Negative jurisdictional conflict: Civil vs. administrative jurisdiction for invalidating heat cost lists under an association of owners contract

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată Regia Autonomă de Servicii Publice din subordinea Primăriei Municipiului Ploieşti şi Primăria Municipiului Ploieşti, solicitând să se constate: nulitatea listelor şi borderourilor de calcul a costurilor cu căldura calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, raportat la aplicarea greşită a prevederilor din Ordinul nr. 483/2008 de modificare a Ordinului nr. 233/2004 şi la prevederile din Ordinul nr. 343/2010 emise de ANRSC pentru perioada 2008-zi şi să se dispună anularea acestora cu consecinţa recalculării sumelor aferente apartamentului 17 debranşat din anul 2004 de la sistemul centralizat de furnizare a agentului termic; obligarea pârâtelor la plata de daune morale în cuantum de 35.000 de RON pentru perioada 2005 - 2018 şi la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 5945 din data de 3 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta urmăreşte anularea listelor şi borderourilor de calcul a costurilor cu căldura calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, precum şi obţinerea de daune morale.

A reţinut că din cuprinsul contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, rezultă că acesta a fost încheiat între Regia Autonomă de Termoficare şi Servicii Publice, în calitate de furnizor-prestator şi C., în calitate de beneficiar, şi are ca obiect efectuarea de către prestator a repartizării lunare a energiei termice pentru încălzire, consumată şi înregistrată de contorul general al blocului/scării de consumatori individuali, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În consecinţă, contrar susţinerilor reclamantei, a apreciat că prezenta acţiune nu se încadrează în sfera contenciosului administrativ, actele contestate nefiind acte administrative, ci acte cu caracter civil emise în executarea contractului x din data de 27 noiembrie 2006.

A arătat că, referitor la litigiile de tipul celui pendinte (privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz), competenţa materială de soluţionare este stabilită, prin dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., în favoarea judecătoriilor.

În raport de cele anterior arătate şi de dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. c) şi art. 107 C. proc. civ., tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, în a cărei rază de competenţă se află sediile pârâtelor.

Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 2600 din data de 29 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepţia privind necompetenţa materială a Judecătoriei Ploieşti, excepţie invocată de reclamanţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea sentinţei, judecătoria a constatat că temeiul de drept invocat de reclamanţi este reprezentat de art. 1, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004 - legea contenciosului administrativ, temei ce a fost reiterat de către aceştia în faţa instanţei la termenul din data de 14 februarie 2019.

A reţinut dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi că, prin prezenta cauza reclamanţii contestă răspunsul nr. x din data de 4 ianuarie 2018 emis de Primăria Municipiului Ploieşti, Direcţia de Administraţie Publică, Juridică-Contencios, Achiziţii Publice, contracte - Biroul Monitorizare Asociaţii de Proprietari, raportat la prevederile Legii nr. 554/2004, precum şi răspunsul nr. BRCRC 9 din data de 7 februarie 2018 privind soluţionarea plângerii prealabile nr. 144 din data de 9 ianuarie 2018 completată la data de 10 ianuarie 2018 sub nr. 181, emis de Regia Autonomă de Servicii Publice.

Judecătoria a arătat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul acestei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrative.

A constatat şi că lit. b) a aceluiaşi text de lege defineşte autoritate publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul acestei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Totodată, a apreciat este incontestabil faptul că reclamanţii contestă în prezenta cauza, în principal, cele două răspunsuri, apreciind că acestea sunt acte administrative, şi, pe cale de consecinţă, solicită anularea listelor şi borderourilor de calcul a costurilor cu căldura, calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, recalcularea sumelor aferente apartamentului 17, astfel cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată.

A considerat că, în ceea ce priveşte calificarea răspunsului emis de Primăria Ploieşti, contestat de reclamanţi ca fiind sau nu act administrativ, acesta este un aspect ce ţine de fondul cauzei.

Prin urmare, a reţinut că, sub aspectul competenţei, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. (2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale."

Totodată, a avut în vedere şi prevederile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. conform cărora: "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.", precum şi pe cele ale art. 111 C. proc. civ. care statuează că: "Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului."

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reţine că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a litigiului, prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de reţinerile diferite ale instanţelor cu privire natura obiectului litigiului.

Astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. c) şi art. 107 C. proc. civ., apreciind că obiectul pricinii este unul civil, în timp ce Judecătoria Ploieşti a reţinut că prezenta cauză se circumscrie materie contenciosului administrativ şi a constatat incidenţa prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (2) şi art. 111 C. proc. civ.

Art. 22 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă.

Astfel, invocarea greşită a unui text de lege de către o parte nu impietează asupra dreptului judecătorului de a stabili şi aplica textul corect situaţiei de fapt fundamentate juridic de către parte.

Prin urmare, ca regulă, denumirea unor acte sau fapte deduse judecăţii şi textul legal invocat nu sunt chestiuni de natură să ţină judecătorul la pronunţarea soluţiei. În acest scop, calificarea acţiunii se va face nu după natura termenilor folosiţi de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii şi după scopul urmărit prin promovarea acţiunii.

În speţă, deşi reclamanţi au invocat dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, scopul urmărit de aceştia este de a se anula borderourile şi listele de calcul privind costurile cu căldura calculate de Regia Autonomă de Servicii Publice Ploieşti în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, recalcularea costurilor pentru apartamentul nr. x, precum şi obţinerea de daune morale.

Borderourile şi listele a căror nulitate reclamanţii o solicită a se constata au fost emise în baza contractului nr. x din data de 27 noiembrie 2006, încheiat între C. şi Regia Autonomă de Termoficare şi Servicii Publice, în cuprinsul căruia a fost stabilită obligaţia regiei de a "presta serviciile de repartizare a consumurilor lunare şi de a preda situaţia centralizată".

Potrivit dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., judecătoriile judecă, în primă instanţă, cererile evaluabile sau, după caz, neevaluabile în bani, având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz.

Ca atare, cum prezentul litigiu, în care reclamanţii solicită anularea actelor emise în executare contractului încheiat de asociaţia de proprietari cu Regia Autonomă de Termoficare şi Servicii Publice, ce circumscrie cauzelor evidenţiate la art. 94 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a pricinii aparţine judecătoriei.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - GV