Minister’s termination order upheld as resignation notice period valid, claimant's cassation appeal rejected

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, anularea ordinului Ministerului nr. 510/15 iunie 2016 şi să se constate încetarea de drept a contractului de muncă din data de 12 aprilie 2014, în baza art. 81 alin. (8) din Codul muncii, tară preaviz.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 218 din 12 octombrie 2016, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 218 din 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs principal reclamanta A. şi recurs incident, pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului.

Recursul reclamantei a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar cel incident al pârâtei deşi nu s-a indicat se poate aprecia a se încadra în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Cât priveşte recursul incident pârâta a imputat faptul că instanţa de fond nu a analizat excepţia prematurităţii invocată prin întâmpinare.

Or, referitor la aceasta, dispoziţiile C. proc. civ., în speţă, art. 444 şi 445 sunt neechivoce, calea de urmat fiind completarea hotărârii şi nu promovarea unei căi de atac.

Cât priveşte recursul principal, s-a susţinut în principal (pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.) că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Astfel, (pct. II recurs) se pretinde că cererea nr. x/12 aprilie 2016 a fost soluţionată scriptic după 2 luni; deşi putea să se constate încetarea efectiva de jure şi de facto a raportului de muncă, s- a dispus încetarea acestuia pe data de 15 iunie 2016. cu un preaviz de 45 de zile.

Această confuzie, generată de reaua credinţa a unor funcţionari din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, are ca scop inventarea unui posibil conflict de interese, fără a se avea în vedere că transformă MTS în instigată' la infracţiuni.

În această perioadă, Ministerul Tineretului şi Sportului a solicitat în scris favoruri pentru Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti, respectiv scutirea de la plata chiriei pentru spatiile proprietatea U.P.G. Ploieşti, situaţie care face parte din atribuţiile Consiliului de Administraţie al Universităţii Petrol-Gaze Ploieşti, în cadrul căruia am calitate de membru de drept, deoarece deţin funcţia de prorector.

Soluţionarea acestei cereri de scutire de la plata chiriei, semnarea unui alt contract cu Casa de Cultură a Studenţilor aprobat de Consiliul de Administraţie al U.P.G., m-ar putea transforma chiar în autor al infracţiunii de conflict de interese.

Situaţia expusă reprezintă o culpă a pârâtului M.T.S. care refuză aplicabilitatea prevederilor art. 81 alin. (8) Codul Muncii, respectiv încetarea contractului de munca prin demisie, fără preaviz.

Culpabilitatea Ministerului Tineretului şi Sportului, de natură a atrage încetarea contractului de muncă fără preaviz în baza art. 81 alin. (8) Codul Muncii, rezultat şi din situaţia financiară a Casei de Cultură a Studenţilor căreia i s-a acordat între 15,43 % şi 74,63 % din suma necesară desfăşurării activităţii în perioada 2012-2015, respectiv suma de 2.154.440 RON, deşi era necesară suma de 8.726.383 RON, deci cu certitudine am fost defavorizată de Ministerul Tineretului şi Sportului, dar nu am discutat motivele.

În realitate recurenta este cea care a intrat de bună voie într-o situaţie potenţial incompatibilă. Astfel, susţinerile reclamantei în legătură cu aspecte economice ale activităţii Casei de Cultură Ploieşti, respectiv contracte de închiriere ale acesteia, sau în legătură cu o presupusă conspiraţie a funcţionarilor publici din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului împotriva reclamantei sunt nefondate şi nu reprezintă încălcări ale obligaţiilor contractuale din partea angajatorului.

Conflictul de interese invocat de recurentă este o falsă problemă întrucât oricând se putea abţine de la încheierea de acte juridice pentru una sau cealaltă persoană juridică, în eventualitatea în care considera că se află în conflict de interese. Situaţia conflictuală pe care o invocă recurenta nu este imputabilă pârâtei. De asemenea, recurenta putea înceta raporturile de muncă cu unul din angajatorii săi, cu respectarea normelor legale în vigoare. În fapt, a optat pentru renunţarea la raportul de muncă cu subscrisul, exercitându-şi dreptul conferit de lege de a demisiona. Insă invocarea unei culpe a angajatorului sau a subscrisului ca motiv de încetare a contractului de muncă este vădit abuzivă.

Raportarea la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se întemeiază la următoarele susţineri:

Esenţa acţiunii formulate vizează faptul că prin cererea adresata instanţei se solicita modificarea termenului încetării contractului de muncă, respectiv să se dispună încetarea contractului fără preavizul de 45 de zile.

Menţinerea, prin hotărârea judecătorească, ca temei legal a ordinului privind încetarea contractului de muncă, fără preaviz, presupune că A. ar fi obligată să se întoarcă la Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti timp de 45 de zile .

Prezentarea unei singure zile la Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti generează automat existenţa unei incompatibilităţi, respectiv chiar a săvârşirii infracţiunii de conflict de interese, prevăzut de art. 301 noul C. pen., deoarece Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti îşi desfăşoară activitatea în incinta Universităţii Petrol şi Gaze proprietara spaţiului, iar recurenta-contestatoare A., începând cu data de 15 martie 2016 a devenit prorector, cu responsabilităţi sociale şi administrative şi membru al Consiliului de Administraţie al .U.P.G. Ploieşti, între părţi putând sa apară negocieri sau acte comerciale sau administrative.

În adresa x/22 mai 2016, emisă de Ministerul Tineretului şi Sportului privind implicarea unui parlamentar, se specifica clar că măsura înaintării unei adrese de Casa de Cultură a Studenţilor Ploieşti către U.P.G. pentru scutirea de la plata chiriei pentru spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea, este justificată, deci conform adresei recurent A., în calitate de director al Casei de Cultură a Studenţilor să ceară scutirea de plată, la Consiliul de Administraţie al U.P.G., unde este membră şi implicit să devină infractoare.

Aspectele invocate nu pot constitui temei al unei analize în recurs, fiind aspecte factuale.

De altfel, şi pârâta prin întâmpinare a arătat în mod just faptul că încheierea raportului de muncă s-a produs la iniţiativa recurentei, prin demisie, nu prin emiterea ordinului care a avut doar caracter confirmativ, nu constitutiv. Demisia este un act juridic unilateral al salariatului care produce efecte, respectiv încetarea contractului individual de muncă, la data expirării termenului de preaviz, potrivit art. 81 alin. (7) din Codul muncii, tară a fi necesară aprobarea sa de către angajator. Nefiind îndeplinită condiţia nerespectării obligaţiilor contractuale, adresa nr. x/12 aprilie 2016 a fost interpretată drept o demisie cu preaviz, drept urmare Ordinul Ministrului Tineretului şi Sportului nr. 510 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantei a fost emis la data de 15 iunie 2016.

Astfel, în raport de motivele invocate hotărârea instanţei de fond apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul reclamantei nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., iar cel incident al pârâtei în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge ambele căi de atac ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. şi de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului împotriva Sentinţei nr. 218 din 12 octombrie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 iunie 2019.

GGC - CL