Scope of "church patrimony," definition of historical ownership, and calculation of forest land surfaces for religious restitution under Land Law No. 18/1991 and Law No. 1/2000.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal in the interest of law filed by the appellate court's executive board, establishing binding interpretations for land reprivatization cases. The dispute centered on the interpretation of statutory provisions governing the restitution of agricultural and forest lands to religious structures, specifically regarding the scope of "church fund," the definition of historical ownership, and the calculation of surface areas under pre-amendment legal regimes. The Court ruled that absolute nullity of title is not admissible based solely on Protocol No. 1 to the European Convention on Human Rights, but established that "church fund" refers exclusively to the patrimony of Romanian Orthodox Church units, excluding foundations; "had in property" requires a perfected property right consistent with the 1864 Civil Code rather than historical forms; and the relevant surface area for forest lands is limited to those in the individual legal entity's endowment, administration, or use, not the broader religious cult's holdings. These clarifications apply to the interpretation of Articles III and 29 of Land Law No. 18/1991 and Law No. 1/2000, affirming the procedural outcome of the specific appeal while setting mandatory legal standards for future similar disputes.
Legislator headnote
AI generatedart. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000, art. 29 din Legea nr. 1/2000, art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă; Scope of "church patrimony," definition of historical ownership, and calculation of forest land surfaces for religious restitution under Land Law No. 18/1991 and Law No. 1/2000: The dispute centered on the interpretation of statutory provisions governing the restitution of agricultural and forest lands to religious structures, specifically regarding the scope of "church fund," the definition of historical ownership, and the calculation of surface areas under pre-amendment legal regimes. The Court ruled that absolute nullity of title is not admissible based solely on Protocol No. 1 to the European Convention on Human Rights, but established that "church fund" refers exclusively to the patrimony of Romanian Orthodox Church units, excluding foundations; "had in property" requires a perfected property right consistent with the 1864 Civil Code rather than historical forms; and the relevant surface area for forest lands is limited to those in the individual legal entity's endowment, administration, or use, not the broader religious cult's holdings. These clarifications apply to the interpretation of Articles III and 29 of Land Law No. 18/1991 and Law No. 1/2000, affirming the procedural outcome of the specific appeal while setting mandatory legal standards for future similar disputes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to establish the mandatory nature of the decision, serving as the procedural basis for the court's final order.
Full text
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii
Minuta deciziei nr. 29 Dosar nr. 2095/1/2020
Şedinţa din 9 noiembrie 2020
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi, în consecinţă:
1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. vi din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, din punct de vedere al evoluţiei în timp a cauzelor de nulitate, se va ţine seama de regimul nulităţii absolute virtuale şi de regula tempus regit actum.
2. În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, în forma lor anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
Sintagma „fondul bisericesc al cultului” are în vedere exclusiv patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii Ortodoxe Române, iar nu şi patrimoniul fundaţiilor constituite de Biserică.
Sintagma „a avut în proprietate” are în vedere existenţa în patrimoniul structurilor de cult menţionate în cuprinsul alin. (2) al art. 29 a unui drept de proprietate desăvârşit, corespunzător înţelesului rezultat din interpretarea prevederilor art. 480 din Codul civil de la 1864, iar nu şi a unor forme istorice particulare ale dreptului de proprietate.
3. În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 29 alin. (31) din Legea nr. 1/2000, în forma lor anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 261/2008 privind modificarea şi completarea art. 29 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, stabileşte că textul legal are în vedere suprafaţa de teren cu destinaţie forestieră care s-a aflat în înzestrarea, în administrarea sau în folosinţa structurilor de cult ca subiecte de drept individuale care au solicitat atribuirea în proprietate, iar nu terenul care a aparţinut, în aceleaşi modalităţi, cultului religios din care acestea fac parte.
4. Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea referitoare la înlăturarea aplicării sancţiunii nulităţii absolute a titlului de proprietate, în temeiul prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în interpretarea şi aplicarea acestei norme convenţionale.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2020.