Customs classification of steel tubes based on laboratory carbon analysis and rejection of foreign Binding Tariff Information

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov -Direcţia Regională Vamală Braşov şi Biroul Vamal de Interior Sibiu prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 386/14 octombrie 2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;

- anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5730/30 iunie 2015, emisă de Biroul Vamal de Interior Sibiu cât şi a Procesului Verbal de Control nr. 5729/30 iunie 2015 emis de Biroul Vamal Sibiu;

- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 268 din 17 noiembrie _2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Direcţia Regională Vamală Braşov şi Biroul Vamal de Interior Sibiu prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu, ca nefondată.

3. Recursul exercitat în cauza

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL indicând ca temei în drept al cererii dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte motivele de recurs subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a pretins că motivarea instanţei de fond este sumară întrucât a ignorat raportul de expertiză judiciară elaborat în specialitatea metalurgie atunci când a reţinut că "expertul nu a adus nici un argument în contra rezultatelor cuprinse în certificatele de analiză emise de Laboratorul central vamal" în timp ce "Laboratorul vamal central a procedat Ia analizarea pieselor pe baza probelor prelevate şi nu doar la o descriere fizico-chimică bazată pe documente însoţitoare".

Totodată se pun sub semnul întrebării criticile instanţei asupra expertizei respectiv:

Experţii au procedat la o reîncadrare tarifară fără a face propriile determinări în ceea ce priveşte fiecare reper analizat (analiza macroscopică şi microscopică pentru determinarea modului de obţinere, încercarea la duritate, analiza chimică, determinarea procentului de carbon echivalent, etc.) ci a prezentat caracteristicile tehnice ale pieselor cu reperele indicate în acţiune conform documentaţiei tehnice ce a însoţit aceste piese;

Cu privire la acest aspect, s-a învederat faptul că ing. B., expert tehnic judiciar în specialitatea metalurgie, prin Suplimentul la raportul de expertiză judiciară din data de 07 septembrie 2016 ("Suplimentul"), a procedat la analizarea corespunzătoare a produselor în cauză prin efectuarea de analize microscopice şi macroscopice (pag. 7 şi 10 din Supliment), încercarea la duritate (pag. 8 din Supliment), analiza chimică (pag. 8-9 din Supliment);

Referitor la determinarea procentului de carbon echivalent, expertul tehnic judiciar a detaliat la pag. 10 din Suplimentul la expertiză metoda de determinare a conţinutului de carbon echivalent prin utilizarea formulei Institutului Internaţional de Sudură. Foarte important de menţionat, în acest context, este faptul că expertul a stabilit că cunoaşterea prealabilă a conţinutului de carbon echivalent nu este concludentă în procesul determinării încadrării tarifare corecte. în condiţiile în care produsele au fost anterior clasificate. în Raportul de expertiză judiciară din data de 26 mai 2015 ("Raportul"), la poziţia 7326.

Experţii nu au indicat metodele de determinare prevăzute de ISO 3304-1985;

Cu privire la acest aspect, s-a susţinut faptul că, în concluzia de la pagina 7 din Supliment, expertul tehnic judiciar menţionează faptul că, la stabilirea poziţiilor tarifare, s-a ţinut cont de prevederile ISO 3304-1985.

Experţii nu au indicat regulile pentru interpretarea Nomenclaturii combinate precum şi notele de secţiuni, notele de capitol şi notele de poziţie;

Din contră, se poate observa cu uşurinţă că experţii au indicat în mod amănunţit regulile utilizate pentru interpretarea Nomenclaturii combinate precum şi notele de secţiuni, notele de capitol şi notele de poziţie la paginile 6-7 şi 14-15 din Suplimentul la Raportul de expertiză;

Experţii nu au indicat determinarea conţinutului de carbon VEC care ar duce la stabilirea încadrării tarifare pentru reperele încadrate la poziţiile tarifare 73043180 şi 73043120; Expertul metalurg nu a făcut o altă determinare, conţinutul de carbon fiind determinat doar în certificatele de analiză emise de Laboratorul Vamal Central, astfel că nu există justificare pentru o altă încadrare.

Se mai consideră că instanţa se află într-o gravă eroare în ceea ce priveşte autoritatea competentă care deţine prerogativa de a stabili încadrarea tarifară a produselor importate de subscrisa.

Din prevederile legale rezultă, faptul că încadrarea tarifară va fi stabilită de autorităţile fiscale, în cazul de faţă, Biroul Vamal de Interior Sibiu, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia, pe baza informaţiilor din certificatul de analiză, biroul vamal ia deciziile privind masurile tarifare, netarifare şi/sau fiscale pentru partida de marja din care s-au prelevat probele. Prin urmare, în mod eronat, instanţa de fond arogă această competenţă Laboratorului Vamal Central, al cărui scop este eminamente de ordin tehnic, acela de a efectua analizele probelor prelevate de organele de control.

Principiul supremaţiei dreptului european asupra dreptului naţional. Reamintim, pe această cale, faptul că emiterea deciziilor referitoare la Informaţii Tarifare Obligatorii este reglementată la nivelul Uniunii Europene de către prevederile legislaţiei vamale Unionale, care prevalează asupra oricăror prevederi naţionale care sunt contradictorii acestora. Toate actele naţionale se supun aceluiaşi principiu, indiferent de tipul acestora: lege, regulament, decizie administrativă, ordonanţă. circulară etc. Este irelevant dacă aceste texte au fost emise de puterea executivă sau de cea legislativă a statului membru. Puterea judiciară se supune, de asemenea, principiului supremaţiei. De fapt, dreptul pe care îl generează, jurisprudenţa, trebuie să respecte dreptul Uniunii2.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene de Justiţie în cazul Costanzo-1989, prevederile legale ale Uniunii Europene prevalează asupra dreptului naţional. Drept urmare, dat fiind faptul că persoanele stabilite în Uniune pot invoca dreptul Uniunii - ca drept opozabil autorităţilor administrative naţionale fără a mai necesita intervenţia instanţelor de judecată pentru a obţine înlăturarea de la aplicare a măsurilor de drept naţional contrare, considerăm că art. 17 din Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscala nr. 615/2012 nu poate fi aplicat în ceea ce priveşte prevalenta unei analize a Laboratorului Vamal Central naţional asupra rezultatelor analizei unor produse, efectuată de către o autoritate vamală dintr-un Stat Membru în baza şi prin conformarea deplină la reglementările legislative vamale Unionale.

În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a relevat faptul că:

Cu privire la proba cu înscrisurile informaţiile tarifare obligatorii ("ITO") emise de autoritatea vamală din Germania pentru C. SL (firma mamă) s-a susţinut că instanţa de fond înlătură, în mod eronat, de la dosarul cauzei, ITO emise de autoritatea vamală germană, motivând că nu sunt relevante în prezenta cauză. Pentru a aprecia în acest sens. instanţa de fond se rezumă să includă o simplă motivare prin care arată că titularul acestor decizii nu este reclamanta şi că aceste decizii sunt obligatorii doar pentru titularul informaţiilor şi doar după data la care ei au furnizat informaţiile.

Cu privire la proba cu noile înscrisurile reprezentând Decizii privind informaţiile tarifare obligatorii emise de autoritatea vamală din Germania ("Deciziile ITO"), recurenta a arătat că a obţinut în cursul lunilor februarie- martie 2017, Deciziile privind informaţiile tarifare obligatorii emise în numele şi pentru uzul A. SRL. în conformitate cu prevederile Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului Vamal al uniunii (denumit în continuare "Codul Vamal unional") cu privire la următoarele repere:

1. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x);

2. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x);

3. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x);

4. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x);

5. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x);

6. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

7. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

8. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

9. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

10. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

11. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

12. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

13. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

14. Decizia ITO nr. x (pentru reper nr. x)

În analiza motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., de esenţă este aprecierea ce trebuie să se ia asupra uneia sau alteia dintre lucrările de expertiză.

Conform Laboratorului Vamal Central, încadrarea în cadrele de 10 cifre la produsele indicate trebuie să se facă în funcţie de compoziţia chimică a materialului, respectiv faţă de valoarea conţinutului de carbon.

Instanţa de recurs, ca de altfel şi cea de fond, achiesează la aceasta afirmaţie factuală şi facilă nu doar pentru un licenţiat al unei facultăţi tehnice precum redactorul prezentei, ci şi pentru un absolvent al unui liceu de specialitate.

De altfel doar Laboratorul de analiză a realizat un control al fiecărui reper aşa zisa expertiză preluând în partea ei tehnică, de către expertul metalurg, susţinerile scriptice al reclamantei.

Or, fără o verificare în concret a tuturor reperelor importante, un real răspuns nu se putea da, doar secţiunea şi aspectele externe nefiind suficiente pentru conturarea unui punct de vedere.

Nu s-a vădit cu argumente valabile deşi sarcina probei revenea recurenţilor, faptul că certificatele de analiză ar fi fost eronat întocmite.

Mai mult, recurenta - reclamantă nu tine cont de faptul că în speţa de faţă sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 2, 16, 17, 19 din Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 615/2012, privind modificarea anexei la Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 9.250/2006, pentru aprobarea Normelor privind funcţionarea Laboratorului vamal central şi modalitatea de efectuare a analizelor.

Totodată, rezultatele cuprinse în certificatul de analiză emis de Laboratorul vamal central prevalează în faţa informaţiilor sau datelor cuprinse în documentele de analiză emise de alte laboratoare, precum şi în alte documente care conţin informaţii privind caracteristicile fizico-chimice ale mărfurilor atunci când acestea sunt contradictorii.

În plus, în cazul în care declarantul nu este de acord cu rezultatele cuprinse în certificatul de analiză emis pentru proba 1 poate solicita motivat, în termen de 30 de zile, efectuarea analizei probei 2 iar rezultatele acesteia sunt cuprinse într-un nou certificat de analiză care îl înlocuieşte pe primul şi care rămâne definitiv, posibilitate de care reclamanta nu a înţeles să se folosească.

Potrivit documentelor aflate la dosarul cauzei şi adresei nr. x/09 iulie 2015 a Biroului vamal de interior Sibiu "declarantul după primirea exemplarelor nr. 2 ale certificatelor de analiză nu a contestat în termenul legal conţinutul acestora, respectiv nu a solicitat în conformitate cu art. 19 al Ordinului vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006 efectuarea analizei probei 2".

De asemenea nu s-a făcut nicio dovadă că produsele importate ar avea caracteristici diferite de cele înscrise certificatele de analiză.

Cât priveşte argumentele încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la produse aşa zis similare importate prin Germania, Olanda şi Spania dar încadrate în baza unei informaţii tarifare obligatorii (ITO) emisă de autoritatea vamală din Germania, evident că acestea nu pot fi primite neputându-se în concret compara produsele, fiind posibil ca importurile din toate ţările apusene să fi fost făcute într-o altă manieră.

Astfel, potrivit art. 11 şi 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, respectiv art. 5-14 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993, o informaţie tarifară obligatorie este valabilă numai pentru operaţiunile de import ce au ca obiect mărfuri conforme sub toate aspectele cu cele descrise în informaţia respectivă, efectuate numai de către persoana în numele căreia a fost eliberată, într-o perioadă de 6 ani de la data emiterii acesteia, fiind obligatorie pentru toate autorităţile vamale din statele membre ale Uniunii Europene.

Din datele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că societatea a prezentat, nici la declararea mărfurilor la organele vamale nici în faza de soluţionare a contestaţiei, documente care atestă că este titularul unei informaţii tarifare obligatorii pentru mărfurile importate iar invocarea unei astfel de informaţii emisă de autorităţile vamale ale unui alt stat membru pentru o altă companie din cadrul grupului din care face parte şi societatea contestatoare nu poate fi luată în considerare.

În susţinerea legalităţii încadrării tarifare făcuta de organele de control este şi adresa Direcţiei Generale a Vămilor nr. 1768/STVI/02 martie 2015 în care se reţin următoarele:

"În conformitate cu informaţiile care rezultă din Certificatele de analiză nr. 50, 56, şi 58 anexate la adresa dvs. produsele care fac obiectul acestor certificate reprezintă alte tuburi tară sudură, cu secţiunea circulară, din oţel nealiat, trase sau laminate la rece, ce corespund prevederilor ISO 3304/85 şi, prin aplicarea textului poziţiei 7304 şi al subpoziţiei 730431 acestea se clasifică la codul NC 7304.31.20, cod TARIC 7304.31.20.20 (cu un diametru exterior de maximum 406,4 mm şi cu o valoare echivalentă a conţinutului de carbon (VEC) de maximum 0,86 conform formulelor şi analizelor chimice ale IIS (Institutul International de Sudură).

În conformitate cu informaţiile care rezultă din Certificatele de analiză nr. 51, 52, 54, 59, 61, 62, 63, 64, şi 65 anexate la adresa dvs. produsele care fac obiectul acestor certificate reprezintă alte tuburi fără sudură, cu secţiunea circulară, din oţel nealiat, trase sau laminate la rece şi care nu corespund prevederilor ISO 3304/85, prin aplicarea textului poziţiei 7304 şi al subpoziţiei 730431, acestea se clasifică la codul NC 7304.31.80, cod TARIC 7304.31.80.30 (cu un diametru exterior de maximum 406,4 mm şi cu o valoare echivalentă a conţinutului de carbon (VEC) de maximum 0,86 conform formulelor şi analizelor chimice ale IIS (Institutul International de Sudură)".

Este neîntemeiata şi susţinerea recurentei - reclamante referitoare la nelegalitatea controlului ulterior având în vedere că potrivit art. 199 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnate de către declarant sau reprezentantul acestuia îl obligă pe acesta ca, în conformitate cu dispoziţiile în vigoare să răspundă de corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie, de autenticitatea documentelor anexate şi de respectarea tuturor obligaţiilor ce decurg din plasarea respectivelor mărfuri sub regimul avut în vedere", iar potrivit art. 4 alin. (20) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 acordarea liberului de vamă este acţiunea prin care autorităţile vamale pun mărfurile la dispoziţie în scopurile prevăzute de regimul vamal sub care au fost plasate.

Totodată, Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în cauza C-571/2012 Greencarrier Freight Services Latvia SIA împotriva Valsts ienemumu dienests arata ca "nimic nu împiedică, în acest scop, autorităţile vamale să extindă rezultatele unei examinări parţiale a mărfurilor cuprinse într-o declaraţie vamală la mărfuri cuprinse în declaraţii vamale anterioare, care au făcut deja obiectul acordării unui liber de vamă de către aceste autorităţi, atunci când mărfurile respective sunt identice (...)".

Faţă de invocarea de către reclamanta a hotărârilor Curţii Europene de Justiţie C-250/91 "Hewlett-Packard" şi C-348/89 "Mecanarte" potrivit cărora importatorul poate invoca, în aplicarea prevederilor art. 220 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, drept eroare a organelor vamale, situaţia în care acestea nu au avut nicio obiecţie cu privire la încadrarea tarifară a mărfurilor pentru un număr mare de importuri şi pe o perioadă lungă de timp cu toate că o comparaţie directă între încadrarea tarifară declarată şi descrierea explicită a mărfurilor ar fi permis identificarea unei erori de încadrare, precizăm că aceasta nu poate fi reţinută având în vedere că în speţă, eroarea cu privire la încadrarea tarifară declarată de societate nu a putut fi detectată din descrierea explicită a mărfurilor ci doar în urma analizelor de laborator şi a interpretării acestora de către Direcţia Generală a Vămilor, singura autoritate abilitată pentru încadrarea tarifară a mărfurilor la importul în România.

În concluzie, în raport de motivele invocate hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a-l respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. împotriva Sentinţei nr. 268 din 17 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia-contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2019.

GGC - CL