Municipality's procurement correction cut from 25% to 10% on appeal, partial relief granted.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 5.05.2017 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Piatra Neamţ a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi a solicitat anularea Deciziei nr. 13 din 20.01.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 22.11.2016 emise de pârât, precum şi suspendarea executării notei de constatare până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Cererea de suspendare a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 112/3.08.2017 pronunţată de aceeaşi instanţă în acelaşi dosar, fiind respinsă ca neîntemeiată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 147/2017 pronunţată în data de 19 octombrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs reclamantul Municipiul Piatra Neamţ, prin care a solicitat casarea în totalitate a sentinţei, rejudecarea cauzei pe fond şi admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurentul a arătat că în mod neîntemeiat a fost respinsă excepţia decăderii pârâtului din dreptul de a stabili nereguli şi de a aplica corecţii financiare şi s-a reţinut de către instanţă că poate fi sancţionat şi pentru un prejudiciu potenţial, care însă nu a fost probat în speţă.

Recurentul a arătat că în Nota de Constatare nr. x/22.11.2016 nu se aduc argumente suficiente cu privire la un prejudiciu cauzat bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naţionale din care s-a făcut cofinanţarea proiectului derulat de Municipiul Piatra-Neamţ. Intimatul nu argumentează suficient în sensul că aceste nereguli erau de natură să cauzeze o atare pagubă, astfel cum impune art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, or jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie apreciază în acelaşi sens necesitatea argumentării existenţei coerenţei neregulă - legătura cauzală -prejudiciu adus bugetului UE sau naţional, răspunderea prevăzută în O.U.G. nr. 66/2011 fiind una delictuală.

Recurentul a mai arătat că interpretarea dată pentru justificarea aplicării O.U.G. nr. 66/2011, respectiv "indiferent de momentul săvârşirii abaterii" şi "fără a putea fi considerată retroactivitate" este nelegală. Normele invocate au fost încadrate greşit în categoria "norme fiscale", încadrareafăcută doar din perspectiva faptului că nota de constatare este titlu de creanţă şi sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli sunt creanţe bugetare rezultate din nereguli. Normele invocate nu sunt norme fiscale sau norme de procedură fiscală, acestea neavând ca obiect reglementarea raporturilor juridice fiscale (de drept material sau de drept procedural); invocarea caracterului imperativ a normelor fiscale nu este de natură de a conferi O.U.G. nr. 66/2011 efecte retroactive; excepţiile de principiul neretroactivităţii sunt limitativ prevăzute de lege.

Potrivit definiţiei date de art. 2 lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, corecţiile financiare sunt "măsuri administrative" luate de autorităţile competente ca urmare a constatării unei nereguli. Conform definiţiei date de art. 2 lit. a) din ordonanţă, neregula este abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, prevederile contractelor şi altor angajamente legal încheiate reprezentând un ilicit juridic (administrativ) diferit de ilicitul penal sau contravenţional. Având în vedere că doar în materie penală şi contravenţională poate fi invocată legea mai favorabilă, teza finală a art. 15 alin. (2) din Constituţie nu poate fi considerată aplicabilă în speţă.

Având în vedere că aspectele constatate conform proiectului notei de constatare se referă la procedura de atribuire a contractului de execuţie de lucrări nr. x/03.05.2011, procedura desfăşurată în integralitate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, recurentul a arătat că nu se poate invoca acest act normativ la stabilirea sancţiunii administrative aplicabile. Aplicarea de sancţiuni în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă în acest context o încălcare a principiului neretroactivităţii, acest raţionament fiind contrar principiilor predictibilităţii normei juridice şi cel al securităţii raporturilor juridice născute sub imperiul unei legi.

Cu privire la afirmaţia conform căreia O.G. nr. 79/2003 stabilea neeligibilitatea întregii sume, plătite sau care urma să fie solicitată la rambursare, o consideră nefondată având în vedere prevederile acestui act normativ, cu precădere reglementarea noţiunii de neregulă.

Luând în considerare cele menţionate mai sus, consideră nerelevantă prezentarea transpunerii în legislaţia românească, respectiv în cadrul O.U.G. nr. 66/2011 şi H.G. nr. 519/2014, a Deciziei Comisiei C/2001/476, respectiv Deciziei Comisiei C(2013) 9527.

În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 342/2013 şi citarea unor aprecieri din conţinutul acesteia, s-a arătat că aceasta s-a pronunţat doar asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, nicidecum asupra textului întregului act normativ. În concluzie, invocarea unei decizii a Curţii Constituţionale prin care Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalităţii unui anumit articol din O.U.G. nr. 66/2011 inaplicabil în speţa de faţă şi citarea trunchiată a aprecierilor Curţii din textul deciziei nu poate constitui baza legală a verificării.

În ceea ce priveşte netemeinicia actului administrativ contestat pe fondul achiziţiilor publice sancţionate sub aspectul corecţiei de 25 %, recurentul a arătat că aceasta poate fi redusă la 10 %, respectiv la 5 %, întrucât anunţul de participare a fost publicat în JOUE având în vedere valoarea contractului, care a fost peste plafonul stabilit prin lege la acel moment şi criteriile de selecţie/atribuire au fost enunţate in anunţul de participare, respectiv în documentaţia de atribuire şi au fost suficient detaliate, fără a împiedica anumiţi ofertanţi potenţiali să participe la procedura de atribuire.

Criteriul de atribuire al contractului a fost cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic. Pentru metodologia de implementare a proiectului s-au alocat 37 de puncte, iar motivaţia a fost detaliată atât în nota justificativă privind stabilirea criteriilor de atribuire, cât şi în fişa de date a achiziţiei şi în anunţul de participare. Recurentul a mai menţionat faptul că documentaţia în faza de verificare în vederea publicării nu a suportat respingeri din partea Agenţiei Naţionale a Achiziţiilor Publice (ANAP) din punct de vedere al detalierii criteriilor de atribuire.

De asemenea, procedura de licitaţie deschisă a fost verificată în baza Deciziei de verificare nr. x/04.04.2011 de către Ministerul Finanţelor Publice prin Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice. Nu au existat note de constatare a unor neconcordanţe legislative, nu au existat contestaţii şi nici solicitări de clarificări privind criteriile de atribuire utilizate. În şedinţele de evaluare a propunerilor financiare şi tehnice, s-au dezbătut aspectele prezentate de către fiecare ofertant în parte, cu privire atât la "propuneri" cât şi la "riscurile identificate", s-au analizat şi comparat având ca bază de analiză cerinţele caietului de sarcini şi în final s-au întocmit fişele individuale de punctaj de către fiecare membru al comisiei de evaluare. S-a ţinut cont atât de numărul propunerilor cât şi al riscurilor identificate, dar şi de legătura acestora cu natura şi obiectul contractului.

Nu s-au înregistrat contestaţii, iar în finalul procedurii s-a primit Raportul de Activitate nr. x/22.06.2011 emis de Ministerul Finanţelor Publice prin Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, prin care s-a menţionat faptul că procedura s-a derulat cu respectarea prevederilor legale.

Prin actul contestat, s-a reţinut că autoritatea contractantă nu a elaborat o modalitate obiectivă de departajare a ofertanţilor, bazată pe o metodologie concretă de calcul, o grilă de punctare (comensurare) care să permită stabilirea în mod obiectiv a punctajului acordat fiecărui potenţial ofertant în intervalul stabilit, ţinând cont de gradul de îndeplinire a cerinţelor prevăzute în caietul de sarcini. Prin urmare, lipsa unei astfel de metodologii face imposibilă predictibilitatea analizei de către comisia de evaluare a gradului de îndeplinirea a cerinţelor impuse ofertanţilor cu privire la factorii de evaluare.

Astfel, ar rezulta că nu au fost respectate dispoziţiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, prin modul în care s-a întocmit documentaţia de atribuire a contractului, permiţându-se membrilor comisiei de evaluare să acţioneze în mod subiectiv şi voluntar. S-a constatat aplicarea incorectă a factorilor de evaluare şi/sau a criteriului de atribuire stabilit, fiind reţinută în speţă o stabilire şi o aplicare discriminatorie şi nelegală a unor factori de evaluare, alegerea ofertantului câştigător fiind astfel una arbitrară, ca rezultat al unui tratament preferenţial.

În ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, s-a menţionat că încălcarea de către autoritatea contractantă a obligaţiei de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice conduce la neeligibilitatea cheltuielilor astfel efectuate sau aplicarea unei corecţii financiare conform legislaţiei în vigoare. Prejudiciul identificat în acest caz este rezultat din neeligibilitatea cheltuielilor efectuate, în cuantumul rezultat din obligaţia autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor comunitare de aplicare a unor corecţii financiare, ca efect al consolidării încălcării legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice.

În primul rând, recurentul a invocat excepţia decăderii pârâtei din dreptul de stabilire a neregulilor şi aplicare a unei corecţii financiare, excepţie ce a fost respinsă în mod neîntemeiat de către instanţa de fond. Verificarea a fost realizată în perioada 18.07.2016 - 09.08.2016, iar Nota de constatare a fost întocmită abia în data 22.11.2016, deci cu depăşirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Prin urmare, pentru a opera decăderea nu este necesar ca legea să prevadă sancţiunea decăderii pentru nerespectarea fiecărui termen în parte, fiind suficient faptul că pârâta nu şi-a exercitat dreptul procedural în termenul peremptoriu fixat de lege. În mod greşit, instanţa de fond a apreciat că nerespectarea acestui termen de către pârât nu este de natură a atrage nulitatea actului administrativ, întrucât textul de lege care stabileşte termenul nu stabileşte şi o sancţiune pentru nerespectarea termenului. Sancţiunea decăderii operează şi în ipoteza în care nu este indicată în mod expres în cuprinsul textului de lege care prevede respectivul termen. Altfel, nu ar mai exista nicio raţiune pentru a se institui un termen maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În al doilea rând, s-a arătat că în cauză nu a fost produs niciun prejudiciu şi nu trebuia aplicată o corecţie financiară. Astfel, art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecţii financiare. Situaţiile care pot fi constatate ca fiind fără impact financiar sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

Recurentul a subliniat că în speţă au fost reţinute nereguli rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, aşadar nu ar fi trebuit să se aplice corecţii financiare. A fost aplicată corecţia financiară prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), punctul 9, respectiv aceea referitoare la faptul că prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire sunt stabilite criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii. Pârâta însă nu a precizat în ce constă discriminarea şi nici în ce fel sunt ilegale criteriile de atribuire, în condiţiile în care acestea au fost verificate de către autorităţile publice cu atribuţii în domeniul achiziţiilor publice, care au constatat faptul că întreaga procedură s-a derulat în mod legal.

În ceea ce priveşte A.N.R.M.A.P., se arată că această instituţie are ca atribuţie şi verificarea documentaţiei de atribuire, deci inclusiv prevederile caietului de sarcini şi întreaga documentaţie aferentă procedurii de achiziţie publică. De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice are ca atribuţie legală analiza documentaţiei de atribuire întocmită de autoritatea contractantă, în scopul atribuirii contractelor prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 30/2006.

În speţă, nu există prejudiciu; chiar dacă ar fi fost declarat câştigător un alt ofertant, nu scădea valoarea totală a contractului de achiziţie; beneficiarul contractului este cel care a depus oferta de preţ cea mai mică şi deci cea mai avantajoasă pentru Municipiul Piatra Neamţ. Singurul argument adus de pârâtă este faptul că încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice şi declararea sumelor respective ca eligibile, în condiţiile în care s-a constatat că nu sunt eligibile, constituie în sine un prejudiciu care poate fi adus bugetului Uniunii Europene, respectiv bugetului naţional. În speţă, nu se poate constata acordarea unor fonduri unui operator economic neeligibil, care a dobândit un avantaj cu nerespectarea condiţiilor impuse prin programul operaţional, deci nu a fost produs niciun prejudiciu bugetului general al Uniunii Europene.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE (MDRAP) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la lipsa prejudiciului produs prin neregula constatată, s-a arătat că potrivit art. 1 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 2988/95, care defineşte noţiunea de "abatere" şi art. 2 alin. (7) din Regulamentul UE nr. 1083/2006, care defineşte noţiunea de "neregularitate", constituie abatere (neregularitate) orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al UE prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În considerarea acestor prevederi legale şi a celor statuate prin cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, prejudiciul nu trebuie să fie efectiv, ci poate fi şi potenţial. Existenţa unor nereguli, constând în încălcări ale dispoziţiilor legale care reglementează achiziţiile publice conduce la constatarea caracterului neeligibil al unor cheltuieli din fondurile UE şi incumbă statului obligaţia de a le recupera. Astfel, prejudiciul pentru bugetul general al UE constă în acordarea unor fonduri unui operator economic neeligibil, care a dobândit un avantaj cu nerespectarea condiţiilor impuse prin programul operaţional.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind încălcarea principiului neretroactivităţii legii, se arată că nefondat, instanţa de fond surprinzând în mod corect esenţa divergenţei asupra acestui aspect. Procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică s-a desfăşurat când erau în vigoare dispoziţiile O.G. nr. 79/2003, prevederile O.U.G. nr. 66/2011 intrând în vigoare la data de 30.06.2011. Diferenţele dintre cele doua acte normative au fost evidenţiate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 66/2015, sub aspectul definirii neregulii, O.U.G. nr. 66/2011 reglementând şi cu privire la potenţialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin Decizia nr. 66/2015, prin care s-a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, Curtea Constituţională a concluzionat astfel:

"calificarea neregulii şi stabilirea creanţelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârşirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, aşadar fără a se putea combina dispoziţiile de drept substabţial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului".

Prin prisma Hotărârii din 26.05.2016 pronunţate în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, atâta vreme cât la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 cheltuielile considerate nejustificate nu au fost încă recuperate şi nici nu a fost emisă încă nota de constatare, dispoziţiile Anexei la O.U.G. nr. 66/2011 sunt incidente, fiind vorba de aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare apărute sub imperiul prevederilor anterioare.

Aşadar, cele două chestiuni prejudiciale cu soluţionarea cărora au fost învestite CJUE şi Curtea Constituţională a României au primit abordări şi soluţii parţial diferite. Instanţa de fond a reţinut în mod corect la pronunţarea soluţiei cele statuate prin Hotărârea CJUE, având în vedere jurisprudenţa CJUE, art. 148 alin. (2) din Constituţia României, dar şi competenţa Curţii Constituţionale în cadrul controlului intern de constituţionalitate, apreciind că nu se poate reţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile la emiterea notei de constatare.

Prima instanţă a reţinut în mod corect incidenţa prevederilor art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 15 din H.G. nr. 925/2006, detalierea factorilor de evaluare astfel încât să permită verificarea modului de punctare a ofertanţilor, în vederea stabilirii corectitudinii procedurii de atribuire, conducând la încălcarea principiului tratamentului egal.

Aceste prevederi legale dispun in sensul ca factorii de evaluare trebuie sa fie stabiliţi în mod clar şi detaliat în documentaţia de atribuire, iar metodologia de stabilire a punctajelor trebuie să aibă legătură concretă cu specificul contractului şi cu gradul de îndeplinire a cerinţelor prevăzute în caietul de sarcini. În cauză însă, factorii de evaluare analizaţi nu sunt în măsură să reflecte avantajele pe care le are autoritatea contractantă din utilizarea acestora, Nota justificativă nr. x/25.03.2011 întocmită de recurentul-recurentul-reclamantă cuprinzând doar o enumerare a acestora.

Argumentele privind faptul că procedura de achiziţie a fost verificată de ANRMAP şi UCVAP, autorităţi care nu au constatat nereguli, nu au nicio relevanţă în speţă, faţă de prevederile art. 321 şi art. 324 din H.G. nr. 457/2008, verificările efectuate de către echipa de control din cadrul MDRAP nefiind ţinute de verificările acestor instituţii.

Recurentul-reclamant reclamă posibilitatea de a fi redusă corecţia financiară aplicată în cuantum de 25 %, la 10 %, respectiv 5 %, cu motivarea că a fost publicat anunţul de participare şi în JOUE, în considerarea valorii contractului, iar criteriile de selecţie/atribuire au fost enunţate şi suficient detaliate, fără a împiedica anumiţi potenţiali să participe la procedura de atribuire. Opinia recurentei-reclamante nu poate fi primită ţinând cont de faptul că la procedură s-au înscris 3 operatori economici, astfel încât numărul acestora evidenţiază participarea restrânsă şi denotă împiedicarea celor interesaţi de a-şi prezenta ofertele, împrejurare ce nu a permis reducerea corecţiei.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, verificările ANRMAP/UCVAP alături de lipsa contestaţiilor privind derularea procedurii de achiziţie publică nu constituie criterii de stabilire a gravităţii abaterii şi de individualizare a corecţiei financiare.

Criticile privind decăderea din dreptul de stabilire a neregulilor şi aplicare a unei corecţii financiare, faţă de termenul stabilit prin prevederile art. 21 din O.U.G. nr .66/2011, sunt nefondate. Confirmând apărările sale, prima instanţă a reţinut în mod just că, în privinţa termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 34/2006, actul normativ nu prevede o sancţiune în cazul nerespectării acestuia, astfel încât nerespectarea acestuia nu este de natură să atragă nulitatea actului administrativ.

În drept, au fost invocate prev. art. 490 şi art. 205 alin. (2) din C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului - pârât.

6. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Prin Hotărârea Colegiului de Conducere al ICCJ nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

În cauză, au mai fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen de judecată a recursului, la data de 26 mai 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

7.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Recurentul-reclamant Primăria mun. Patra Neamţ a demarat realizarea proiectului intitulat "Dezvoltarea turismului din mun. Piatra Neamţ prin promovarea activităţilor de marketing şi a produselor cu specific local", în realizarea căruia a organizat, în calitate de autoritate contractantă, procedura de atribuire a contractului de servicii.

În urma derulării acestei proceduri, a fost încheiat contractul nr. x/17.06.2011 cu Asocierea S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., având ca obiect prestarea serviciilor de promovare şi publicitate în cadrul proiectului.

În urma verificării procedurii de achiziţie publică pentru atribuirea acestui contract, intimatul-pârât a constatat nerespectarea prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice, aplicabilă la data desfăşurării procedurii. În acest sens, a întocmit nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, înregistrată sub nr. 78.714/5.10.2016, notă prin care a reţinut că, în ceea ce priveşte factorul de evaluare nr. 2 "Metodologia de implementare a proiectului - 37 puncte", prin modul în care s-a întocmit documentaţia de atribuire s-a permis membrilor comisiei de evaluare să acţioneze în mod subiectiv şi voluntar, încălcându-se principiile enunţate în art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006 referitoare la necesitatea asigurării unui tratament egal şi al transparenţei procedurii de achiziţie.

S-a mai reţinut că în nota justificativă nr. x/25.03.2011, privind modul de stabilire a ponderii factorilor de evaluare din criteriul de atribuire, factorii de evaluare sunt doar enumeraţi, nefiind justificate avantajele reale de natură tehnică şi/sau financiară care rezultă din utilizarea factorilor de evaluare stabiliţi, iar în fişa de date a achiziţiei nu există un algoritm de calcul obiectiv, autoritatea contractantă nu a elaborat o modalitate obiectivă de departajare a ofertanţilor, bazată pe o metodologie concretă de calcul, o grilă de punctare, care să permită stabilirea în mod obiectiv a punctajului acordat fiecărui potenţial ofertant în intervalul stabilit, ţinând cont de gradul de îndeplinire a cerinţelor prevăzute în caietul de sarcini, ci a utilizat doar indicaţii de genul "detaliate, sumare, descriere detaliată, completă", care reprezintă aprecieri pe care fiecare membru al comisiei de evaluare le va face în funcţie de propria pregătire în domeniu, de nivelul de cunoştinţe şi probabil şi de factori subiectivi. În lipsa unei metodologii clare de evaluare şi punctare, rezultă că au fost încălcate dispoziţiile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 şi principiile consacrate de art. 2 din acelaşi act normativ referitor la necesitatea asigurării unui tratament egal.

Pentru neregulile constatate, structura de control a stabilit, în temeiul pct. 1.7 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), aplicarea unei corecţii de 25 % din valoarea contractului verificat, respectiv suma de 147.940 RON, la care se adaugă TVA 35.505,60 RON. Creanţa bugetară rezultă din aplicarea corecţiilor financiare este de 127.744,40 RON, inclusiv TVA. Contestaţia administrativă formulată de reclamant împotriva acestui act a fost admisă prin decizia nr. 334 din 5.10.2016 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, decizie prin care s-a dispus anularea notei de constatare mai sus menţionate, întrucât s-a reţinut un temei legal greşit.

Ulterior, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a întocmit Nota de constatare nr. x/10.11.2016, în care au fost reluate constatările din nota anterioară, însă structura de control a reţinut incidenţa pct. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, partea I, lit. A) şi a) stabilit corecţia financiară în baza şi pct. 9 din Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A).

Contestaţia administrativă formulată de reclamant împotriva acestui din urmă act de constatare a fost respinsă prin decizia nr. 13 din 20.10.2017 a Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant

7.2.1. Un prim motiv de recurs de natură procedurală, invocat de recurentul-reclamant, este greşita aplicare de către prima instanţă a legii, respectiv a prev. art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 şi natura juridică a termenului stabilit de aceast text, cu ocazia soluţionării prin respingere a excepţiei decăderii pârâtului din dreptul de stabilire a neregulilor şi aplicare a unei corecţii financiare.

În concret, verificarea a fost realizată în perioada 18.07.2016 - 09.08.2016, iar Nota de constatare a fost întocmită la data 22.11.2016, cu depăşirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, aspect necontestat de către părţi.

Dezbaterile contradictorii privesc natura juridică a acestui termen şi consecinţele nerespectării acestuia de către intimat.

Pe de o parte, recurentul-reclamant a invocat prev. art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. şi nulitatea actului administrativ ca efect al decăderii din termen, susţinând că este un termen esenţial de decădere; pe de altă parte, intimatul a susţinut că O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede o sancţiune în cazul nerespectării termenului, astfel încât nerespectarea acestuia nu este de natură să atragă nulitatea actului administrativ, fiind un termen de recomandare nesupus vreunei sancţiuni.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă dezlegare a acestei probleme de drept, considerând că termenul prev. de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este prevăzut sub sancţiunea decăderii, fiind un termen de recomandare.

Potrivit disp. art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de contestare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26). În condiţiile prevăzute la art. 21 alin. (24) din O.U.G. nr. 66/2011, termenul poate fi prelungit în mod corespunzător, dar nu mai mult de 90 zile.

Nerespectarea termenului nu atrage nelegalitatea actului, avându-se în vedere că nu există şi nici nu a fost invocată de către parte vreo vătămare în acest sens. În plus, atunci când legiuitorul O.U.G. nr. 66/2011 a vrut să reglementeze care este sancţiunea în ipoteza nerespectării unui termen, a arătat în mod expres acele situaţii incidente. Astfel, contestaţia administrativă se formulează în termen de maximum 30 de zile, iar sancţiunea nerespectării termenului este decăderea, potrivit art. 47 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ca urmare, argumentul recurentului, în sensul că art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu dreptul comun, respectiv cu prev. art. 185 din C. proc. civ. din materia termenelor de decădere, este nerelevant, cât timp din ansamblul reglementărilor cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011 nu rezultă voinţa legiuitorului de a califica acest termen ca fiind unul de decădere. Aşa cum s-a reţinut deja, acolo unde legiuitorul a dorit calificarea termenului ca fiind de decădere, a realizat acest lucru; per a contrario, acolo unde a omis să o facă, nu se poate prezuma o asemenea calificare, mai ales că sancţiunile trebuie să fie explicit prevăzute de lege, iar nu prezumate.

Pe de altă parte, statul membru UE are posibilitatea ca, pentru recuperarea ajutorului nerambursabil să emită, pe plan naţional, norme de procedură diferite de cele care îi incumbă Comisiei Europene prin Regulamentul CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.07.2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, ce are ca obiect stabilirea normelor generale de reglementare ale celor trei fonduri, dar fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice ale Regulamentului (CE) nr. 1080/2006, ale Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 şi ale Regulamentului (CE) nr. 1084/2006 (art. 1 alin. (1).

Astfel, statul membru are dreptul să stabilească termene proprii, în acord cu sistemul de drept aplicabil şi cu ceea ce îi este specific, iar natura juridică a acestora se interpretează în conformitate cu prevederile legale naţionale şi jurisprudenţa dezvoltată de instanţele judecătoreşti. De asemenea, jurisprudenţa CJUE nu poate privi normele de procedură internă, iar o instanţă de judecată nu poate aplica mutatis mutandis, norme din cadrul unor Regulamente - hotărâri ale CJUE care nu au o aplicabilitate directă în speţa dedusă judecăţii.

Ca urmare, natura juridică a termenului prev. de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 se stabileşte raportat la normele procedurale interne, art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. nefiind aplicabil şi pentru motivul că emiterea procesului/notei de constatare a neregulilor nu reprezintă un drept pentru autoritatea competentă, ci o obligaţie; neîndeplinirea acestei obligaţii în termenul legal nu poate atrage consecinţe favorabile pentru chiar cei ce urmau a fi sancţionaţi prin actul ce trebuia emis, deoarece textul ar fi interpretat împotriva raţiunii ce a stat la baza emiterii acestuia, raţiune care a fost aceea de disciplinare a activităţii de control şi nicidecum exonerarea de răspundere a beneficiarilor de fonduri nerambursabile.

7.2.2. Un al doilea motiv de recurs de natură procedurală se referă la aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte reţine că nu există o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, a principiului legalităţii şi a principiului previzibilităţii şi predictibilităţii legii în cauza de faţă, deşi contractul de finanţare contractul nr. x/17.06.2011 a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 30 iunie 2011.

Problema de drept care se impune a fi dezlegată în cauză, în contextul de fapt prezentat, este dacă legea nouă poate fi aplicată şi efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, actul normativ ce reglementa controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător şi ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 66/2011.

Se impune a se sublinia, astfel, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, prin Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14, a statuat în sensul că:

"Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi articolul 2 punctul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispoziţiilor naţionale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziţii publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la articolul 7 litera (a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o "abatere" în sensul articolului 1 alin. (2) menţionat, respectiv o "neregularitate" în sensul articolului 2 punctul 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate.

Articolul 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecţiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanţate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispoziţiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, sunt măsuri administrative în sensul articolului 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiile securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecţii financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziţii în materia atribuirii unor contracte de achiziţii publice, cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competenţa instanţei de trimitere, care trebuie să ţină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanţa naţională, fiind îndeplinită în cauză condiţia ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data săvârşirii neregulii, dar şi în prezent, era şi este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 2998/1995, care se aplică direct, fiind parte a legislaţiei naţionale, iar stabilirea corecţiilor în conformitate cu acest regulament şi cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime. De altfel, autorităţii contractante îi revine obligaţia şi responsabilitatea respectării dispoziţiilor legale, inclusiv în ceea ce priveşte derularea procedurii de achiziţie, pe toată perioada de implementare şi monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului şi implicit aplicării corecţiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, care oricum, instituie o situaţie favorabilă, ca urmare a aplicării principiului proporţionalităţii.

În concluzie, având în vedere controlul efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru nereguli săvârşite anterior acesteia, precum şi Hotărârea CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C 260/14 şi C-261/14, este corectă aplicarea unei corecţii financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivităţii legii noi şi implicit incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, incidenţa în cauza de faţă a considerentelor Deciziei nr. 66/2015 pronunţată de Curtea Constituţională trebuie interpretată în lumina Hotărârii CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 şi C-261/14 Judeţul Bacău şi se constată că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că atât nota de constatare şi stabilire corecţii financiare, cât şi decizia de soluţionare a contestaţiei au fost fundamentate pe dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, care era aplicabilă. Astfel, nu se poate reţine că organul de control, în calitate de autoritate cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, a încălcat pricipiul neretroactivităţii aplicării legii, prin aplicarea disp. art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 şi a Anexei acesteia.

7.2.3. Recurentul a invocat greşita aplicare a legii de către prima instanţă, sub aspectul cerinţei existenţei unui prejudiciu, în sensul că actul atacat nu motivează suficient care este prejudiciul cauzat şi nici instanţa nu a subliniat caracterul producător de prejudicii al acestei abateri.

În speţă, a fost aplicată corecţia financiară prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), punctul 9, respectiv aceea referitoare la faptul că prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire sunt stabilite criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii.

Înalta Curte constată că interesul Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile îl constituie instituirea unui climat de afaceri conform standardelor europene.

Deşi este corectă susţinerea în sensul că nu este suficientă simpla existenţă a unei abateri, ci această abatere trebuie să poată, prin ea însăşi, să producă un prejudiciu determinabil, iar corecţia financiară trebuie să fie o măsură adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte reţine că încălcarea principiului tratamentului egal în cadrul unei proceduri de atribuire a unui contract finanţat din fonduri publice duce, indirect, la folosirea acestor fonduri contrar scopului pentru care au fost atribuite.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula constă în "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene, "abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Este adevărat că aceste definiţii includ elementul producerii unui efect vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor publice naţionale corespunzătoare, efect constând în existenţa unui impact financiar deja produs sau doar potenţial, dar nu se poate reţine că, în speţă, acest element definitoriu nu este întrunit, de vreme ce neregula constă în obţinerea unei finanţări nerambursabile prin încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează procedurile de achiziţii publice.

De asemenea, recurentul a arătat că în cauză nu a fost produs niciun prejudiciu şi nu trebuia aplicată o corecţie financiară, faţă de prev. art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, care statuează următoarele:

"Pentru neregulile rezultate din abateri de la aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziţie, care nu au niciun impact financiar, nu se aplică corecţii financiare. Situaţiile care pot fi constatate ca fiind fără impact financiar sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă."

Dincolo de aspectul că legiuitorul a omis să reglementeze prin normele metodologice care sunt acele situaţii fără impact financiar (omisiune ce nu ar putea fi însă invocată împotriva recurentului), în verificarea unei anumite abateri sub aspectul producerii de prejudicii trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a statuat că "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C- 465/10 pct. 47 şi C- 199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să "solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obţinut prin comiterea unei nereguli (C-199/03, pct. 15).

Prin urmare, instanţa de control judiciar reţine că finalizarea şi recepţionarea proiectului nu au consecinţe exoneratoare asupra debitului stabilit în sarcina beneficiarului contractului de finanţare, iar împrejurarea că atribuirea contractului a fost făcută printr-o procedură viciată din punct de vedere al tratamentului inegal determină folosirea fondurilor nerambursabile într-un scop contrar celui avut în vedere la acordarea finanţării. Ca urmare, şi acest motiv de casare este nefondat.

7.2.4. Recurentul a formulat critici de nelegalitate raportat la greşita aplicare a principiului proporţionalităţii, arătând că se impunea reducerea corecţiei financiare de 25 % la 10 %, respectiv la 5 %.

Ca o primă observaţie, Înalta Curte constată că recurentul nu a invocat critici efective pe fondul abaterii, în cadrul acestui motiv, ci exclusiv sub aspectul individualizării sancţiunii; astfel, în cadrul acestui motiv de recurs, sentinţa nu va fi analizată sub aspectul constatării neregulii, ci exclusiv sub aspectul sancţiunii aplicate.

Apoi, în ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la faptul că nu au fost întocmite note de constatare a unor neconcordanţe în raport de legislaţia în materie de către ANRMAP şi UCVAP, nu au fost contestaţii şi nici solicitări de clarificări privind criteriile de atribuire utilizate, instanţa de recurs reţine că aceste împrejurări nu au relevanţă sub aspectul existenţei neregulii, faţă de prevederile art. 321 şi 324 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale, prevederi legale avute în vedere în mod corect de prima instanţă.

Conform prev. art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, prin principiul proporţionalităţii se înţelege orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

De asemenea, conform prev. art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia."

Pentru a răspunde acestui motiv de casare, instanţa de recurs trebuie să procedeze la cercetarea tipului abaterii şi a gravităţii acesteia. În speţă, a fost aplicată corecţia financiară prevăzută în Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), punctul 9, respectiv aceea referitoare la faptul că prin anunţul de participare sau prin documentaţia de atribuire sunt stabilite criterii de selecţie/atribuire ilegale şi/sau discriminatorii.

Astfel, s-a reproşat recurentului faptul că din modul de stabilire a punctajului acordat pentru al doilea factor de evaluare nu rezultă corespondenţa între cerinţele caietului de sarcini şi punctajul acordat, iar termenii folosiţi sunt generali şi vagi, nefiind de natură să ofere nişte instrumente cu ajutorul cărora membrii comisiei de evaluare să măsoare cât mai unitar şi mai precis avantajele pe care le oferă ofertele propuse.

Din totalitatea împrejurărilor avute în vedere de intimat la momentul întocmirii notei de constatare, se constată că pot fi reţinute, ca şi circumstanţe atenuante a răspunderii (dar nu şi exoneratoare) lipsa contestaţiilor la stabilirea punctajului ofertanţilor, precum şi emiterea Raportului de Activitate nr. x/22.06.2011 emis de Ministerul Finanţelor Publice prin Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice, prin care s-a menţionat faptul că procedura s-a derulat cu respectarea prevederilor legale. Deşi existenţa acestui raport nu disculpă recurentul cu privire la încălcarea procedurii, faptul că abaterea existentă nu a fost observată de un organ care avea în competenţă tocmai verificarea modului de desfăşurare a achiziţiei publice, verificare ulterior căreia recurentul putea în mod obiectiv să considere că procedura a fost legal desfăşurată, reduce gravitatea neregulii constatate. Deşi intimatul a reţinut faptul că au existat doar 3 ofertanţi, astfel că aceasta conduce la o gravitate mare a neregulii, Înalta Curte reţine că lipsa contestaţiilor, cât timp neregula se referea la procedura de evaluare ca atare a ofertelor, denotă un impact mai redus asupra inegalităţii de evaluare.

Ca urmare, Înalta Curte consideră că motivul de casare referitor la greşita aplicare a principiului proporţionalităţii este fondat, impunându-se casarea sentinţei sub acest aspect şi reducerea corecţiei financiare aplicate de la 25% la 10% din valoarea contractului.

7.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare, va admite acţiunea şi va anula în parte Decizia nr. 13/20.01.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 22.11.2016, în sensul că va reduce corecţia financiară aplicată de la 25% la 10%.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamant Municipiul Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 147/2017 din 19 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare:

Admite acţiunea.

Anulează în parte Decizia nr. 13/20.01.2017 de soluţionare a contestaţiei administrative şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x din 22.11.2016, în sensul că reduce corecţia financiară aplicată de la 25% la 10%.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 mai 2020.