.U.G. nr. 34/2006, respectiv lit. a), b), d): "(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publica sunt: a) nediscriminarea, b) tratamentul egal, d) transparenţa".

Cu privire la constatarea legalităţii de către instanţa de fond a cerinţei minime formulate cadrul cap. IV.4.1) Modul de prezentare a propunerii tehnice al fişei de date a achiziţiei "Descrierea calităţii principalelor materiale de construcţii şi instalaţii, se arată că autoritatea contractantă a răspuns prin adresa nr. x/11.05.2015, dar răspunsul nu a fost concludent, mai exact acesta face trimitere la o serie de articole din Legea 10/1995 referitoare la sistemul calităţii în construcţii. Totodată, indică titlu de exemplu aspecte care probează caracterul irelevant al cerinţei menţionate şi prin urmare aptitudinea de restricţiona accesul operatorilor la procedura de achiziţie publică.

Referitor la solicitarea autorităţii contractante privind certificatele de conformitate, după cum reiese din Raportului procedurii, anexa 9.1. S.C. E. S.R.L. Evaluare propunere tehnică Cerinţa VI, pct. 2, în Punctul de vedere asupra modului de îndeplinire a cerinţei autoritatea contractantă menţionează că "nu au fost identificate documente".

Nu poate aşadar fi reţinută concluzia instanţei de fond care apreciază că cerinţa de mai sus formulată de autoritatea contractantă este relevantă, în sensul că urmăreşte asigurarea unui nivel maxim de calitate al lucrărilor previzionate, având în vedere că normele juridice incidente asigură respectarea calităţii printr-un sistem de standarde reglementate şi activităţi de control realizate de către autoritatea de supraveghere a pieţei produselor pentru construcţii, ori autoritatea contractantă nu are competenţa de a supraveghea piaţa produselor pentru construcţii.

Întrucât conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii "certificarea calităţii produselor folosite în construcţii se efectuează prin grija producătorului, 7 în conformitate cu metodologia şi procedurile stabilite pe baza legii, şi "la lucrările de construcţii se interzice folosirea de produse fără certificarea calităţii lor, care trebuie să asigure nivelul de calitate corespunzător cerinţelor", recurenta apreciază că autoritatea contractantă a impus în mod nejustificat îndeplinirea de către potenţialii ofertanţi a obligaţiei de a prezenta certificate de conformitate valabile la data depunerii ofertelor pentru produse care urmează a fi realizate în perioada de implementare a contractului.

De asemenea, cu privire la cerinţa privind "Adecvarea la constrângerile fizice impuse de amplasamentul lucrărilor", arată că cerinţa la care a făcut referire a avut ca efect încălcarea principiului tratamentului egal al ofertanţilor care guvernează regimul achiziţiilor publice.

Având în vedere ca obiectul achiziţiei consta în execuţie de lucrări, nu şi de proiectare, autoritatea contractantă trebuia să furnizeze detaliile pe care proiectantul le-a avut în vedere, inclusiv constrângerile fizice pe care acesta le-a identificat, iar în susţinerea acestora este şi decizia CNSC nr. 652/C3/196 din 06/03/2014, prin care Consiliul a obligat autoritatea contractantă la modificarea cerinţei astfel: "fie să elimine sintagma constrângeri fizice impuse de amplasamentul lucrărilor, fie să prezinte toate detaliile pe care proiectantul le-ar fi avut în vedere". În lipsa acestor informaţii sau din cauza necomunicării în mod transparent, ofertanţii fie au prezentat situaţii nerelevante, fie situaţii care nu concordă cu realitatea.

Referitor la nerespectarea principiilor transparenţei şi a tratamentului egal în timpul evaluării ofertelor de către autoritatea contractantă, recurenta susţine că instanţa de fond în mod nelegal a făcut aplicarea art. (4) din O.U.G. nr. 34/2006, reţinând că în fişa de date a achiziţiei III.2.3.a) Capacitatea tehnică şi/sau profesională se precizează "ofertantul trebuie să facă dovada că a executat lucrări similare, care să fi avut ca obiect lucrări de reabilitare sau modernizare sau construire de sistem rutier cu o lungime de minim 29 km şi lucrări de realizare canalizare pluvială cu o lungime de minim 19 km".

Se subliniază că toate criteriile de calificare şi selecţie precizate în cadrul invitaţiei/anunţului de participare trebuie să fie aceleaşi cu cele precizate în cadrul documentaţiei de atribuire. Prin fişa de date a achiziţiei se solicită ofertanţilor să facă dovada lucrărilor similare care să fi avut ca obiect lucrări de reabilitare sau modernizare sau construire de sistem rutier cu o lungime de minim 29 km, iar prin răspunsul la clarificări intimata solicită ca proba experienţei să se facă cu cel puţin un contract, astfel autoritatea contractantă a restrâns posibilitatea de participare la procedura de atribuire, documentaţia de atribuire publicată pe SEAP făcând referire doar la lucrări de reabilitare sau modernizare sau construire de sistem rutier cu o lungime de minim 29 km şi lucrări de realizare canalizare pluvială cu o lungime de minim 19 km.

Aşadar, prin "lucrări" iniţial era posibil ca un ofertant să producă dovada minimă de 29 de km prin 2, 3 sau mai multe contracte, iar ca urmare a clarificărilor solicitate UAT Oraş Pantelimon modifică cerinţa, respectiv pretinde ca dovada lucrărilor similare să se facă cel puţin printr-un contract de lucrări al cărui obiect să îl constituie lucrări de reabilitare sau modernizare sau construire de sistem rutier cu o lungime de minim 29 km şi lucrări de realizare canalizare pluvială cu o lungime de minim 19 km.

Totodată, recurenta invocă caracterul restrictiv al cerinţei minime din anexa 8.1 Cerinţa III, pct. 1, prin care autoritatea contractantă în urma evaluării propunerii tehnice depusă de Asocierea A. S.R.L. - B. S.R.L. - C. x S.R.L., considera necesar să ceară o clarificare astfel încât "Ofertantul să precizeze care din echipele nominalizate ... sunt alcătuite din personalul fiecărui antreprenor". în urma răspunsului ofertantului, concluzia autorităţii contractante a fost că cerinţa nu a fost îndeplinită.

Prin Scrisoarea de solicitare informaţii suplimentare nr. x/24.04.2015 ADRBI a solicitat autorităţii contractante să transmită "paginile unde se găsesc în oferta depusă de Asocierea F. S.A. şi G. S.A. informaţii privind alcătuirea din personalul fiecărui antreprenor a echipelor nominalizate", iar răspunsul reclamantei a fost următorul: "în fişa de date nu a existat o cerinţă privind prezentarea de informaţii referitoare la alcătuirea din personalul fiecărui antreprenor al echipelor nominalizate".

Prin urmare, aşa cum în mod corect s-a stabilit şi prin Decizia nr. 101/21.03.2016, există potenţialul restrictiv al cerinţei minime menţionate mai sus, cerinţă care fără niciun dubiu a fost impusă în mod nejustificat de autoritatea contractantă. Totodată, se susţine că a fost încălcat principiul tratamentului egal prevăzut de art. 2 alin. (2) O.U.G. nr. 34/2006, respectiv lit. b), prin faptul că numai unor ofertanţi le-au fost solicitate clarificări în legătură cu o cerinţă pe care autoritatea contractantă nu o recunoaşte, iar ofertantului câştigător i-a fost acceptată oferta fără clarificări.

De asemenea, o altă cerinţă cu potenţial caracter restrictiv, considerată de instanţa de fond legală o constituie solicitarea intimatei privind lucrările de dezafectare a organizării de şantier. Din analiza lucrărilor de dezafectare a organizării de şantier aşa cum sunt prevăzute în cadrul Descrierii detaliate a lucrărilor de organizare de şantier, reiese că ofertanţii nu se conformează cerinţei autorităţii contractante conform căreia "Programul de realizare al lucrărilor care se va axa pe activităţile de construcţie include descrieri succinte ale tuturor operaţiunilor componente, surprinzând succesiunea exactă a activităţilor, precum şi intervalele de timp în care ofertantul propune să fie efectuate lucrările.

Instanţa de fond trecând peste susţinerea autorităţii contractante concluzionează că F.- G. S.A. a fost singurul ofertant care a prevăzut şi dezafectarea organizării de şantier.

În ceea ce priveşte concluzia instanţei de fond privind conformitatea ofertei depusă de Asocierea S.C. F. S.A. - S.C. G. S.A., se invocă, în primul rând, faptul că în raportul procedurii, autoritatea contractantă "menţionează ca în fişa de date nu a existat o cerinţa privind prezentarea de informaţii referitoare la alcătuirea din personalul fiecărui antreprenor al echipelor nominalizate".

Ma mult, în dreptul cerinţei de la punctul 8, cerinţa IV, este trecută observaţia că "nu este indicată în detaliu activitatea subantreprenori lor care execută lucrările de canalizare astfel încât să fie acoperite de lucrări procentele declarate în documentaţia de calificare depusă. Deşi autoritatea contractantă a făcut acesta observaţie în Anexa 7.1, ea nu a fost preluată în următoarea rundă de clarificări, care se regăsesc în Anexa 7.2.

Se mai precizează că, în Raportul procedurii, evaluarea ofertei tehnice depusă de D. S.R.L., anexa 11.2 autoritatea contractantă transformă activităţile din graficul GANTT în cerinţe separate, modificând astfel criteriile de evaluare.

De asemenea, oferta depusă de Asocierea F. S.A. - G. S.A. nu respectă modul de prezentare a propunerii tehnice, mai exact informaţiile referitoare la calitatea principalelor materiale de construcţii însoţite de certificate sau buletine de încercare/agremente tehnice care trebuiau încărcate în aceasta secţiune.

Indicând o serie de neconformităţi redate pe larg în memoriul de recurs, recurenta concluzionează că intimata, prin declararea Asocierii F. S.A. - G. S.A. drept câştigător al procedurii de achiziţie publică nu respectat prevederile art. 2 alin. (2) O.U.G. nr. 34/2006, respectiv lit. a), b), d): "(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziţie publica sunt: a) nediscriminarea, b) tratamentul egal, d) transparenţa".

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Pantelimon a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.

Intimata susţine că procedura a fost una legală şi nu pot fi primite susţinerile recurentului în sensul că a favorizat pe un anume participant la licitaţie, atât timp cât nu sunt depuse dovezi în sensul art. 249. C. proc. civ.

Referitor la primul motiv de recurs invocate de către recurent, instanţa de fond a apreciat în mod corect faptul că autoritatea contractantă a inserat o serie de condiţii de îndeplinit în cuprinsul documentaţiei de atribuire de către participanţii la procedura de atribuire cu privire la modul de prezentare al propunerii tehnice, condiţii care au ca drept scop asigurarea că participanţii vor îşi vor fundamenta oferta tehnică, având la bază material de construcţii şi instalaţii care asigură un nivel de calitate corespunzător, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

În mod corect instant de fond a apreciat că cerinţa referitoare la documentele de calificare şi propunere tehnică are un caracter pur formal, lipsit de relevanţă juridică, ofertanţii aveau oricum obligaţia de a elabora propunerile tehnice, iar ca sancţiune "orice necorelare, omisiune ori neconformitate poate duce la respingerea ofertei", nu este una imperativă.

Cu privire la modul de prezentare a propunerii tehnice al fişei de date a achiziţiei "Descrierea calităţii principalelor material de construcţii şi instalaţii", instanţa a reţinut că aceste prevederi trebuie să asigure faptul că pe şantier trebuie să ajungă numai materiale de construcţii cu caracteristici corepunzătoare celor prevăzute în documentaţia tehnică a construcţiei. Materialele de construcţii trebuie sa parcurgă o procedură special reglementată privind testarea calităţii acestora în laboratoarele autorizate.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Hotărârea recurată va fi verificată, sub un prim aspect, din perspectiva incidenţei prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., ce constituie un motiv de casare de ordine publică, respectiv atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Potrivit acestui text de lege, casarea hotărârii se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În literatura de specialitate s-a precizat că deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba de despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Este de principiu că, în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se va arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scrurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată, pentru ce a admis susţinerile unei părţi şi le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a găsit bună o probă şi nesinceră o altă probă, de ce a aplicat o anumită normă de drept, sau i-a dat o anumită interpretare, este o obligaţie esenţială, a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.

Prin urmare, textul legal sus evocat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. Astfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, şi de altfel ea se circumscrie şi noţiunii de proces echitabil în condiţiile prevăzute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (a se vedea hot. CEDO din 28.04.2005 în cauza Albina c. României şi hot. CEDO din 15.03.2007 în cauza Gheorghe c. României).

Verificând sentinţa atacată prin prisma considerentelor teoretice de mai sus, se constată că judecătorul fondului nu a efectuat o cercetare a litigiului, ci doar a preluat, necritic, toate susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată.

Din conţinutul hotărârii recurate se observă că partea de considerente a acesteia este identică în conţinut cu acţiunea reclamantei, fără ca instanţa să argumenteze de ce a respins susţinerile părţii adverse, felul în care a analizat probatoriile administrate şi cum a interpertat, în manieră proprie, dispoziţiile legale incidente.

În speţă, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond nu a explicat convingător raţionamentul juridic propriu pe care l-a adoptat, astfel că, prin preluarea necenzurată a opiniei unei singure părţi, hotărârea pronunţată nu creează transparenţă asupra silogismului judiciar care trebuie să explice şi să justifice dispozitivul şi care să permită realizarea controlului judiciar.

Or, în cauză, deşi instanţa a pronunţat o soluţie care reprezintă fondul cauzei, este notabil că nicio afirmaţie din apărările recurentei pârâte nu a fost cercetată, deci nu a servit ca suport al concluziilor instanţei, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidenţă în cauză.

Procedand in acest mod, prima instanta nu a cercetat fondul cererii principale cu care a fost sesizata, preluând doar susţinerile formulate de reclamantă pe calea cererii de chemare în judecată, iar pronuntarea unei solutii direct in recurs ar conduce la nerespectarea principiului dublului grad de juridisdictie.

Constatând că acest prim motiv de casare este fondat, iar admiterea acestuia conduce la casarea hotărârii cu consecinţa trimiterii cauzei la prima instanţă, se apreciază că nu este necesară verificarea celui de-al doilea motiv de casare - art. 488 alin. (8) C. proc. civ., prima instanţă urmând să cerceteze toate motivele de nelegalitate invocate în cererea de chemare în judecată, dar şi apărările recurentei pârâte, reiterate în prezentul recurs.

Concluzionând, este evident că toate aspectele reţinute mai sus corespund unei nemotivari a hotărârii şi necercetării fondului litigiului, motiv pentru care sunt incidente în cauză prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmând să admită recursul declarat de pârâtă şi să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea 554/2004, va dispune admiterea recursului, cu consecinţa casării sentinţei recurate si trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe care va rejudeca pricina ţinând cont de îndrumările prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Direcţia Generală de Programe Europene împotriva sentinţei civile nr. 987 din 21 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2020.