Small-value claim jurisdictional conflict resolved for Slobozia Court, overturning unlawful sua sponte declination

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 6 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei totale de 366,93 RON, reprezentând contravaloare debit principal, a dobânzii contractuale în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la valoarea produselor ce au fost preluate de societatea debitoare şi neachitate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. 35 din data de 10 ianuarie 2019, Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc regula generală în privinţa competenţei teritoriale, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.", iar, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., în procedura privind cererile de valoare redusă, competenţa teritorială se stabileşte potrivit dreptului comun.

Reţinând că, din precizările reclamantei coroborate cu actele aflate la dosar, rezultă că pârâta SC B. SRL are sediul în localitatea Unirea, judeţul Brăila, a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine Judecătoriei Brăila.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că în speţă nu există niciuna dintre situaţiile reglementate de dispoziţiile art. 113 C. proc. civ., privind competenţa teritorială alternativă, care să atragă competenţa Judecătoriei Slobozia.

Judecătoria Brăila, pe rolul căreia a fost înregistrată cauza la data de 29 ianuarie 2019, la rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 2270 din data de 8 aprilie 2019, a dispus declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Slobozia şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea sentinţei, în esenţă, instanţa a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu o cerere de valoare redusă, aspect de natură a atrage incidenţa dispoziţiilor art. 1028 şi 107 C. proc. civ. - norme de ordine privată, referitoare la competenţa teritorială.

A arătat că necompetenţa de ordine privată poate fi invocată exclusiv de către pârât în termenele prevăzute de lege şi, întrucât pârâta nu a invocat prin întâmpinare în termenul prevăzut de lege excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, această instanţă a devenit competentă teritorial exclusiv să judece cauza.

Totodată, a constatat că nu a fost legal sesizată, întrucât excepţia a fost invocată de către instanţa învestită cu judecata cererii, declinarea cauzei fiind efectuată cu încălcarea prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Litigiul de faţă are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a acestor cererii, art. 1028 alin. (2) Cod procedură face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

Competenţa teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, iar, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Or, în condiţiile în care această excepţie nu este invocată de către pârât, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, aceasta rămânând competentă să soluţioneze pricina.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Slobozia, ci instanţa a invocat din oficiu această excepţie.

Neinvocarea de către pârâtă în termenul stabilit de lege a excepţiei de necompetenţă de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, cu consecinţa că instanţa sesizată de reclamantă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Prin urmare, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Judecătoria Slobozia, sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze în acest fel de soluţionarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - GV