Sustaining preventive detention for a recidivist convicted to a prison term exceeding four years despite family hardship claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to maintain preventive detention and ordering the appellant to pay 800,000 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned the legality of keeping the defendant in custody after a first-instance conviction of 12 years’ imprisonment and 4 years of rights deprivation for a serious crime committed under the special recidivism provisions of the Criminal Code. The Court held that preventive detention was legally justified because the defendant was a recidivist, having been previously convicted to a five-year sentence for robbery, and because the gravity of the offense and the concrete danger to public order satisfied the statutory conditions for continued detention, while dismissing the appellant’s argument that family problems necessitated release. The decision relied on Articles 300 and 160(3) of the Code of Criminal Procedure for the procedural framework, Articles 148(1)(f) and (h) in conjunction with Article 143 for the substantive grounds of preventive detention, and Article 385(1)(1)(b) for the final appellate ruling.
Legislator headnote
AI generatedart. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 143 C. proc. pen, art. 37 lit. a) C. pen; Sustaining preventive detention for a recidivist convicted to a prison term exceeding four years despite family hardship claims: În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 148 alin. (1) lit. f) și h), coroborate cu cele ale art. 143 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, printre altele, dacă acesta este recidivist sau că infracțiunea săvârșită este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 octombrie 2004 (pronunțată în dosarul nr. 3553/2004) Curtea de Apel București, secția a II-a penală, investită cu soluționarea apelului declarat de inculpatul R.V., împotriva sentinței penale nr. 1186 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, verificând legalitatea luării măsurii arestării preventive a apelantului, în baza art. 3002, cu referire la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menținerea stării de arest.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând judecarea sa în continuare, în stare de libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru societate și trebuie să rezolve și niște probleme familiale.
Examinând motivele de recurs în raport cu hotărârea atacată, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 148 alin. (1) lit. f) și h), coroborate cu cele ale art. 143 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, printre altele, dacă acesta este recidivist sau că infracțiunea săvârșită este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat în mod corect că fapta comisă de inculpat este deosebit de gravă, iar anterior (în anul 1999) a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhării, deci este și recidivist.
Totodată, se constată că, prin sentința nr. 1186 din 23 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V., la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., astfel că, menținerea măsurii arestării preventive dispuse de către instanță s-a făcut cu respectarea prevederilor și garanțiilor procesuale legale.
Invocarea printre motivele de recurs și a necesității rezolvării unor probleme de familie, se constată că aceasta nu justifică revocarea măsurii arestării preventive.
În consecință, conform art. 38515 alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.V., împotriva încheierii din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3553/2004 și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva încheierii din 14 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3553/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2004.