Wealth verification challenge: inclusion of pre-mandate assets and declared funds in patrimonial evaluation under Law No. 176/2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iunie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A. şi B., anularea Ordonanţei nr. 5 din 14 noiembrie 2012 emisă de pârâtă.

Prin Ordonanţa nr. 5 din 14 noiembrie 2012 pronunţată de Comisia de Cercetare a Averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în temeiul art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996, s-a dispus clasarea cauzei privind pe A.

Prin Sentinţa civilă nr. 3658 din 21 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2013 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A. şi B. în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 decembrie 2013 sub nr. x/2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 7067 din 3 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi declinată judecarea cauzei privind pe reclamanta Agenţia Naţionala de Integritate în contradictoriu cu pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, B. şi A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a fost înaintată cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Prin Decizia nr. 490 din 6 februarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2013 a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Agenţia Naţionala de Integritate în contradictoriu cu pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, B. şi A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 martie 2016 sub nr. x/2013.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. x/2012 constituit pe rolul Comisiei de Cercetare a Averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în care s-a pronunţat Ordonanţa nr. 5 din 14 noiembrie 2012 a cărei anulare s-a solicitat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2417 din 14 iulie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, A. şi B., ca neîntemeiată.

Totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei de 888,98 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Recursul

Împotriva Sentinţei nr. 2417 din 14 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esenţă, s-au arătat următoarele:

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ., apreciem că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite, pe de o parte, a prevederilor Legii nr. 176/2010, iar pe de altă parte, a prevederilor Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

Recurenta consideră că instanţa de fond, cu privire la suma de 138.000 euro, a reţinut că retragerea sa din contul deţinut la C. chiar de către titular anterior lunii decembrie 2008 nu echivalează cu ieşirea din patrimoniu acestuia a sumei, astfel încât la stabilirea cuantumului veniturilor de care persoana cercetată dispunea în perioada verificată nu se poate face abstracţie de această sumă.

Mai consideră recurenta că suma retrasă din contul al cărui titular era persoana cercetată la C. în perioada noiembrie 2008 (138.000 euro), nu a fost avută în vedere În condiţiile în care operaţiunile proveneau din afara perioadei supuse evaluării/cercetării persoanei evaluate, şi totodată nu s-a demonstrat că această exista în patrimoniul persoanei evaluate la data începerii perioadei de evaluare.

Nu poate fi primită reţinerea instanţei de fond motivat de faptul că, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să ateste faptul că la data efectuării cheltuielilor acesta se afla în posesia sumei mai sus menţionate (sumă care ar fi fost retrasă din conturile bancare înaintea perioadei de evaluare), şi din această sumă panele evaluate ar p efectuat aceste cheltuieli.

Cu privire la veniturile anterioare validării mandatului şi care în perioada analizată s-au constituit în surse de venit considerări, iar faptul că instanţa de fond era obligată să verifice cuantumul tuturor cheltuielilor efectuate în acest context pentru a stabili cuantumul exact al sumelor de bani disponibile în momentul începerii perioadei de evaluare, şi care, potrivit instanţei de fond, au stat la baza cheltuielilor ulterioare efectuate în perioada analizate.

Contrariu, şi anume existenţa unei sume de bani la data începerii evaluării, trebuie dovedit prin robe certe, indubitabile şi care se coroborează în sensul pretins de către intimat. Astfel de probe certe nu au fost administrate de către intimat.

Instanţa de fond în justificarea reţinerii faptului că suma de 138.000 Euro exista în averea intimatului la data începerii evaluării, reţine doar faptul că există o prezumţie simplă conform căreia ar fi avut în patrimoniu suma de 138.000 euro la intrarea în mandatul de senator, astfel încât putea justifica o parte din cheltuielile efectuate de acesta în perioada supusă evaluării -19 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009.

În cazul în care această sumă exista în averea intimatului la data începerii mandatului, acesta avea obligaţia de a declara averea sa, şi de a menţiona această sumă de bani în declaraţia de avere, obligaţie instituită de lege în scopul asigurării integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.

Sumele de bani deţinute anterior perioadei de cercetare de către persoana evaluată, sunt declaraţii formale câtă vreme astfel cum rezultă din probatoriul existent la dosarul cauzei, existenţa lor la data începerii mandatului nu a probată cu niciun mijloc de probă (act, document bancar, extrase de cont, O.P-uri, transferuri bancare) sau adresă emisă de vreo instituţie bancară sau instituţie publică.

Cu privire la suma de 14.000 RON reprezentând contravaloarea unui autoturism înstrăinat de intimatul A., Comisia de cercetare a luat în calcul suma de 14.000 RON reprezentând contravaloarea autoturismului înstrăinat de A. la data de 25 februarie 2008, a fost în mod greşit avută în vedere şi de către instanţa de fond în condiţiile în care prin niciun mijloc probă nu a fost dovedită împrejurarea că această suma mai fi fost în fiinţă la momentul intrării în mandat.

Precizarea din considerentele ordonanţei potrivit căreia, bunul mobil figurează în declaraţia de avere întocmită de persoana cercetată, nu are relevantă, nesubstituind împrejurări ce trebuie dovedite prin mijloace de probă.

Cu privire la suma de 390.000 euro primită cu titlu de donaţie de la D., socrul persoanei cercetate, a fost apreciată ca justificată suma de 390.000 euro pe care persoana cercetată ar fi primit-o cu titlu de donaţie de la numitul D.

Apreciem netemeinic probată împrejurarea privind dovedirea acestei sume în condiţiile în care, abia în timpul cercetării efectuate de Comisie, donatarii au menţionat această sumă printr-o declaraţie autentică.

În considerarea demnităţii publice îndeplinite de intimat, lipsa de diligenţă în întocmirea de acte cu valoare juridică în condiţiile primirii unei sume atât de mari cu titlu de donaţie, îi este imputabilă acestuia.

Consideră recurenta că în mod greşit instanţa de fond, cu referire la suma de 380.000 euro sumă despre care intimatul a afirmat că provenea din vânzarea în luna august 2008 a unui apartament proprietate personală a acestora, situat în Bucureşti, B-dul x, nr. 20, bl. 103, sector 5 şi a fost folosită în luna august 2008 pentru cumpărarea unui apartament în str. x Bucureşti, a reţinut că această apărare a fost probată, motivat de faptul că aceste împrejurări sunt nedovedite şi fără legătură cu cauza supusă cercetării, perioada excedând celei supuse controlului.

În consecinţă, critica potrivit căreia algoritmul de calcul folosit de Agenţie este unul care greşit şi ar conţine inadvertenţe nu este temeinică. Coerenţa calculului este dovedită de identificarea, prin raportare la unitatea de timp (fiecare lună cuprinsă în perioada de evaluare) a sumelor ce au reprezentat venituri sau, după caz, cheltuieli ale persoanei cercetate şi ale soţiei acestuia.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin Ordonanţa nr. 5 din 14 noiembrie 2012, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti - Comisia de cercetare a averilor, în dosarul nr. x/2012, s-a dispus în temeiul art. 10 indice 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 modificată prin Legea nr. 176/2010 clasarea cauzei privind pe A.

Prin Raportul de evaluare nr. x/27 iunie 2012 Administraţia Naţională de Integritate a sesizat Comisia de cercetare a Averilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea începerii acţiunii de control şi constatarea diferenţei semnificative, în sumă de 551.136,79 RON (aproximativ 122.475 euro) potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind averea deţinută de dl. A. şi familia acestuia şi a stării de incompatibilitate potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (6) din acelaşi act normativ.

în fapt s-a reţinut că persoana cercetată, A., în perioada supusă evaluării 19 decembrie 2008 (data validării în funcţia de senator, conform Hotărârii Senatului nr. 68/2008) prezent, a dobândit împreună cu familia bunuri ce depăşesc veniturile realizate, calculând o diferenţă semnificativă în cuantum de 551.136,79 RON (aproximativ 122.475 euro).

În ceea ce priveşte suma de 138.000 euro

Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat corect că nu se poate aprecia că retragerea sumei de 138.000 euro din contul deţinut la C. constituie o ieşire din patrimoniu a acestei sume câtă vreme nu există vreo dovadă a utilizării sale sau a unei destinaţii precise.

Recurentul arată că nu s-a demonstrat că această sumă a existat în patrimoniul persoanei evaluate la data începerii perioadei de evaluare, însă nu se poate să nu se ţină cont de faptul că această sumă a fost evidenţiată în declaraţia de avere, înregistrată de persoana cercetată la Camera Deputaţilor în anul 2008, astfel că se putea justifica o parte din cheltuielile efectuate de persoana cercetată în perioada supusă evaluării - 19 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009.

Aşa cum a reţinut şi Comisia de cercetare "caracterul licit al cererii se prezumă (art. 44 alin. (8) din Constituţia României), astfel că în lipsa unei probe contrare, concrete privind utilizarea acestei sume, nu ar fi justificat să nu fie luată în considerare această sumă, venit deţinut în prealabil de persoana cercetată.

În ceea ce priveşte suma de 14.000 RON

Înalta Curte constată că subzistă aceeaşi motivare ca la suma anterioară deoarece şi în acest caz, contravaloarea autoturismului înstrăinat de persana cercetată a fost obţinută în ultimele luni anterioare intrării în mandat i a fost înregistrată în declaraţia de avere înregistrată la Senatul României sub nr. x/15 decembrie 2008, existând dovedită o confirmare de plată nr. x/25 august 2008.

Referitor la suma de 39.000 euro primită cu titlu de donaţie de la D., socrul persoanei cercetate

În declaraţia de avere înregistrată la Senatul României sub nr. x/15 decembrie 2008 se mai menţionează suma de 390.000 euro primită cu titlu de donaţie de la D. (socrul persoanei cercetate).

Cu privire la această sumă, socrii persoanei cercetate D. şi E. prin declaraţia autentificată sub nr. x din 22 octombrie 2012 de Notarul Public F. au precizat că au oferit diverse sume de bani persoanei cercetat, arătând şi provenienţa acestora, printre care şi suma de 380.000 Euro.

Suma a fost oferită, în august 2008 pentru cumpărarea unui apartament în str. x Bucureşti şi provenea din vânzarea în luna august 2008 a unui apartament proprietate personală a acestora, situat în Bucureşti, B-dul x, nr. 20, bl. 103.

La dosar se află depusă, ataşat punctului de vedere al persoanei cercetate, dispoziţia de plată pentru apartamentul vândut de D. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29 iulie 2008 la preţul de 390000 Euro, dispoziţie menţionată şi în raportul de evaluare întocmit de Inspectoratul de Integritate.

Această sumă a fost menţionată, în declaraţia de avere, fiind susţinută provenienţa acesteia prin declaraţia autentificată sub nr. x/15 februarie 2012, depusă în faţa Inspectoratului de integritate însoţită de dispoziţia de plată pentru suma de 390.000 RON reprezentând preţul apartamentului înstrăinat de D. (socrul persoanei cercetate A.), însă în mod greşit reclamanta nu a considerat această sumă ca venit aferent perioadei 2008 - 2009.

În mod judicios a apreciat instanţa de fond că raţionamentul reclamantei în sensul că aceste sume exced perioadei verificate nun poate fi primit, având în vedere că persoana cercetată a mai avut un mandat de demnitar anterior perioadei în care a evidenţiat anumite sume în declaraţia de avere şi nu se poate face abstracţie de veniturile, cheltuielile, datoriile (eventual) declarate de persoana cercetată, aceasta având deja un patrimoniu cu bunuri, sume de bani şi alte valori.

Faptul că sumele de bani nu au mai fost păstrate în conturi bancare, nu conduce la concluzia cheltuirii lor, în lipsa unor dovezi concrete.

În consecinţă, concret s-a apreciat că nu există diferenţe semnificative în sensul art. 18 din Legea nr. 115/1996, modificată prin Legea nr. 178/2010, între veniturile şi cheltuielile persoanei cercetate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs

Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate împotriva a Sentinţei civile nr. 2417 din 14 iulie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - CL