Public procurement qualification errors justifying financial corrections despite prior payment approval

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 iunie 2016, reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice-Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial " Dezvoltarea Resurselor Umane", solicitând:

- anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11 martie 2016;

- anularea Deciziei nr. x/05 mai 2015 emise în soluţionarea contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3784 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 3784 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa.

Recurentul a susţinut că instanţa de fond motivează extrem de succint şi fără a justifica pertinent soluţia dată, transformându-se într-un veritabil apărător al pârâtei, considerând că motivarea acţiunii introductive nu poate conduce la anularea actelor administrative atacate.

A reiterat recurentul susţinerile sale din acţiune în sensul că nu a restricţionat accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a contractului de prestări servicii de audit, ofertantul A., îndeplinind criteriile prevăzute în documentaţia de atribuire, neexistând vreo legătură de cauzalitate între presupusa discriminare invocată de pârâtă şi atribuirea contractului respectiv.

Relevant este şi faptul că dosarul de achiziţie a fost prezentat la cererile de rambursare, neconstatându-se nereguli în modul de evaluare a ofertelor, plăţile aferente serviciilor de audit fiind considerate eligibile, de către aceeaşi entitate care ulterior consideră că atribuirea contractului s-a făcut nelegal.

Totodată, în vizitele de monitorizare la faţa locului realizate de reprezentanţii OIPOSDRU, în mai 2012 şi, respectiv, iulie 2014, nu s-au constatat nereguli cu privire la procedura de achiziţie a serviciilor de audit. Ulterior, pârâta îşi schimbă optica asupra verificărilor anterioare şi în baza unor argumente deloc pertinente şi netemeinice consideră că totuşi au existat nereguli cu privire la atribuirea respectivului contract.

Instanţa de fond nu face nicio referire la adresa nr. x/17 august 2016, emisă de pârâta OIPOSDRU-MENCŞ şi depusă la dosarul cauzei de către reclamant la termenul din 16 noiembrie 2016.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, invocând nulitatea recursului, pe motiv că recurentul nu indică motive care să se încadreze în cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/11 martie 2016 şi de Decizia nr. x/05 mai 2015 emisă în soluţionarea contestaţiei.

Acţiunea sa a fost respinsă, prima instanţă apreciind ca fiind temeinice şi legale actele administrative contestate.

În ceea ce priveşte invocarea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, faţă de aspectele dezvoltate de recurent.

Astfel, pe de o parte, dispoziţiile legale menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă acestea sunt în parte similare cu susţinerile părţii adverse sau îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

De altfel, recurentul nu a indicat punctual care ar fi acea apărare a sa pe care instanţa nu ar fi analizat-o, la care nu ar fi răspuns - cel puţin implicit - prin considerentele sentinţei şi care ar fi fost determinantă pentru a conduce la o altă soluţie în cauză.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că recurentul critică practic validarea de către instanţa de fond a modului în care autoritatea intimată pârâtă a aplicat prevederile legale în materia achiziţiilor publice.

Reapreciind întregul probatoriu, Înalta Curte reţine, în ceea ce priveşte neregula nr. 1 privind cerinţele minime de calificare, că nu s-a justificat, în acord cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 necesitatea cerinţei ca experienţa similara sa vizeze auditarea unor proiecte finanţate din fonduri europene nerambursabile, iar nu şi naţionale.

În ceea ce priveşte neregula nr. 3 privitoare la expertul în achiziţii publice, corect a constatat judecătorul fondului că ofertantul câştigător SC A. SRL nu îndeplinea cerinţa ca "prestatorul să dispună de 3 persoane specializate, angajate cu contract de munca, respectiv auditor financiar, expert achiziţii publice şi expert contabil".

Astfel, persoana nominalizata ca expert în achiziţii publice, B., nu era angajata cu contract de munca la momentul depunerii ofertei, aşa cum menţionase în CV, fiind angajata în trecut, pe perioada 11 februarie 2008-11 mai 2008, şi nu pe funcţia de expert în achiziţii publice, ci pe funcţia de asistent director general.

În plus, aceasta absolvise un curs de calificare ca expert în achiziţii publice abia la data de 26 noiembrie 2008 .

Prin urmare, probele dosarului susţin constatările din actul administrativ contestat, iar recurentul nu a făcut vreo dovadă contrară, fiind irelevant pentru existenţa neregulilor, faţă de atribuţiile de control a posteriori ale autorităţii intimate, faptul că aceasta a aprobat plăţi anterioare.

În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea recurentei din finalul cererii de recurs în sensul că instanţa de fond nu a făcut nicio referire la adresa nr. x/17 august 2016, emisă de intimata pârâtă, Înalta Curte constată că înscrisul respectiv a fost depus de parte la dosarul de fond doar cu menţiunea că el face "referire directă la suma de 7407,00 RON, sumă ce face obiectul prezentului dosar", fără a se formula vreo solicitare sau apărare distinctă, care să impună o analiză separată a împrejurării relevate în adresă, aceea că "La CR 7 suplimentară s-a recuperat debit aferent acestui proiect conform NCF nr. 2504/SJCSN/11 martie 2016 în valoare de 7.407,00 RON (FSE)".

De altfel, împrejurarea respectivă nici nu a fost contestată şi nici nu este relevantă în cauză, în contextul în care acţiunea în anulare a fost respinsă, iar Înalta Curte - constatând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale şi contractuale la situaţia de fapt ce rezulta din probatoriul administrat - va menţine această soluţie, apreciind că nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 3784 din 29 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 iunie 2019.

GGC - CL