Conflict of interest in local government: whether a mayor’s proposal of a council resolution benefiting a relative constitutes a prohibited act under integrity laws

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare din 6 iulie 2016, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ contestat.

Prin Sentinţa nr. 510/2016 a Tribunalului Vrancea a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, excepţie invocată din oficiu de instanţă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi având în vedere prevederile art. 10 din Legea 554/2004 şi criteriul emitentului actului administrativ .

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 3 noiembrie 2016 şi s-a fixat termen de judecată la data de 15 decembrie 2016.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 391 din 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 391 din 21 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile art. 483 C. proc. civ. a declarat recurs A. şi continuat de moştenitorii B., C., D. şi E. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susţine că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 70, art. 71, art. 76 din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) şi art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004.

Art. 76 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 se referă, ca situaţii ce pot da naştere la conflictul de interese, numai la acte administrative sau contracte încheiate.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, conform art. 63 şi 68 din Legea nr. 215/2001, primarul emite nu numai acte juridice, dar săvârşeşte şi fapte materiale, desfăşoară şi operaţiuni tehnico-materiale, neproducătoare de efecte juridice prin ele însele.

Naşterea stării de incompatibilitate este legată numai de exerciţiul atribuţiilor care presupun acte juridice de exprimare a voinţei în această calitate, de natură a genera efecte juridice.

Întocmirea şi semnarea unei expuneri de motive nu constituie un act administrativ, producător de consecinţe juridice, el reprezentând doar un act premergător, la îndeplinirea căruia sunt îndrituiţi atât membrii Consiliului local, cât şi primarul, conform art. 45 alin. (6) din Legea nr. 215/2001.

Intervine aici, susţine recurentul-reclamant, deosebirea între actele primarului ca autoritate publică, circumscrise voinţei şi atribuţiilor decizionale şi actele de reprezentabilitate pe care acesta le face, în calitate de reprezentant al consiliului local şi nu în nume propriu.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Potrivit dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în executarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt, conform art. 71 din Legea nr. 161/2003, imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

Art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, obligă primarii/viceprimarii municipiului Bucureşti să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie în exercitarea funcţiei care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

Legea nr. 393/2004, prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) arată ce se înţelege prin aleşi locali, în această categorie intrând şi primarii, iar art. 75 alin. (1) lit. a) defineşte ce se înţelege prin interes personal într-o anumită problemă şi anume, dacă aceştia au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea, inclusiv.

În speţă, recurentul-reclamant, în şedinţa Consiliului Local Bordeşti, judeţul Vrancea, din data de 16 mai 2013, a prezentat un proiect de hotărâre privind concesionarea prin atribuire directă a unor suprafeţe de păşune de către F., judeţul Vrancea, al cărei preşedinte şi membru fondator, din 22 martie 2013, este fiul acestuia, C.

Din cuprinsul procesului-verbal al şedinţei Consiliului Local Bordeşti, reiese faptul că recurentul-reclamant a susţinut atribuirea directă a păşunii către asociaţia unde fiul său este membru fondator şi preşedinte, deşi din discuţiile consemnate reiese că nu se cunoştea nimic despre această asociaţie, însă s-a susţinut că, în caz contrar, se pierde subvenţia de la APIA.

Este adevărat că Hotărârea nr. 23/16 mai 2013 privind concesionarea prin atribuire directă a unor suprafeţe de păşune către F. a fost luată de către Consiliul Local şi nu de către primar, însă această împrejurare nu are relevanţă asupra obligaţiilor ce îi revin acestuia, în conformitate cu dispoziţiile legale sus-menţionate.

Astfel, art. 75 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, defineşte interesul personal, iar prin depunerea unui proiect de hotărâre de consiliu local la autoritatea cu competenţe în acest sens, este evident că hotărârea ce urma să se ia prezenta un beneficiu pentru fiul său, rudă de gradul I.

Proiectul de hotărâre rămâne fără consecinţe juridice dacă actul nu este adoptat, însă din momentul votării HCL Bordeşti nr. 23/16 mai 2013, proiectul devine act juridic/administrativ şi orice operaţiune administrativă premergătoare produce aceleaşi efecte cu actul emis.

Din acest motiv, disp. art. 76 din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretate şi aplicate în funcţie de modul legal de adoptare a unui act juridic/administrativ.

Întrucât pentru adoptarea hotărârii consiliului local există posibilitatea ca primarul să depună un proiect sau o expunere de motive în sensul susţinerii propunerii, reiese că în atare situaţii, procesul de legiferare secundară este complex şi nu poate fi limitat strict la momentul votării hotărârii de către consilierii locali.

Atât primarul cât şi consilierul local sunt autorităţi ale aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale şi au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor să acţioneze conform principiilor expuse la art. 70 din Legea nr. 161/2003, imparţialitate, integritate, transparenţă, supremaţia interesului public.

Procesul decizional fiind împărţit între cele două autorităţi, iar acestea conlucrează pentru luarea unei hotărâri, interpretarea oferită de recurentul-reclamant, în sensul de a se privi competenţele acestora în mod strict, ar conduce la denaturarea sensului definiţiei conflictului de interese.

Ceea ce propune recurentul-reclamant, ca reprezentând interpretarea corectă a dispoziţiilor legale invocate, este lipsa de răspundere în cazul în care actul în sine a fost emis/adoptat de o altă autoritate, dar propunerea a aparţinut unei alte autorităţi (în speţă primarul) şi, mai mult decât atât, executarea hotărârii s-a făcut tot prin intermediul primarului.

Cu alte cuvinte, propunerea şi executarea nu prezintă niciun efect, deşi conflictul de interese exact acest lucru sancţionează, existenţa unui interes personal de natură patrimonială şi a unui folos pentru anumite persoane aflate în grad de rudenie cu cel obligat să se abţină de la luarea unei decizii, când acesta are posibilitatea să anticipeze că decizia prezintă un beneficiu real pentru sine sau rudele/afinii săi în gradul precizat de textul legal.

Faţă de acestea, constatându-se că recurentul-reclamant a participat în mod activ la întregul proces decizional, iar proiectul de hotărâre a fost adoptat în sensul solicitat de parte, Înalta Curte reţine incidenta dispoziţiilor legale referitoare la conflictul de interese din cuprinsul Legii nr. 161/2003 şi Legii nr. 393/2004 şi corecta lor interpretare şi aplicare de către prima instanţă, nefiind întrunite motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. şi continuat de moştenitorii B., C., D. şi E. împotriva Sentinţei nr. 391 din 21 decembrie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CL